3,799 matches
-
putut să onorați o retragere de numerar. Adjunctul o ia la fugă, urmărit de funcționară. Cele două cozi de clienți fraternizează, amestecându-se între ele. Toți îl bat pe umăr pe Lionel. Apare directorul, care deschide o ușă și-l poftește pe Lionel înăuntru. — Am putea merge în biroul meu, domnule Frunza? — De ce, avem ceva de ascuns? joacă tare Lionel, pe când ceilalți clienți sunt gata să vandalizeze banca dacă lui Lionel nu i se restituie banii. Sunteți nemulțumit de serviciile noastre
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vârstă. Mari ochi negri, păr alb, ondulat. Nu... eu... doar ca să... Irina încercă să zâmbească, retrăgându-se cu un pas. — Doctorul Pompiliu lipsește, este la un congres. Se întoarce vineri. Dacă sunteți programată pentru... — Nu, voiam doar să... — Mă rog, poftiți în cabinet, decise bătrânica, pornind deja înainte. Șchiopăta, parcă, sau doar își legăna mersul. Intrase în a treia cameră. Vizitatoarea citi pe ușă: dr. docent Veta Apostolescu. Femeia trecuse în spatele biroului, pe care se afla o pereche de ochelari. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
blândă și obosită. Știți, eu nu vreau decât să... Dacă vreți să știți părerea mea personală, strict personală, o părere particulară, nu oficială... eu am aici o funcție, reprezint Asociația. Dar ca om, să spunem, părerea mea este... mă rog, poftiți la mine, putem discuta. Birou imens. O uriașă cameră lungă lungă, cu o masă lungă lungă la perete, acoperită cu pânză roșie și flancată de vreo zece scaune. În fund, o masa mica, plina de hârtii, un scaun în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și eu! Dar cine știe care‐i adevărul? Ziariștii o întreabă ce a mâncat în viața ei de a atins această vârstă. Personal nu i‐ ași pune o astfel de întrebare. Sunt bogătași pe lumea asta hrăniți cu tot ce le‐a poftit inima. și? Ating suta de ani? Pentru mine mama rămâne o enigmă și când mărtur isesc cuiva că are 101 ani, zâmbesc a mirare iar interlocutorul îmi întoarce o față luminată de un zâmbet asemănăto r. De unde îmi vine în
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
se înnoiește. Aho! Aho! Copii și frați! se auzi sub ferestre. Cele trei fetițe alergară să privească urătorii, doi băieți îmbujorați de frig, dar cu zâmbet pe chip, își împlineau voioși urarea pentru gazde. Mama ieși în prag și-i pofti în casă, le dărui câte un colac, apoi ceru clopotul cu care copiii își însoțiseră urătura, îl întoarse cu gura în sus și puse în el puțină apă. Să-i dăm băiatului să bea apă, să fie vorbăreț, să aibă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
părinți, așa le învățase tata din primul an când au plecat cu uratul, la întoarcere să-i binecuvinteze și pe părinți cu urarea lor. Aceștia, ascultau cu mândrie și cu duioșie glasurile curate și melodioase ale fetelor. Mulțumim pentru urare. Poftiți în casă. Odată cu ele pătrunse în casă un val de aer rece și o atmosferă de veselie. V-ați udat la picioare? V-a fost frig? Nu, mămico! Ce daruri ați primit? Uite, tăticule! spuse una dintre fetițe în timp ce răsturnă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
între strèini nu-i că acasè! ascultându-i fascinat cuvintele banale, cuvinte spuse cu bunèvoința celui ce nu are nimic de ascuns, Mi-ar plècea sè-i cunosc! Pe cine?! mirându-se omul, Mi-ar place sè-ți cunosc familia, Dar puteți pofti oricând doriți la noi, domnu’ Matei! Da, aș putea! Dar mai vorbim noi, acum plec! precipitându-mè spre poartè, O sè vè plouè! îl mai aud strigându-mi prin ușa de sticlè care se închide automat în urmă mea, Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
al ei păr de aur moale, Care-i cade peste brațe, peste umerele goale. Astfel vine mlădioasa, trupul ei frumos îl poartă, Flori albastre are-n păru-i și o stea în frunte poartă. Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare, mândrul soare și pe nună, mândra lună. Și s-așează toți la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul, Lin vioarele răsună, iară cobza ține hangul. {EminescuOpI 86} {EminescuOpI 87} Dar ce sgomot
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mai duc nicăieri, uitat de călători, se va resemna și va trece în veșnicie... Astăzi am auzit glasul crainicului care anunța: „trenul accelerat nr.1 pleacă din stație de la linia a doua”. Iar eu, discret, le-am spus anilor mei: „poftiți în vagoane”! Gânduri și stări În clipele de disperare gândurile îmi îmblânzesc gura; împart ciocolată la toată lumea, copiii își lipesc degetele de pielea mea. În clipele de normalitate gândurile mele sunt porumbei albi ce ies din gură fâlfâind cu dor
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ți-l răscolesc . Tu îi primești cu brațele deschise, nădăjduind să fie gând în gând, mână în mână cu tine... Le împumuți aripa ta ca să zboare, le dăruiești bucăți de lumină din sufletu-ți curat, ca o gazdă primitoare îi poftești pe umărul drept, să se odihnească pe gândurile tale, pozitive. Dar ei nu pot ține pasul cu tine rămânând ancorați undeva, într-un labirint, oricâte încercări de bunăvoință ai face, vor să-ți strivească chiar aripa pe care le-ai
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Ultimul care intrase închisese ușa în urma lui. Ceilalți se așezară în spatele scaunelor, uniform, astfel încât nici un elev nu rămânea fără cineva în spatele său. Văd că nu zice nimeni nimic. Ce fel de întrunire e asta dacă nu se vorbește ceva? Vă poftesc, domnilor! zisei cu calm, aproape poruncind invitația. Câteva mișcări în scaune și cineva zise: Îl așteptăm pe Govar. A... Govar. Da. Asta explică multe. Știam de dinainte de el, dar cei din fața mea nu trebuiau să știe asta. Ascultă, zise același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îmi oferea cele mai mari șanse de a da peste un coleg de care aveam nevoie. Timpul părea a se scurge chinuitor de repede, căci în orice clipă reprezentanții Guvernului aveau să deschidă ușile ce dădeau spre scenă și să poftească pe toți cei care au văzut moartea lui Orande la un interviu personal cu Inspectorul teritorial. Elevii păreau a mi se împotrivi, căci fiecare se punea în calea mea și îmi făcea drumul din ce în ce mai greu și mai istovitor. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe parcursul vieții, cea mai bună prietenă și sfătuitoare. Deși tu nu-i vezi mintea și creierul, ea are mai multă inteligență și înțelepciune decât noi toți. Ea se "pliază" pe sufletul celui care o mânuiește și se poate dărui când poftește. Ea te reprezintă. Mie nu mi s-a dăruit, ci doar s-a obișnuit cu prezența mea. Ție, pe de altă parte... se pare că te place, din moment ce s-a legat de existența ta de cum te-a simțit. Termină. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Da, mama asta care acuma vine la teatru ca o pensionară cuminte și zice că nu găsește invitația prin poșetă, dar că ea este mama actriței Loredana Buzescu. Vai, dar cât vă seamănă doamna Loredana, are ochii dumneavoastră de aur, poftiți!, și mama se umflă în pene ca o rață ce e... — Am dat la teatru, dar n-am intrat din prima, am fost bunicică la prima probă, Luci Popescu, profa de atunci, din comisie, a fost foarte mulțumită, dar, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
salvase puiuțul, pe alt acoperiș stătea o căprioară speriată, lumea plângea disperată, în hohote, un bărbat care se culcase pe jos, pe pământul ud, printre broaște și șerpi, spusese cu durere într-un microfon întins spre el: Domnilor aleși, vă poftim lângă noi, să vedeți cum e! Iar un ales, îmbrăcat într-o haină prea mare pentru el, izbucnise în același microfon: Ce vreți să facem, să ridicăm un hotel acuma? Într-un sat din județul Ialomița, toate casele erau sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
materiale didactice; lipsa rechizitelor etc. etc. - Un moment, tovarășe profesor Ardeleanu, vă întrerup puțin, deoarece tovarășul președinte, presat de treburile importante pe care le are la conducerea cooperativei, dorește să ne părăsească și ar dori să ne adreseze câteva cuvinte. Poftiți, tovarășe președinte! - Eu, ce să vă spun? Dumneavoastră știți mai bine ce aveți de făcut, dar aș vrea să fiu și eu permanent informat de ceea ce se petrece în cadrul școlii, eu fiind răspunzător de tot ce se petrece în viața
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
aveți și o pregătire mai deosebită în comparație cu alte cadre didactice! Dumneavoastră aveți printre altele și menirea de a contribui la creșterea nivelului cultural al maselor. Vă rog să nu așteptați să vă numesc eu, că doar nu suntem la școală! Poftiți! Asta știam și noi și tocmai de aia încercarea de măgulire nu ne-a prea impresionat, așa că nimeni nu a îndrăznit să tulbure liniștea, cu atât mai mult cu cât fața tovarășului prim începuse să se îmbujoreze din ce în ce mai mult, dovadă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
aud nimic. Mă privește Înțelegătoare. Vă e frică de zbor ? — Nu ! sar imediat, și Încep să râd. Nu, nu mi-e frică ! Doar... mă Întrebam. Așa, din pură curiozitate. — Mă duc să văd despre ce e vorba, ca să vă liniștiți. Poftiți, domnule. Sunt câteva informații despre facilitățile pentru manageri, de la Gatwick. Americanul ia broșura fără o vorbă și o lasă jos fără măcar să se uite la ea, iar stewardesa pornește mai departe, clătinându-se ușor În momentul În care avionul Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
așa că ce să caut eu aici ? — E un local oarecum privat, murmură Jack În timp ce traversăm o curte cu coloane. Nu prea știu mulți de el. — Domnule Harper, domnișoară Corrigan, spune un bărbat În costum Nehru, care apare ca din pământ. Poftiți vă rog, pe aici. Uau ! Îmi cunosc numele ! Trecem de alte câteva coloane, spre o Încăpere extrem de bogat decorată, În care se mai află Încă vreo trei cupluri. În dreapta noastră e o pereche și, În timp ce trecem pe lângă ea, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai pot să te invit, dar tu? Știi, eu ... poate nu Îndrăznesc.. Îndrăznește! Frumoșii ei ochi vorbeau cu toată puterea lor, Va era copleșit și nu-și putea explica cum de Xenia mai dorește să danseze cu el. Sfios, o pofti cu un gest teatral dar nereușit, o prinse cu o mână pe după mijloc și cu cealaltă tremurândă Îi prinse mâna fetei care Întrebă imediat: Tremuri, ești bolnav sau chiar așa de mari sunt emoțiile, poate scrii poezii, pictezi sau compui
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ți face! Mi-ai făcut cel mai mare deserviciu și mi ai umplut cu noroi puturos imaginea și munca mea În folosul partidului comunist. Să-ți fie rușine! Apoi apăsă butonul roșu al interfonului și spuse spășit: Vă rog să poftiți, tov director! Peste câteva zeci de secunde În care Ștefan Începu și el să creadă că ceva nu este curat, intră directorul Mirel Stânescu și când Ștefan Încercă să rostească un „să trăiți dom’ Mirel”, așa cum obișnuia să-i spună
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
limbă pe care Ștefan o știa cu aproximație, ceea ce Îl deranjă vizibil pe arab. Întrebat ce limbă cunoaște mai bine, acesta răspunse că ... româna. Directorul general, care era și administratorul fabricii de țesături, așa cum avea să afle mai târziu, Îl pofti pe unul din fotoliile Îmbrăcate În piele neagră și Îi făcu un semn să aștepte. A așteptat o oră, timp În care directorul dispăruse și În care o femeie Îmbrăcată În djalubă neagră, cu fața acoperită cu o basma la fel de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
-i? și În același timp se Îndreptă spre ușă. Auzise o voce dar nu Înțelese nimic. Când deschise ușa, se trezi față În față cu o femeie brunetă, tânără și Îmbrăcată europenește și provocator. Își aminti de buton și o pofti În cameră, era oarecum Încurcat și nu știa cu ce să Înceapă și cum s-o abordeze fără a face vreo gafă, dacă este o persoană oficială și se mai aude pe la ambasadă și apoi la „cumătru’ Mirel”! O pofti
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pofti În cameră, era oarecum Încurcat și nu știa cu ce să Înceapă și cum s-o abordeze fără a face vreo gafă, dacă este o persoană oficială și se mai aude pe la ambasadă și apoi la „cumătru’ Mirel”! O pofti pe un fotoliu și Începu cu ceea ce știa el mai bine: a vorbit despre fire sintetice și a observat că pe fată nu o interesa, apoi iar a făcut ceea ce știa mai bine, a scos o altă sticlă de vin
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ars oale... Chiar nu am nimic de ascuns, acești doi oameni, care cred că mă cunosc, au fost și ei și au căutat de mai multe ori, iar rezultatul a fost tot cel care va fi și În această seară! Poftiți!, mai zise Victor râzând, dar nu era râsul lui obișnuit! A marșat dar Îi era tot mai frică. Dacă maiorul va reacționa altfel decât Își Închipuia. Maiorul Îl mai privi Încă odată lung și străpungător, se Întoarse către ceilalți doi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]