3,259 matches
-
achizițiilor anterioare. în felul acesta, până și istoria noastră culturală se poate insera, măcar în unele puncte, sintezei culturale globale a umanității. Poate părea destul de curioasă, dacă nu chiar bizară, într-un fel într-o cultură ca a noastră obsesia polemică anti-goetheană și, mai mult decât atât, o carte de tipul Despărțirea de Goethe de Constantin Noica (1976). Ca și cum Goethe și goetheanismul au constituit vreodată o preocupare majoră, apăsătoare, obsedantă, a culturii noastre. Răfuiala cu Goethe (care a contaminat și pe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
altă parte. O stare de spirit spontană, naturală, organică, total neprogramată, îl stăpânește. Ea poate avea, bineînțeles, și justificări ideologice (cum și are de altfel). Dar, în primul rând, ea reprezintă o reacție spirituală, naturală, total neostentativă și numai aparent polemică. Deci un model firesc și direct de manifestare în spirit și stil european și nimic mai mult. Când E. Lovinescu scria limpede și apăsat, iluzionându-se mult prea optimist: Gloriile nu ne mai vin de la Paris, prin informații de ziare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acest interviu, citit încă la apariție (în SUA), in: Deziluzie sau speranță?, in: Jurnalul literar, I, 32, 11 iunie 1990. 7. Intelectualii și politica, in: Românul liber, XI, 5 mai 1995. Tema ne-a preocupat după 1989, adesea în termeni polemici: Intelectualii și lupta politică, in: Patria, I, 1, 16 februarie 1990; Scriitorul și puterea, in: 22, I, 35, 14 septembrie 1990; între suferință și competență, in: Alternativa. Supliment politic. Cotidianul, I, 8, 6 noiembrie 1992 (reluat in: Tribuna Ardealului, I
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și în cronicile literare semnate în „La Nation roumaine”. Sunt de subliniat în primul rând vigoarea selecției critice pe care o propune A. în demersul său analitic, ca și subtilitatea și finețea disocierilor, susținute de un acid și decomplexat spirit polemic. Limpezimea criteriilor axiologice recomandă o singură scară de valori estetice, validată integral de timp. De la Amintirile lui Mircea Eliade până la proza lui Vintilă Horia, de la romanul lui Theodor Cazaban până la dramaturgia parabolică a lui Eugen Ionescu, de la Scrisoarea (deschisă) către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
a plăsmui înseamnă a prilejui „o logodnă între natural și supranatural”. Studiul său Shakespeare (1938) este prima monografie consacrată, la noi, dramaturgului englez. Traducerea fragmentelor incluse în argumentație îi aparține eseistului (care a tălmăcit, în întregime, Furtuna, rămasă în manuscris). Polemic până la trufie cu „critica shakespeareană”, pretențios și alambicat câteodată, acut însă în multe dintre observațiile lui, A., acest excesiv cu gustul insolitului, își probează și în Shakespeare posibilitățile de reflecție modernă asupra teatrului. SCRIERI: Agonia, Craiova, 1929; Urmare, [București], 1936
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
Vesper, Memorii, p. 38. 215 C. Charle, Intelectualii în Europa..., p. 394. 1 Keith Hitchins, România. 1866-1947, Editura Humanitas, București, 1998, p. 292. 2 G. Bădărău, Modernismul interbelic, Editura Institutul European, Iași, 2005, p. 23. 3 Iorga va grupa articolele polemice din Sămănătorul în volumele O luptă literară; sincronismul și criticile împotriva tradiționalismului vor fi reluate de Lovinescu în volume, precum: Pași pe nisip, (1906), Istoria civilizației române moderne (1924-1925) sau Istoria literaturii române contemporane (1926-1929). 4 N. Iorga își va
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
toate lunecările și toate retragerile pe care le înfățișează românimea în propria ei țară”, de a combate „fără cruțare” „tot ce stă în calea acestui țel, tot ce slăbește statul românesc și românismul”. Rubrici: „Cultură-oameni-fapte”, „Viața politică”, „Ultima oră”, „Ecouri polemice”, „Cuiburi de lumină”, „File de carnet”, „Sport”, „Informațiuni”. În pagina culturală, intitulată „Cultură-oameni-fapte”, ulterior devenită „Buna Vestire literară, plastică și teatrală”, sunt publicate scrieri literare care nu contraveneau orientării naționaliste a publicației. Colaborează cu versuri Radu Gyr, Octavian Goga, Aron
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285949_a_287278]
-
rubrica literară, în numărul 322 din 1938, apare un interviu pe tema romanului românesc, la care răspund Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Pompiliu Constantinescu și N. Davidescu. Revista mai cuprinde informații din actualitatea politică, socială, economică, comentarii cu caracter polemic privind evenimentele timpului, și, cu intermitențe, revista presei, o cronică plastică, dramatică, muzicală, militară, un „curier judiciar”, anunțuri, reclame. Alți colaboratori: Paul Mihail, Cristofor Dancu, Alexandru Randa, Ovid Țopa, Mircea Mateescu, Dragoș Vrânceanu, Mircea Pop, Virgil Rădulescu, I. Diaconescu, Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285949_a_287278]
-
mai ales politica dusă de Gh. I. Brătianu. Rubrica permanentă dedicată culturii este „Mișcarea literară și artistică” („Carnet literar și artistic”), cu informații despre ultimele apariții editoriale, expoziții, spectacole de teatru și concerte. În primii ani, multe articole au caracter polemic: D. Ovid Densușianu plagiază de G. Pascu, Premiile bucureștene de Dem. Theodorescu, Dezmințirea d-lui C. Stere, În jurul unei chestii literare (despre „furtuna ridicată în literatura românească de d. Duiliu Zamfirescu, cu prilejul intrării d-sale în Academie”), O scrisoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288184_a_289513]
-
C. A. Rosetti, M. Kogălniceanu, I. C. Brătianu, Barbu Catargiu, D. Bolintineanu, dar mai ales Al. I. Cuza - cărora li se atribuie psihologii moderne, deduse din operă, ca și din informațiile de „petite histoire”. Așa cum romanele existențialiste scrise de D. erau polemice latent față de bovarism, romanul ei istoric este polemic - aproape fățiș - față de falsa atribuire de virtuți eroice, frecventă în epocă. Evenimentul istoric demitizat este Unirea Principatelor, figura istorică redusă la modeste dimensiuni umane - este cea a lui Alexandru Ioan Cuza. Alegerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
Catargiu, D. Bolintineanu, dar mai ales Al. I. Cuza - cărora li se atribuie psihologii moderne, deduse din operă, ca și din informațiile de „petite histoire”. Așa cum romanele existențialiste scrise de D. erau polemice latent față de bovarism, romanul ei istoric este polemic - aproape fățiș - față de falsa atribuire de virtuți eroice, frecventă în epocă. Evenimentul istoric demitizat este Unirea Principatelor, figura istorică redusă la modeste dimensiuni umane - este cea a lui Alexandru Ioan Cuza. Alegerea ca domnitor în ambele principate a acestui obscur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
știu ca pe un om blând și plin de sfiiciuni, în luările de atitudine politică - de postură naționalistă - se dovedește un temperamental. Nici însemnările literare (de pildă, studiul Antonio Fogazzaro, tras în broșură în 1912) nu sunt lipsite de nerv polemic. Cu versuri, articole, traduceri a colaborat la „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Observatorul”, „Sămănătorul”, „Vieața nouă”, unde folosește și pseudonimul Otto Wilder, „Floarea darurilor”, „Convorbiri critice”, „Voința națională”, „Neamul românesc literar”, „Flacăra”, unde recurge și la semnătura Atta Troll, „Noi pagini literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287095_a_288424]
-
cărora avea opinii diferite față de doctrina curentă și ar fi și reușit în întregime aceast lucru. Totuși, se poate pune întrebarea dacă nu l-a împiedicat doar moartea sa timpurie, la vârsta de patruzeci și nouă de ani. Scrierile sale polemice, care sunt cele mai importante pe care le-a lăsat, dovedesc în mod cert că avea o înțelegere a ceea ce este semnificativ și un dar pentru a merge la miezul problemei care i-ar fi oferit un material amplu pentru
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
recunoșteam un discipol al lui Franklin. Bastiat nu a pierdut timpul la Paris; venise aici pentru a servi cauza libertății comerțului, nu s-a ocupat decât de libertatea comerțului. Activitatea sa era într-adevăr prodigioasă: a dat atât scrisori, articole polemice și Varietăți ziarelor Curierul francez, Comerțul, Jurnalul de dezbateri, fără a întrerupe lucrările mai extinse cu care a îmbogățit Jurnalul economiștilor. În fiecare zi se lua la luptă cu campionii protecționismului și le dădea cât nu puteau duce. Vedea apărând
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
adept al menținerii votului cenzitar și al unui rol semnificativ al Bisericii Catolice în învățământ. El intră în polemică cu liberalii economiști reprezentanți de Bastiat, pe care îi acuză chiar că se fac vinovați de a inspira radicalismul de stânga, polemică la care face referire și textul de față (n. tr.). 52 În momentul în care acest opuscul a fost publicat, adică în ianuarie 1849, domnul Thiers era foarte bine creditat la Palatul Elysée (n. ed.). 53 Auguste Pierre Rémi Mimerel
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
exercițiul diversității metodelor de interpretare - de la decriptarea, în linia Bachelard - Durand, a simbolurilor imaginarului până la fenomenologie, fără să omită referiri la alchimie, cosmologie, ontologie etc. -, și nu o nouă lectură de ansamblu a operei. Pe de altă parte, criticul dialoghează polemic cu detractorii lui Nichita Stănescu, încearcă să explice mecanismele „clasicizării premature” și ale „mitizării” poetului ori deplânge aviditatea acestuia în a-și irosi timpul în singura politică profesată, aceea a amicițiilor. SCRIERI: Cuprinderi, București, 1993; Nichita Stănescu, Brașov, 2003; Viziunile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
orice intervenție discursivă, din orice domeniu sau situație de comunicare, care servește la mistificarea adevărului, la denaturarea sau chiar pierderea realității. Limba de lemn presupune, așadar, două modalități: “limba de lemn de aparat și falsa limbă reală, limba de lemn polemică, a fost pusă în evidență, nu mai este posibil să o asimilăm limbilor de propagandă, cum se face de obicei: modalitatea polemică servește la a bara trecerea spre adevăr, la a scoate realitatea din sfera de acțiune a spiritului; modalitatea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de lemn presupune, așadar, două modalități: “limba de lemn de aparat și falsa limbă reală, limba de lemn polemică, a fost pusă în evidență, nu mai este posibil să o asimilăm limbilor de propagandă, cum se face de obicei: modalitatea polemică servește la a bara trecerea spre adevăr, la a scoate realitatea din sfera de acțiune a spiritului; modalitatea de aparat servește la impunerea unui cod.” (Thom, 1993:125). În Limba de lemn, Fr. Thom o consideră pe aceasta la adevărata
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
anii ‘30: polemica dintre Vladimir Streinu și G. Călinescu referitoare la relația modernism - tradiționalism, analizată pe trei paliere, și anume modernism - tradiționalism (faza literară), estetism - ortodoxism (faza estetică) și intelectualism - misticism (faza ideologică); reacțiile lui Pompiliu Constantinescu (Creștinismul folcloric, Reflexii polemice) la articolul Sensul tradiției, publicat de Nichifor Crainic în „Gândirea” sau la manifestul „Crinului Alb”, unele intervenții din rubrica „Revista faptelor literare” ș.a. K. promovează studii de critică și teorie literară de indiscutabilă valoare: Criza lirică de Tudor Vianu, Considerații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
și Panta rei, scenariu de pantomimă. Publicată în revista „Teatrul”, piesa Schimbarea la față este o frescă expresionistă, cu ecouri brechtiene, a revoluției proletare într-o țară din America Latină, iar Mârâiala, reprezentată în 1981 și publicată în 1982, o viziune polemică asupra conformismului și lașității din contemporaneitatea imediată, ambele încadrându-se în formula, originală pe teren românesc, a „teatrului agitatoric” (Constantin Cubleșan). Atenția criticii a fost atrasă în special de calitățile stilistice ale altei piese din culegerea publicată în 1982, Europa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
apropiat de poziția politică realistă, așa cum a fost ea reconstruită de Berki și Griffiths, și care consta pur și simplu în enunțuri negative. NOUA PARADIGMĂ: MORGENTHAU ȘI POLITICA ÎNTRE NAȚIUNI Atitudinea lui Carr era prea ambiguă și stilul său prea polemic pentru a fonda o școală de gîndire sau pentru a preconiza apariția unei discipline printr-un exemplu paradigmatic. Dar el a pregătit terenul. Modelul urma să vină din acea țară care preluase rolul Imperiului britanic. Aici, critica realistă atenuată a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lor inspiratoare". GR. PLEȘOIANU Un cirac al lui Eliade este Gr. Pleșoianu (1808-1857), profesor la Craiova și traducător din Marmontel (Aneta și Luben), Fénelon (Întîmplările lui Telemah, fiul lui Ulise) și din alții. Prefața la Aneta și Luben are caracterul polemic al prefeței la Gramatică a lui Eliade, într-un ton mai prăpăstios și vulgar. Se închipuie un dialog între autorul progresist și un presupus boier retrograd de origine grecească, în care se întîlnesc părți de tot hazul, ca scena cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cunoștințe; în sfârșit, metoda cea mai teribilă este considerarea minții autorului studiat sub raportul fenomenologic, încadrarea lui într-un lanț de necesități și imperturbabila clasificație. În acest moment pozitivist Maiorescu creează o expresie nouă, memorabilă (limbut, beție de cuvinte). Capodopera polemică a lui Maiorescu este Beția de cuvinte. Răspunsul la discursul de recepție al lui Duiliu Zamfirescu la Academia Română e de altfel și el o capodoperă de umor rece, pe baza sentimentului altitudinii. E o teribilă admonestație onctuoasă, o reducere zâmbitoare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
valoarea literară a operei lui istorice și se poate pune întrebarea îngrijorată dacă este vreo carte care, fie prin construcția ei, fie prin idei, să rămână. Răspunsul principal e negativ. N. Iorga era un stilist original, punând personalitate și pigment polemic în cataloagele de nume, în uscatele răsturnări de fișe cronologice. El reprezintă un tip anacronic de diac, de întocmitor de letopisețe pe baza unei cantități uriașe de izvoade. În materie literară, gustul său e refractat oricărei literaturi de o cât
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
interesează în cel mai înalt grad și, cu toate unele aparențe contrarii, este evident împotriva oricărei discriminări rasiale. Toată această parte a eseisticii sale, trecând peste latura doctrinară ce poate forma obiect de violente discuții, se remarcă printr-un spirit polemic viu, amestecat cu elemente de grandomanie mai curând inocente și simpatice, acordând paginilor sale mișcări de umoare care încîntă. S. MEHEDINȚI (SOVEJA) Și S. Mehedinți salută din partea Convorbirilor "primăvara literară", aducătoare de "adevărată răcorire sufletească". Punctul de vedere era însă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]