21,807 matches
-
tutun fiind exemplul cel mai bun de proză a reveriilor adolescentine. Bovarismul femeii copleșite de treburi, rămasă ca prin minune, o vreme, singură acasă este însă tot o imagine (în negativ) a vieții sale obișnuite. Paradisul construit cu gândul e "poetic" și neconvingător. Valoarea lui pare mai mult contrastivă, reliefând purgatoriul cotidian. Ieșirile din spațiul și timpul date, apăsătoare, epuizante (Natură moartă cu narcisă, covrig și cupă, Scorpioni), nu exclud parcurgerea traseului în sens invers. În câteva rânduri, din tablourile vechi
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
înmănunchează, ca un fascicul de lumină, multitudinea valențelor unui autor complex și rafinat, de factură cărturărească. Poetul, eseistul, diplomatul, traducătorul își au, fiecare, rostul plăsmuitor, în interiorul unei ficțiuni laxe, la limita dintre roman și confesiune, dintre monologul eseistic și narațiunea poetică. Scriitura impecabilă, firescul acceptării convenției, bucuria și impetuozitatea ritmului frazei au ceva ritualic, de crescendo revelatoriu, căci țelul narațiunii este mărturisirea unei revelații și, deopotrivă, crearea ei. Ideea de povestire, de narare are o pondere însemnată în volum, este, poate
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
altă viață, sângele se răspândește cu uimire în toate ascunzișurile noului meu trup pentru a se uni, în cele din urmă, într-o singură albie" (p. 291). Sub impactul transferului magic, credința și emoția fuzionează în pagini de intensă încărcătură poetică.
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
ci doar prin tocirea expresiei, prin uzarea discursului. Deși așezată pe o nervură tradiționalist-blagiană, lirica de inspirație rustică în curs aduce adesea noi nuanțe ale simțirii, fine aluviuni ale unei alte epoci ce contribuie la o configurare specifică a limbajului poetic. Vasile Muste, bunăoară, exersează pe o tramă a graficii expresioniste, cu trăsături de-o melancolică fermitate: : "închid cuvintelor ochii și ies afară pe urmele lor/ zace în patul meu primăvara și nu poate să moară/ pasărea care îmi crește din
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
lăuntrică certificare a timpului revolut: "mereu ați crezut că nu aș veni dintre voi/ îmi sîngeră în ochi lumina-acestui timp/ de aceea îi am dureros aplecați înăuntru/ asemenea femeii ce-așteaptă/ s-aducă pe lume un prunc" (ibidem). în planul poeticii, o similară, înfiorată adăstare a verbului ce va să vină: "busuiocu-și culcă după culmi cununa/ luminîndu-i umbra rugătoare-n sus/ luciul lunii luntrii lunecînd/ tulbură cuvîntul care nu s-a spus" (U 49). în locul unei personalizări, al gestului de curentă
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
fie una a marilor libații, o continuă celebrare a vieții sau, eventual, o satiră sarcastică la adresa lumii contemporane. Nimic din toate acestea nu se regăsește în lirica lui Nicolae Prelipceanu. Mai mult decât atât, urmare a unei sublime schizoidii, universul poetic al lui Nicolae Prelipceanu pare a se situa exact la polul opus existenței diurne a scriitorului. El este unul crepuscular, devitalizat, dominat de singurătate și de conștiința obsedantă a inevitabilității morții. În versurile sale, omul este redus la dimensiunea sa
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
nas/ și pe față/ celor de azi/ n-ar mai fi fost// nici visele de mărire și bogăție fără rușine/ ale sicofanților/ nu ar mai fi pătruns în cercul/ sau infernul tău/ naive amândouă/ (sate înfrățite)" (p. 44). Dacă imaginarul poetic al lui Nicolae Prelipceanu este unul dominat de culori terne, acoperit de nori, mohorât, în care nu răzbate nici o rază de soare, la nivelul frazei se simte, ici colo, urma unei ironii. Intertextualitatea și aluziile culturale abundă (Biblia, Shakespeare, Ion
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
marile instituții credibile în plan internațional care ar putea astfel înscrie premiul în șirul celor enumerate aici. Înscrierea ar aduce imediat impunerea în plan european a numelor poeților deja premiați care, astfel, ar intra în atenția celor interesați de fenomenele poetice de aiurea. Acest lucru fac premiile "Dante", "Cervantes", "Goethe". Pentru impunerea acestuia s-ar putea crea, colateral, un premiu pentru un poet din altă țară decît România. În jurul unui astfel de premiu ar trebui să existe, din umbră, o armată
Premiul Național de Poezie"Mihai Eminescu" by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/9956_a_11281]
-
pseudonimul literar al lui Dan Barbilian (1895-1961), matematician român și profesor la Universitatea din București, autor al unor importante contribuții în geometrie, algebră și teoria numerelor; a dezvoltat o axiomatizare a geometriei inelelor proiective. Foarte cunoscută în România, opera sa poetică este considerată dificilă și nu a beneficiat încă de o traducere larg răspândită în limba engleză. Titlul poeziei traduse aici este în limba latină, în engleză semnificând "As algebra so poetry" (Cum este algebra, așa e și poezia) (parafrază evidentă
O poezie de Ion Barbu într-o revistă americană de matematică by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9971_a_11296]
-
teoretice. Primul volum conținea texte capitale, atît pentru muzica românească, dar și pentru cea europeană: probleme de stil și sintaxă muzicală (în special despre eterofonie), aspecte ale muzicii populare sau culte, tradiționale sau contemporane, românești sau străine, dezvăluirea unor tendințe poetice sau estetice ale propriei creații muzicale, eseuri despre sursele muzicii, culoare, ritm și, nu în ultimul rînd, despre universul sonor enescian, Ștefan Niculescu dovedindu-se unul dintre cei mai rafinați analiști ai componisticii lui George Enescu. Iată că recentul volum
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
în ce privește inițierea noastră în marea lume a jazzului. O făcea cu răbdare, cu cuviință, cu conștiința așezării unei importante fapte de cultură. Cântul său era clar, dispunea de limpiditatea unei gândiri muzicale atent rostuite, o gândire inspirată de o viziune poetică pe care te lăsa să o intuiești, pe care te invita să o cauți, să o găsești. Inspirația din folclorul românesc nu l-a părăsit niciodată. A improvizat pe multe dintre temele muzicale preluate din muzica enesciană. De această dată
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]
-
în ceea ce aceasta numește onirismul delirionist sau delirionismul. În acest caz, noua exegetă n-ar mai fi validat delirul - inexistent - al scriiturii, cum face Ilina Gregori, citată în carte. Cel puțin R. Cesereanu propunea un demers autovalidant, prin agresiunea invalidării poeticii prozei lui Țepeneag. "O altă părere foarte precisă și complexă asupra scriiturii lui Dumitru Țepeneag îi aparține Ilinei Gregori: âLa discontinuité sémantique propre au délire a pour conséquence immédiatement visible la segmentation graphique du texte ș...ț>." (82) D. Felecan
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
nu trupul viu le iscă, ci dozajul prozodic pe care mintea scriitorului îl produce. (Spun dozaj prozodic și nu narativ, întrucît instinctul ritmic al fluenței lexicale nu ține doar de poezie, ci și de proză. Astăzi prozodia este epică, nu poetică.) După acest dozaj prozodic se poate măsura cultura scriitorului și puterea lui de a evita tonul excesiv. Tocmai de aceea actorii de talent au o cultură modestă și, tot de aceea, dacă se apucă să scrie, forma de expresie literară
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
maternă, "populată de fantasmele și iluziile eului". Cea din urmă, saturată de imagini fluide, se structurează după geometria săbiilor trase (titlul unui articol al lui Dimov despre Ion Barbu mi se pare întru totul relevant) a celei dintâi. Spre deosebire de creația poetică, strânsă în volume după mulți ani de gestație, scrisorile de dragoste ale lui Leonid Dimov au farmecul, dar și stângăciile tinereții. E firesc, întrucât ele acoperă intervalul 1943-1954, înfățișându-l pe autor (născut în 1926) în faza unei adolescențe de
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
Leonid Dimov au farmecul, dar și stângăciile tinereții. E firesc, întrucât ele acoperă intervalul 1943-1954, înfățișându-l pe autor (născut în 1926) în faza unei adolescențe de care se desprinde cu greu. Îndrăgostit până peste cap de o fată cu poeticul nume Lucia Salam, care visează la o carieră de balerină zguduind Parisul artistic și monden, viitorul poet pendulează între mesaje înflăcărate, de un pronunțat idealism, și epistole inflamate, rele, coborâte la tonul și stilistica vulgarității. Într-un moment de amarnică
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
dialectic: "S-a făcut și așa/ destul de tîrziu Anselmus/ poate lămurim acum/ toată gîlceava aceasta// dintre Spirit și Animal// atunci în Canterbury/ nu prea am avut vreme// azi-noaptea în Scriptorium/ le-am visat pe amîndouă" (6 decembrie 2005). întregul demers poetic în chestiune se află pe buza acestui proces al desprinderii sensului din masa fenomenală, a stabilirii abstracțiunii din nebuloasa concretului. Nu sentimentul îl atrage pe autor, ci epura spirituală a lucrurilor, imaginea lor ce se adresează intelectului. Dincolo de dansul efemer
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
intenția, caracterizînd-o, a-i diminua semnificația lirică, ci doar a-i sublinia natura intrinsecă, aptă de-o valorificare la antipodul curentei formule expansive, afectiv invazive, întemeiată pe satisfacția disciplinei de sine, pe o fervoare a austerității. Astfel ia naștere o poetică severă, constrînsă de datele arhetipale, orientată spre profunzimile albe și, prin urmare, separîndu-se prin gesturi decise de policromia vană a superficiilor adnotate cu parcimonie: "Acum sînt obosit. Aproape/ cred că nu o să mai vină seara.// Dimineața am ieșit// în Pădurea
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
domnului Di Grandi îngrijitorul/ din ce în ce mai ambiguu/ al Grădinii: ŤCe naiba/ o mai fi și cu existența aceasta/ care se transformă mereu/ în non-existență?ť" (14 iunie 2005). }inta urmărită e un soi de matematizare a sensibilității, o apropiere a figurii poetice de certitudinea implacabilă a teoremelor. Pare a se confirma aci o afirmație a lui Benn potrivit căreia n-ar exista decît două transcendențe verbale înrudite, "teoremele matematice și cuvîntul ca artă". Poezia aspiră spre echivalarea sa cu o construcție numerică
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
atingînd cote ale delirului libidinal, își face loc în literatura contemporană, postură prefațată între altele de romanul lui H. D. Lawrence, Amantul doamnei Chatterley, pe care Aderca îl taxa mai mult decît un roman, drept o revoluție literară, "un monument poetic fără pereche, între grimasele, anecdotele, pornografiile meschine și sarcasmele jalnice, care în literatură deformează de veacuri gestul dumnezeiesc al iubirii". Inițial editat în Italia, introdus pe căi ilicite în Anglia puritană a rămășițelor perioadei victoriene, a apărut în Franța cu
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
tragă deoparte, altfel se duce dracului după o iluzie. Ea, Liliana Paisa, își pune dimineața șorțul hârtiei de scris și, cu pașii uriași ai ideii, intră prin grajduri, unde cirezi întregi de sintagme așteaptă să fie adăpate din crezul lor poetic." (Cornel Galben); "Cufundându-ne-n plenitudine/ reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției/ dintre Eu și Ego-ul dictator subtil,/ agonia nous-ului în Logosul inospitalier când/ întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică,/ dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea:/ contopirea Eului cu Absolutul
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
-o, însă, te freci la ochi, îți masezi ușor tâmplele și o iei de la început. După care o lași deoparte. Și o reiei a doua zi, trecând prin aceleași file mai mult albe decât tipărite și mai degrabă comune decât poetice. N-aș vrea să se creadă că am făcut o fixație fetișistă pentru Jucăria... lui Constantin Acosmei; dar nici n-aș fi crezut că mai este posibil un continuator necrispat al lui Bacovia, tocmai în acest ultim deceniu al turbulențelor
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
și Ce s-a întâmplat, conțin bucăți vizibil mai lucrate, elaborate, răsucite pe un fir demonstrativ, încheiate ori punctate de un clu. Jocuri de cuvinte, ironii, ba chiar o explicitare aproape supărătoare în două texte ce îndeplinesc funcția de arte poetice: "(nu sunt curios să trăiesc/ nici să mor/ - nu cereți argumente/ nici înveșmântarea ideii/ în materie sensibilă -// și încă vă mai spun:/ Ťrușinea este singura sursă/ de energie/ ce îmi alimentează viațať/ viața mea - cât hăul./ mi-e lene să
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
au fost luminate feeric/ de petele galbene de urină/ de pe cearșafuri)" (). De la asemenea versuri, structurate și insolitate în maniera avangardiștilor (nici poemele de tinerețe ale lui Geo Dumitrescu nu sunt prea departe), Constantin Acosmei trece, odată cu ciclurile Sic cogito, Texte poetice și Relatări, în zona de vârf a liricii sale - și a unei întregi generații de poeți milenariști, cărora autorul de la Iași le este precursor. Aceeași banalizare a răului și fosforescență a urâtului, aceeași suferință, exprimată însă diferit: în tirade social-protestatare
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
mi-am vârât pe rând vârful limbii/ în toate spărturile din măsele// atunci ai întins mâna și ai început/ să îmi încâlcești părul - apoi/ totul în jur s-a acoperit de mătreață)" (Ars amandi). De observat, aici, ultimele reminiscențe ale poeticului. Autorul caută - încă - un final de climax și scontează pe efectul de contrast între sintagma latinească ridicată în titlu (sonoră, elegantă, sclifosită) și mizeria tristă de la subsol. În schimb, în secțiunea de Texte poetice, numai această formulă liminară mai prezintă
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
De observat, aici, ultimele reminiscențe ale poeticului. Autorul caută - încă - un final de climax și scontează pe efectul de contrast între sintagma latinească ridicată în titlu (sonoră, elegantă, sclifosită) și mizeria tristă de la subsol. În schimb, în secțiunea de Texte poetice, numai această formulă liminară mai prezintă un coeficient de (veche, convențională) ironie. Deja suntem înconjurați și îmbibați de spuma cenușie a poeziei lui Constantin Acosmei, o poezie cu atât mai puternică și mai originală cu cât a renunțat la orice
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]