5,084 matches
-
custode, care-l luase ca ajutor, se născuse tot în insula Rodos. Ar fi vrut să se lămurească dacă-i legase ceva. Și dacă relația lor cu Monseniorul dura de-atunci. Dar n-a apucat să-și formuleze curiozitatea. ― Te plictisesc? l-a întrerupt doctorul, văzând că Julius se juca, încurcat, cu un cuțit de fildeș, folosit la tăierea hârtiei. ― O, nu, s-a grăbit să protesteze tânărul custode. ― Poate, ai alte treburi. Dacă te plictisesc, e de ajuns să mi-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să-și formuleze curiozitatea. ― Te plictisesc? l-a întrerupt doctorul, văzând că Julius se juca, încurcat, cu un cuțit de fildeș, folosit la tăierea hârtiei. ― O, nu, s-a grăbit să protesteze tânărul custode. ― Poate, ai alte treburi. Dacă te plictisesc, e de ajuns să mi-o spui. Nu mă supăr. Voi veni altădată. Vara e lungă, mai avem de înghițit praful ăsta blestemat. Cum avea, însă, poftă de vorbă, de fapt, iar Julius îi stârnise amintirile, se porni să-i
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vara, excursioniștii în stațiunile balneare. Atunci, unde e, azi, locul meu? M-am dus cu o strângere de inimă la Lisa, prima oară, după ce au murit și mama și sora mea. Ceea ce n-am prevăzut a fost că mă voi plictisi după o singură zi. A trebuit să născocesc un pretext ca să pot pleca, mai ales că ploile mă obligau să rămân în casă, iar aerul se îmbibase de o umezeală rece. Și n-a fost singura oară când mi-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Moșuleț. Dimineața, plecam toți trei, fiecare la treburile sale. Doar seara ne întîlneam. Vara, între examene, îmi mutam, ziua, sediul pe acoperișul de tablă, sub crengile zarzărului care se revărsa peste casă. Acolo, îmi potoleam foamea cu zarzăre, când mă plictiseam de citit. Liniște aveam destulă, căci pe strada Tufelor nu trecea nimeni. În patru ani, o singură mașină a speriat gâștele. Femeile din cele vreo douăzeci de gospodării își vedeau de treburi, îmbrăcate în capoate, prin curți, fără să iasă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ascundeam. Cântai valsai cu fluturi de cuvinte, în vălul tău des încurcat descoperisem glasul îngerului de sub mări. Iubirea continua dansul ei neîntrerupt absurd, orb și crud, topind culorile înflăcărând stingerile suspendând felin mângâierile respingând apropierile, dragostea.... veșnică auroră boreală. Te plictisea jocul nostru ireal? Tu pe cine iubeai în trecut? Eu doar trăiam o teamă indescriptibilă inoculată, dureroasă, răvășită. Cum poți avea nevoie de mine? Cerșesc mă-nclin îmi lipsești mai puternic decât sfârșirea.
Dependent by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83709_a_85034]
-
dat fuga să o cheme pe maică-sa, care era fermecătoare și plîngea În fiecare noapte Într-un dormitor separat, ca să se poată odihni puțin, sărmana. Acum totul se sfîrșise. Tata a murit cînd și ultimul dintre frați s-a plictisit să tot Întrebe cînd se Întoarce tata din călătorie, cînd mama n-a mai plîns și a ieșit Într-o seară În oraș, cînd s-au terminat vizitele musafirilor, care intrau tăcuți și treceau prin fața celui mai Întunecos salon al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar atît de delicați, atît de diferiți, atît de dificili, să-i dea oare la un internat? Nu, Susan, tu nu ești rea, niciodată n-ai fost rea, pur și simplu așa ești tu, nu poți sta singură, te-ai plictisi fără societatea ta, dînd porunci În dreapta și În stînga Într-o casă plină de copii, copiii tăi, Susan... Un majordom deschise porțile cu grilaj de fier și Mercedesul lunecă ușor pe aleea care ducea la intrarea principală. Aici se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
copiii“. I-au trimis să-l caute repede pe Julius, fiindcă mai mult ca sigur Îl treziseră, mai bine să nu știe nimic, bietul copil, pînă se Întorcea maică-sa. Pe urmă, mătușa și unchiul Lastarria au Început să se plictisească tot uitîndu-se la servitorii care plîngeau și au intrat În birou, să-și mai revină puțin. Ea se ruga. El a stat nemișcat cîtva timp, dar n-a mai putut suporta liniștea aceea și a Început să se plimbe de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întors. Avea o lună de concediu și nu mai putea veni. Palomino venea acum foarte des; venea chiar și atunci cînd n-avea de făcut nimănui injecții. Și petrecea ceasuri Întregi stînd de vorbă cu Vilma, lucru care-l cam plictisea pe Julius. Tuturor În afară de ea le-a fost antipatic, cu bicicleta lui, cu costumul lui bleumarin și trusa neagră. Se credea un medic adevărat Palomino ăsta, dar nu știa că Celso, Carlos și Daniel l-ar fi rupt În bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de vorbă cu toate călugărițele și li-l prezenta pe soțul ei, ca să vadă că are un cămin trainic, că ea nu era ca alte femei, care pierd adresa croitoresei În fiecare an, ca verișoara ei Susan. Frumoasa Susan se plictisea de moarte, abia aștepta să se termine odată ceremonia asta. Julius o căuta din ochi, o privea de pe scăunelul lui și se topea de dragul ei, o controla, o implora mut să fie atentă, să-i vadă pe prietenii lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rămăseseră pe mica tavă de argint. Începuseră să se audă discuții despre corride. Susan, Înconjurată de prietene sau de oameni pe care-i cunoscuse abia atunci, le explica tuturor cam cum avea să arate casa ei cea nouă, dar se plictisea de moarte și suferea la gîndul că Juan Lucas nu e alături de ea. În clipa aceea apăru rotofeiul Romero, care se dusese cu cîteva minute mai Înainte la bucătărie, aducînd-o acum cu el și ținînd-o strîns de braț. aproape lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
La cîte nu se gîndește omul cînd se simte rău!... Deși, cine știe, poate Într-una din zilele astea, Într-o seară poate, doamna n-o să iasă nicăieri, n-o să aibă nevoie de Carlos, poate că domnișorul Julius o să se plictisească și doamna o să dea o raită pe la bucătărie și călcătorie, poate că o să observe că sînt obosită, poate că o să-și dea seama că mormanul de rufe e prea mare, poate că o să-i spună lui domnișorul Julius să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Europa decadența face ravagii, peste tot dai de suedeze și de negri, acum cîteva zile o duseseră la moșie și se purtase Îngrozitor, bineînțeles că nici Finita nici Hitler n-au aflat nimic, dar sălbatica asta se pare că se plictisea și s-a făcut nevăzută cu Jose Maria, negrul care repară tractoarele. De atunci toți cei din familia Altamira n-o slăbeau din ochi pe suedeză și acum ea, tot vorbindu-le de atletism, de amorul liber, de prostituție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se uita la domnul acela atît de ciudat care din nou părea mort. Juan Lucas nu ceruse nimic la desert, fiindcă detesta toate dulciurile În afară de prăjiturile franțuzești, la ora șase după-amiaza și la Paris. Jucătorul de golf Începuse să se plictisească și-i făcea să-i simtă nerăbdarea bătînd cu arătătorul lui foarte lung În cupa goală de șampanie. Lui Susan Îi aduseră Înghețată de vanilie, o porție simplă, Într-o cupă de argint ca un potir. Poate că o să guste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chef să ia legătura cu el. De data asta i-a fost mult mai ușor să scrie, În realitate avea puține lucruri să-i spună, el probabil că știa povestea cu Peggy, a fost o nesocotință, oricum Începusem să mă plictisesc de scobitoarea asta și de altfel e mult mai bine că s-a Întîmplat așa; e mult mai bine, fiindcă, dacă aș fi lăsat-o, prietenele ei s-ar fi solidarizat cu ea... În schimb, unele dintre ele s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
orgă. Andy Latino nu mai cînta; pierdut printre profesori, Îi Îndemna cu strigăte cubaneze și, din cînd În cînd, se apropia de microfon ca să cînte un refren. Dansatorii proști au băgat-o pe mînecă. CÎteva fete au Început să se plictisească fiindcă timizii nici n-aveau idee cum se dansează pe muzica asta. În schimb, dezghețații dansau cum voiau, cînd separați, cînd lipiți de fata pe care-o aleseseră și se legănau ușor, Îmbrățișați strîns, dar Întotdeauna În ritmul dansului. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i spună că e un Acapulco al Liniei, Riviera peruviană... Bobby o dăduse În bară, fiindcă Lang al IV-lea fusese la Acapulco, se culcase cu o mulțime de femei la Acapulco și ultima oară cînd fusese Începuse să se plictisească de Acapulco. „Nu e nimeni“, zise Santiago, Împingînd telefonul ceva mai Încolo și apucînd paharul. Se Întoarse să arunce o privire pe deasupra localului prin perdeaua de fum. Constată că dansa puțină lume, zarva și rîsetele se auzeau numai la bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la o bere sau la un colocviu, dar am învățat să fiu mai prudent în două privințe măcar. Prima este povestirea viselor (dar la asta voi reveni cu altă oca zie), iar a doua, citarea din autorii mei preferați. Ambele plictisesc de moarte atât în scris, cât și în orice conversație pe care o porți, și-ți dau un aer de tip nefrecventabil. Cu toate astea, sunt momente în care mi se pare că am să mor în clipa urmă toare
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai mișto din lume, poa’să fie și Brijibardo, că tot i-e drag vre unuia de ea ca mie de nevastă-mea...“ Am fost mult mai șocat de remarcile astea decât mi-aș fi ima ginat. Cum să te plictisești de frumu sețea însăși, de neatins și de neconceput? De cea pentru care ți-ai da și pielea de pe tine? Ce-și putea dori un bărbat mai mult decât să-și poată trece brațul în jurul mijlocului ei, să poată privi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
se mândrește cu nenumărate alte premii, cum ar fi șase locuri I la concursurile pe meserii, locul II pe țară la echipe de șah, locul III pe județ la handbal, succese a căror simplă enumerare n-ar face decât să plictisească. Totuși, în ciuda acestor rezultate meritorii, nu toată lumea își aduce așa cum trebuie aportul la sporirea continuă a bunului nume al Liceului... Sunt, nu puține, cadre care-și fac datoria de mântuială, fac lecții improvizate, chiar dacă pozează că au un material abundent
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și să capete nebănuite dimensiuni. Subconștientul are alte criterii de alegere. Îmi amintesc, bunăoară, că, pe când eram mic (aveam mai puțin de patru ani), chiar în ziua când venea pe lume fratele meu, am găsit poarta deschisă și, cum mă plictiseam tare să mă mai joc de unul singur prin curte, am ieșit în uliță. Nici aici nu mă aștepta o perspectivă mai îmbucurătoare: strada era pustie. Și, cum nici unul din copiii cu care obișnuiam să mă-ntâlnesc, din când în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
aici, râca.” ... VI.6...”Să trăiți, domnu’ Alexandrescu” “Să trăiți și dumneavoastră” “Aveți oră acum? “Am avut. La a X-a E. Ora aceasta, însă, am o fereastră” “Da? Și eu sunt tot în fereastră. Doriți să plecați undeva? Vă plictisesc?” “Nu, deloc. N-am unde să plec, pe viscolul ăsta” “ Ce mai ziceți, ce mai faceți? Pe când un viitor volum?” “Depinde” În primul rând, de dumneavoastră, probabil” “De mai mulți factori dar, desigur, și de mine” “Mi-a plăcut tare
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
că nu se vor realiza nici ei în așa-zisa perioadă “de tranziție”. Codrin se simțea din ce în ce mai singur, în mijlocul acestui deșert care devenise viața lui. Nu făcea niciodată aluzii, fie ele și vagi, la neliniștea lui, se săturase și chiar plictisise și de fata cu care mai ieșea uneori, iar în mintea lui aproape bolnavă de-acum începuse să încolțească un gând salvator: - Ce-ar fi să plec în America? În fond, sunt un informatician capabil, un as al calculatoarelor, așa încât
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
altfel decât ceilalți tineri. -Îmi place singurătatea ta... De ce nu te însori? Însoară-te cu mine, de exemplu! A spus-o ca și cum m-ar fi sfătuit să merg la un meci ca să-mi petrec timpul liber și să nu mă plictisesc. -De ce nu te-ai măritat cu Peter? -Fiindcă ,,a simțit” că sunt o curvă.Nici tu nu te-ai însura cu mine pentru că sunt o curvă, nu-i așa? -Aș prefera să schimbăm discuția. Când mă gândeam la viitor
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Mi-a arătat apoi grădina, florile, pomii, câinii, păsările și toate animalele de prin curte. Urmărindu-l, i-am pus întrebarea: - Ce e cu placa aceea? -A rămas acolo din război. Eu nu am vrut să o distrug. - Nu vă plictisiți aici? - Ba da, dar suport. Mai înot, mai ascult muzică, mai citesc, timpul trece oricum. Ne-am apropiat de mal și ne-am așezat pe niște pietre aduse de apă pe plajă. M-am uitat la el, încercând să ghicesc
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]