3,697 matches
-
nu e o treabă ușoară să îndoi un corp mort de douăzeci și patru de ore. Așezați trupul pe un divan sau o sofa, rugați prietenii mortului să-l îmbrace în partea de sus în hainele lui obișnuite din timpul vieții, apoi poftiți-i politicos să părăsească încăperea și să va lase doar cu ajutoarele, astfel încât să nu vă jeneze în cazul în care ar fi martorii unei întâmplări neplăcute ce s-ar putea petrece într-o astfel de împrejurare". În ciuda seriozității subiectului
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
atât. " Haideți mai repede, până se face ora 12.00", a întărit părintele. Am alergat să-mi chem tovarășii de călătorie, care erau deja în mașină. A chemat-o pe măicuța Fanuria să ne dea borș și apoi ne-a poftit la pește. El gustase doar un colț dintr-o bucățică și m-am simțit vinovată că, datorită dorinței mele de a mânca la ora aceea, părintele nu a mai mâncat. Acum înțeleg că el s-a saturat bucurându-ne pe
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
tinerimei Românilor sentimentul civilizației" (Albineț, 1845, p. XXX). În spiritul formulei de încheiere a rugăciunilor creștine - amin! -, Albineț își încheie Precuvântarea cu această năzuință: "Fie ca lucrul început întru renașterea morală și politică a Românilor se ajungă la ținta dorinților poftite de toți bine cugetătorii și adevărații patrioți" (Albineț, 1845, p. XXXII). Criptic și evaziv, nu putem decât intui că ținta dorințelor adevăraților patrioți este unirea celor două Românii, Moldo-România și Munteno- România, într-o singură entitate politică. Manualul... lui Moldovan
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
frustrare. Oleacă de foc, bineînțeles fără moarte, doar cu o pîrleală, acolo... ar fi fost și mai interesant. "Țiganul" iese în fața zoiosului său chioșc și ne invită cu plecăciuni adînci: Poftim, dom' Pașcu! Ce onoare să vină și dom' primar! Poftiți, am un separeu, al lui dom' Pașcu... Lui acolo îi place... Fața de masă este curată, paharele la fel. Mulți ani, Pașcule! Era să mi-o faci, ai! Ei, dom' primar, sînt necăjit. Nu se bea bere, ci vin din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pușcăria. Pămîntul nostru... Dar n-aveți acte, rostește un funcționar dintr-un fel de prezidiu peste care trona primarul. Polițistul îi scoate afară, în timp ce petiționarii aruncă șuvoaie de înjurături și trivialități. Se așterne liniștea. Puțin obosit, mă adresez doctorului: Dumneavoastră? Poftiți mai aproape și luați loc pe scaun. Bătrînul se așeză pe scaun și simte că din creier s-a șters totul. Vă rog, cum vă numiți și care este problema dumneavoastră? Cum mă numesc? Da, cum vă numiți? Păi... Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și oferit-o. Dați-i și tutun, se grăbesc alți comeseni. Tutunul nu-i tutun, ci petale de flori, frunze aromate și alte buruieni pe care nu le cunosc. Deși iranienii nu beau alcool, pentru noi se afla orice ne poftea inima. O prietenie atît de sinceră, atît de plăcută, oferită de granguri la granguri, nu întîlnești prea des în lume. În vinerea aceea de noiembrie mi-am adus aminte de prietenii din Iran. Și acum îmi încălzeam corpul cînd pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
burghezilor și să colecteze prin confiscare tot ce era "conform cu doctrina partidului și marilor eliberatori". Pentru biblioteca partidului. Restul trebuia distrus, sau pus în depozite mucegăite. Om de cultură pe bune, Cernescu și-a ales, pentru el, tot ce-i poftea inima. Cărți rare, ediții de lux și obiecte de artă de mare valoare. Toate deveneau ale lui. Cu puțin timp înainte de numirea sa în postul de satrap cultural, devenise chiriaș la stat în frumoasa casă (pe atunci) în care locuiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
curios și mai ales ciudos că Dumnezeu l-a răbdat atîta pe pămînt. -Bine, o să vin mîine la ora zece. Singur, da? Singur, sînteți mulțumit? Încă nu pot să știu..., murmură bătrînelul. Stătea pe trotuar, puțin speriat, puțin agitat. Mă poftește în casa năpădită de pustiu. Lacăte, zăvoare ruginite și uși scîrțîitoare. Un bec murdar și chior, toaletă pentru muște, încearcă să se lupte cu întunericul. La întrerupător, de jur împrejur, o pată neagră, murdară. Pereții sînt acoperiți cu tapet, acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
siguranță, viitorul mi le va oferi din belșug și mie. Prefer să nu văd scene pe care viața mi le-a rezervat cu siguranță și mie. Și cine știe dacă nu va fi și mai rău decît ceea ce văd acum. Poftiți, Excelență, ce onoare, ce bucurie pe capul meu. Mulțumesc, sînteți drăguț, domnule avocat. Curtea este neîngrijită. Pietre, scînduri, frunze uscate, lăstăriș, trotuare verzi și crăpate, îndepărtate de fundația casei. Pereții sînt gri-cenușii, urme de gloanțe din al doilea război. Balcoanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
le, la nouăzeci de grade! Sărută afectat mînuța care i se întinde. O boltă din viță de vie, cu struguri din abundență, te însoțește spre nuc, spre banca înnegrită de timpuri, acolo unde văd scene generate de fantezii și visuri... Poftiți în casă, Excelență, ce onoare... Vă rog, să lăsăm formalismele... Sigur, cum doriți. Dar mă bucur enorm că... Sîntem prieteni vechi, domnule avocat, între noi s-a topit gheața de mult. Da, sigur, dar tot simt nevoia să... cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să-l preocupe la fel ca și înainte pe bătrînul pădurar. Din cînd în cînd era vizitat de cîte 2-3 călugări în căutare de ciuperci și de alte bunătăți ascunse prin pădure. Dacă mai era și post, atunci bătrînul îi poftea la masă. Am și de post și de frupt, cum doriți, spunea cu puțin sadism. Noi postim, Doamne ferește, replicau călugării. Atunci să vezi cu ce poftă mînca gazda mîncarea de frupt și cum mai mesteca ostentativ și zgomotos! Eu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
continuu și mă roagă să-l iau încet. Că altfel.... bongo, bembé, bocú, cocoyé... de mă ia domnul Dracu. Una cena amistosa Ambasadorul Sikorski ne aștepta în fața reședinței sale. Foarte amabil, deschide ușa limuzinei, ne surîde, ne îmbrățișează și ne poftește să intrăm. Are o reședință frumoasă, cu o grădină generoasă și bine îngrijită. Locuința nu este împodobită cu obiecte de artă ca în alte părți, dar amabilitatea acestei familii te face să te simți în largul tău, ca între prieteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înalt cît o prăjină și subțire ca o nuia de răchită. Avea însă o dantură perfectă și albul imaculat al dinților contrasta cu fața lui tuciurie. M-ați găsit greu? Nu, pentru șofer totul este simplu. Am întîrziat? O, nu. Poftiți, vă rog, pe aici. Alvarez merge înaintea mea pe un soi de trotuar îngust, mult prea apropiat de peretele căsuței. Mă feresc cu dificultate printre tot felul de lucruri și regret că dieta mea nu prea dă rezultate. Atelierul este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
demonstrat. Banii exercită fascinații care dintr-o femeie serioasă fac o tentație pentru pubertini și pensionari. Prezentatoare TV, campioane olimpice, actrițe, cîntărețe, toate se dezbracă în fața fotografului pentru bani. Jena dispare și chiar apare un soi de mîndrie că este poftită. Este bine? Este rău? Nu știu să răspund, deoarece nu am statutul de om neutru. Un lucru însă mă enervează sigur. Cu cît înaintează în vîrstă, cu atît sînt mai fără jenă și arată ceea ce, de fapt, ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cându-l duce pe drum, îl pusesă într-o sanie cu doi cai, unul albu și unul murgu, și cu hamuri de teiu, ca vai de dânsul. Ocări și sudălmi, de audze cu urechile. S-agiungându la Suceavă, la un sat...au poftit puțintel lapte să mănânce. Iar femeia gazda i-au răspunsu că <<n-avem lapte să-ți dăm, c-au mâncat Duca-Vodă vacili din țară de-l va mânca viermii iadului cei neadormiți>>. Că nu știe femeia acie că este singur
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mai bine bijuteriile. Era și puțină lume mai deosebită, mai subțire, dar se pierdea în gloata de megieși, cărora Spano le-ar fi făcut trai rău în casă și iar fi avut vrăjmași pe viață dacă nu i-ar fi poftit.” Balurile se desfășurau pe fondul bârfelor, al jocurilor de cărți, primele aparținând femeilor, celelalte bărbaților dar și cu surprize de un fel deosebit: „deodată un fior străbate-n mulțime, toți se dau la o parte: trece Ana, mlădioasă, elegantă, strălucitoare
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
colegi de gașcă) ești împăcat. Și pe cât de șturlubatic te manifești când e vorba de alții, pe atât de crunt devii, dacă cineva îndrăznește să-ți răs pundă cu aceeași monedă. Luatul peste picior e monopolul tău. Restul lumii să poftească să stea cuminte și să-și pună cenușă-n cap. Personajele astfel croite nu iau niciodată în calcul, fie și măcar de ochii lumii, „d’un pamplezir“, posibilitatea, dacă nu chiar necesitatea strategică, de a se lua nițeluș în râs
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
atât de costisitor și de norocos, abia îndrăznea să ceară independența Crimeii, are acum Crimeea, Bugul, Niprul, Marea Neagră și Nistrul sub dominația sa, se mărginește cu Moldova și a exprimat deja dorința preliminară să aibă încă și portul Cetatea Albă. Poftesc aici alăturat să nu se lase în afara atenției durata tratatului de pace perpetuă dintre Rusia și Poartă și rapida desfășurare a evenimentelor din primele. Nu au trecut nici cinci ani și Rusia a schimbat soarta de acum a acestor țări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
întrebările și răspunsurile. Într-o zi, două surori se strecoară în cabană și se ascund ; ele îl văd pe bărbat cum sărută și îmbrățișează statuia din lemn. Asta le face să pufnească în rîs, iar bărbatul le descoperă și le poftește la cină. Sora cea mică mănîncă cu măsură, cea mare se îndoapă ; mai tîrziu, în timpul somnului, o apucă durerea de burtă și face pe ea. Sora cea mică și văduvul iau hotărîrea să se căsătorească, făcînd în schimb niște angajamente
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
putea să mă atingă, pe mine, oaspetele de neînlocuit la masa faraonului, fără ca făptașul să nu sfârșească linșat. Iată cum am ajuns să pozez pentru frescele cretane, Încă acum vreo trei milenii și jumătate, făcându-le celebre. De nu credeți, poftiți la Agia Triada, sfânta treime pe limba voastră, deși mai corect ar trebui să fie sfânta pătrime, fiind și eu pe acolo: la pândă, Între tufișuri, așa cum Îmi place... Și, cum sunt și o ființă cât se poate de serioasă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cuminte și frumoasă ! U iu, U iu iu ! Iar ale miresei își laudă marfa : De-o fi locu-nțelenit, Să vă duceți-d-unde ați vint. Dar locul e tot arat, De vi-i drag unde-ați intrat ! U iu, U iu iu ! * Poftiți ! Intrați fără frică, Nu ni-i podeaua de sticlă, Dar nici tină sau noroi! Vă primim cu drag la noi! U iu, U iu iu ! între acestea nănașii cu mirele sunt primiți și cinstiți de socrii mici, cărora le cere
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de dar și chiuie la rândul ei, strigând: Am scăldat și-am înfășat, Papuci noi am căpătat ! U iu, U iu iu ! După așezarea lăzii la locul ei, se mai încinge un joc în uliță, după care toți nuntașii sunt poftiți la masă. Aceasta se întâmplă cu o foarte mică aproximație cam la vremea prânzului, ospățul urmînd să se încheie la lăsarea serii, cînd driganele se întorc din câmp. Începe ospățul, muzicanții sunt foarte solicitați, pentru că ei trebuie să zică în timp ce
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a subtilizat, fain-frumos, godacul din coteț, l-au tăiat, l-au tranșat și au agățat o halcă de carne proaspătă chiar în pridvorul clădirii în care funcționa jandarmeria, neuitând să le lase și un bilețel la vedere, în care scriseseră : «Poftiți și gustați din carnea de purcel, pe care mai bine l-ați păzi, decât să ne tot căutați pe noi. Poftă bună !» Isprava aceasta a fost consemnată în aceeași «Foaie a Poporului», în nr. 45 din 1911. Foarte curând după
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
au impresionat atunci casele lor cu o arhitectură frumoasă pe care unii din românii noștri le-au luat drept model când și-au construit noi locuințe. Orașele lor se mândreau cu magazine bine aprovizionate din care puteam cumpăra ce ne poftea inima, numai că dinarii pe care îi câștigam în piața lor prin vânzarea mărfurilor noastre erau cam puțini. Totuși reușeam să ne întoarcem cu ceva articole de îmbrăcăminte. Erau la modă pe atunci ginșii și helăncile, iar în magazinele alimentare
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
am mers singură cu autocarul și călătoria a fost mult mai plăcută. Începeam să cunosc și felul de viață al nemților diferit de al nostru și al sârbilor. Nivelul de viață era mult mai ridicat. În magazine găseai tot ce pofteai, mărci să fi avut, moneda lor de-atunci. Sortimentele de carne și semipreparatele erau cu nemiluita. Se făceau reclame la fel și fel de articole, încât eu fascinată de ele mă rărăcisem într-un mare magazin în care intrasem cu
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]