4,456 matches
-
țările ocupate, care evadaseră din prizonierat, fuseseră exilați sau lăsați la vatră au devenit o sursă importantă de agenți, în special în cazul Norvegiei și Olandei. În alte cazuri, (a francezilor loiali lui Charles de Gaulle, dar în special al polonezilor), agenții erau loiali în principal guvenului în exil, iar SOE era considerat mai degrabă un mijloc pentru atingerea scopurilor finale - eliberarea țării de sub ocupația străină. Incapacitatea SOE de control asupra acestui tip de agenți a atras de multe ori nemulțumirea
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
Primele aparate radio folosite de SOE au fost cele oferite de SIS. Ele erau mari, greu de mascat și cereau o sursă de energie electrică de mare putere. SOE a continuat un număr de aparate de mai bună calitate de la polonezii din exil, dar în cele din urmă a fabricat propriile aparate de transmisie. Unele dintre acestea, împreună cu bateriile, cântăreau doar 4 kg, dar existau și aparate mai mari, care însă aveau o rază de emisie de peste 800 km. Procedurile de
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
românească arhaică. Locuiesc în număr mai însemnat pe valea râului Uj în localitățile Poroskove (Poroșcovo), Mirke (Mircea), Remety (Remeți), Simerky (Simeria), Kamenetz (Camineț) ș.a. Tot în Ucraina mai trăiesc comunități de huțuli, boiki și lemki care prezintă asemănări cu românii, polonezii, ungurii, slovacii și rutenii. Iorga a scris că huțulii sunt daci slavizați În Ungaria trăiesc peste 25000 de români si circa 200000 de țigani (băieși), foști mineri, vorbitori de limba română Comunitățile românofone medievale, numite de istorici „Romaniile populare”, erau
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
declanșat insurecția. Armata Roșie se afla la mai puțin de 20 km depărtare de capitala poloneză, dar, din considerente politice, Cartierul general sovietic a interzis trupelor sale să acorde vreun sprijin insurgenților. Stalin a descris insurecția drept o „aventură criminală”. Polonezii au așteptat și ajutorul Aliaților occidentali. Aviația britanică și poloneză din exil, cu bazele în Italia, au parașutat o anumită cantitate de arme, dar se pare că, în 1944, occidentalilor le era aproape imposibil să ajute în mod eficient insurecția
Rezistența poloneză în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311369_a_312698]
-
dezertorii din Armata Roșie, s-au făcut remarcate prin brutalitatea lor extremă. După ce luptătorii polonezi s-au predat, ei au fost tratați de către autoritățile militare germane ca prizonieri de răboi, dar populația civilă a suferit de pe urma represaliilor. Pierderile totale ale polonezilor au fost estimate la 150.000 - 300.000 de morți în luptă, 90.000 de civili trimiși în lagărele de muncă din Reich și alți 60.000 au fost deportați direct în lagărele de concentrare Ravensbruck, Auschwitz, Mauthausen și altele
Rezistența poloneză în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311369_a_312698]
-
de evrei au fost internați în lagărul Dachau. Din 1938, la Dachau au fost duse tot mai multe victime ale agresiunii național-socialiste: cetățeni austrieci, cehi (urmare a anexării Austriei și Cehiei), apoi, după izbucnirea celui de al doilea răzoi mondial, polonezi, norvegieni, olandezi, francezi etc. În scurt timp, deținuții germani au devenit minoritari în lagărul Dachau, numărul cel mai mare de captivi fiind al celor aduși din Polonia și Uniunea Sovietică. Numărul internaților la Dachau a ajuns să fie de peste 200
Lagărul de concentrare Dachau () [Corola-website/Science/311384_a_312713]
-
comuniștii polonezi considerau că forțele care fuseseră loiale guvernului în exil împiedica obținerea controlului total asupra țării fiind o amenințare care trebuia eliminată. Władysław Gomułka, cel care avea să devină la un moment dat Secretar General al Partidului Muncitoresc Unit Polonez, ar fi spus la un moment dat: „Soldații AK sunt elemente ostile care trebuie eliminate fără milă”. Un alt comunist de frunte, Roman Zambrowski, a afirmat la un moment dat că AK trebuie să fie „exterminată”. Prima unitate AK concepută
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
desființată și transformată în „Delegatura Forțelor Poloneze din Interior”. Această organizație a rezistat până pe 8 august 1945, când s-a luat decizia desființării ei și oprirea lupteri de rezistență din teritoriile poloneze. Comitetul Polonez de Eliberare Națională, primul guvern comunist polonez format în iulie 1944, nu și-a asumat nicio responsabilitate față de Armia Krajowa, și, de aceea, pentru mai mult de un an de zile, sovieticii și-au asumat răspunderea pentru „rezolvarea” problemei luptătorilor AK cu ajutorul NKVD-ului. Până la sfârșitul războiului
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
1944-1956, au fost arestați aproximativ 2 milioane de oameni, în jur de douăzeci de mii, (printre ei aflându-se și supraviețuirul de la Auschwitz, eroul Witold Pilecki), au fost executați sau au murit în închisorile comuniste iar aproximativ șase milioane de polonezi (cam o treime din populația țării) au fost clasificați ca „elemente criminale sau reacționare”, find supuși diferitelor abuzuri ale organelor statului. În 1956 au fost amnistiați și eliberați din pușcării aproximativ 35.000 de veterani AK. În regiunile rurale au
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
aceste arme s-au deteriorat și au avut nevoie de reparații importante sau au fost inutilizabile. În timpul Operațiunii Furtuna (Insurecția Națională), numai aproximativ 30% dintre armele din depozitele clandestine au mai putut fi utilizate. Au existat și cazuri în care polonezi au cumpărat pur și simplu arme de la subunități sau sodați indinviduali germani. Astfel de tranzacții au fost tot timpul foarte riscante, Gestapoul fiind informat despre existența acestei piețe negre a armelor, pe care încerca să o distrugă sau să se
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
tranzacții au fost tot timpul foarte riscante, Gestapoul fiind informat despre existența acestei piețe negre a armelor, pe care încerca să o distrugă sau să se folosească de ea pentru depistarea și anihilarea partizanilor. Din anumite mărturii, se pare pentru polonezi era mai ușor să procure arme de la unitățile maghiare sau italiene. AK a executat numeroase raiduri pentru capturarea armelor de la germani. Aceste raiduri vizau în special trenurile de marfă care se îndreptau spre front și posturile poliției militare germane. În timpul
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
procure arme de la unitățile maghiare sau italiene. AK a executat numeroase raiduri pentru capturarea armelor de la germani. Aceste raiduri vizau în special trenurile de marfă care se îndreptau spre front și posturile poliției militare germane. În timpul Insurecției din Varșovia, insurgenții polonezi au reușit să captureze câteva vehicule blindate germane. Într-o serie de ateliere cladestine, AK a fabricat o serie de arme și echipamente militare. Componente ale armelor au fost furate și transmise rețelelor rezistenței de muncitori care lucrau în fabricile
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
de către Armata Roșie. Principalul obstacol pentru stabilirea unei colaborări mai timpurii a fost problema disputelor teritoriale lituaniani-polone, în special problema regiunii și orașului Vilnius. Unii lituanieni, încurajați de vagile promisiuni naziste de autonomie, au cooperat cu germanii în acțiunile împotriva polonezilor în timpul ocupației. În toamna anului 1943, Armia Krajowa a declanșat operațiuni de represiune împotriva colaboratorilor lituanieni ai naziștilor.. Ca răspuns, poliția lituaniană a ucis sute de polonezi în prima jumate a anului 1944. Evaluările postbelice ale activității AK în Lituania
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
de vagile promisiuni naziste de autonomie, au cooperat cu germanii în acțiunile împotriva polonezilor în timpul ocupației. În toamna anului 1943, Armia Krajowa a declanșat operațiuni de represiune împotriva colaboratorilor lituanieni ai naziștilor.. Ca răspuns, poliția lituaniană a ucis sute de polonezi în prima jumate a anului 1944. Evaluările postbelice ale activității AK în Lituania sunt încă o problemă controversată. În perioada deceniilor de ocupație sovietică a Lituaniei, AK a fost prezentată ca o organizație teroristă. În 1993, o comisie guvernamentală lituaniană
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
iunie 1943 să se angajeze în lupte cu partizanii polonezi. S-a ajuns ca acțiunile de luptă ale partizanilor sovietici împotriva celor polonezi să fie mai numeroase și cu o amploare mai mare decât cele declanșate de germani împotriva insurgenților polonezi. De asemenea, principalele forțe ale Armatei Roșii și ale NKVD-ului au declanșat operațiuni împotriva partizanilor AK, în timpul sau imediat după terminarea Operațiunii Furtuna, (concepută ca o acțiune militară care să permită guvernului polonez postbelic să emită anumite pretenții teritoriale
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
partizanilor sovietici, care primiseră ordine să elimine forțele AK a dus la o cooperare limitată dintre unele subunități ale Armatei Teritoriale și germani. Deși AK nu a încetat operațiunile de luptă împotriva germanilor, în momentul în care naziștii au oferit polonezilor unele arme și muniții care să fie folosite împotriva sovieticilor, unele unități din Nowogródek și Wilno au decis să accepte oferta. Toate aceste aranjamente au avut un obiectiv pur tactic și nu există dovezi conform cărora s-ar fi ajuns
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
de al Vichy din Franța. Principalul motiv al acceptării ofertei naziste a fost lipsa acută de armament și muniții resimțită de anumite unități insurgente poloneze. Nu sunt cunoscute acțiuni comune polono-germane, iar naziștii nu au reușit să-i convingă pe polonezi să-și direcționeze acțiunile ofensive exclusiv împotriva partizanilor sovietici. Chiar și în aceste condiții, colaborarea limitată a unităților locale AK a fost condamnată cu tărie de Înaltul comandament al Armatei Teritoriale. Odată cu mutarea în 1944 a liniei frontului de răsărit
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
să fie arestați, încarcerați sau executați. Lupta sovieticilor și aliațiolor comuniști polonezi împotriva veternailor AK a continuat multăvreme și după încheierea războiului. În timpul războilui, Armia Krajowa s-a implicat în lupte cu Armata Insurecțională Ucraineană, după repetatele atacuri împotriva etnicilor polonezi din Volinia. Ca urmare a răzbunărilor care au urmat, ambele armate au ucis zeci de mii de civili polonezi și ucrainieni. În conformitate cu unele estimări ucrainiene, AK a ucis în acțiunile de represalii în jur de 20.000 de ucrainieni în
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
după încheierea războiului. În timpul războilui, Armia Krajowa s-a implicat în lupte cu Armata Insurecțională Ucraineană, după repetatele atacuri împotriva etnicilor polonezi din Volinia. Ca urmare a răzbunărilor care au urmat, ambele armate au ucis zeci de mii de civili polonezi și ucrainieni. În conformitate cu unele estimări ucrainiene, AK a ucis în acțiunile de represalii în jur de 20.000 de ucrainieni în Volini. În primăvara anului 1944, unitățile AK au incendiat aproximativ 20 de sate ucrainiene în luptele din regiunea Chełm
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
până pe 31 mai într-o fâșie îngustă pe coasta Canalului, lată doar de 5 km, care se întindea de la De Panne prin Bray-Dunes. Din punga de Dunkirk au fost evacuate trupe aparținând la cinci națiuni: britanici, francezi, belgieni, olandezi și polonezi. În luptele pentru apărarea pungii de la Dunkirk au căzut la datorie sau au fost capturați mai mulți soldați britanici. De asemenea, aproximativ 35.000 de soldați francezi au fost luați prizonieri. În ciuda acestor pierderi, în perioada 27 mai - 4 iunie
Bătălia de la Dunkerque () [Corola-website/Science/311475_a_312804]
-
sat, așa că a cerut sprijinul infanteriei. Va dura ceva timp ca un batalion din divizia lui Bachelu să ajungă la periferia localității Frasnes. Între timp, escadronul 1/regimentul 1 al Lăncierilor din Gardă (era faimosul escadron de Elba, alcătuit din polonezi) s-a mutat în estul satului Frasnes și a avansat, apropiindu-se de Quatre Bras fără să întâlnească o rezistență serioasă. Din păcate, celelalte escadroane nu i-au putut urma pe polonezi din cauza focului de artilerie al bateriei olandeze. Patrulele
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Gardă (era faimosul escadron de Elba, alcătuit din polonezi) s-a mutat în estul satului Frasnes și a avansat, apropiindu-se de Quatre Bras fără să întâlnească o rezistență serioasă. Din păcate, celelalte escadroane nu i-au putut urma pe polonezi din cauza focului de artilerie al bateriei olandeze. Patrulele acestora au fost de asemenea respinse de către cavaleria olandeză. Măsurile preventive luate de căpitanul bateriei ecvestre, Bijleveld, împreună cu maiorul Normann, care comanda Batalionul 2 al regimentului Nassau, s-au dovedit decisive în
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
construiesc tunuri, corăbii și reface coaliția cu Polonia și cu Danemarca. În 1701 are loc prima victorie a Rusiei la Șeremetievo asupra suedezilor. În 1702, rușii obțin noi victorii în timp ce Carol al XII al Suediei îi învinge pe saxoni și polonezi și intră în Cracovia. La 11 octombrie 1702, fortăreața Noteburg capitulează în fața rușilor, apoi, prima victorie navală a rușilor, capitularea Narvei. Toate aceste victorii se datorează faptului că, grosul trupelor suedeze se afla în Polonia, unde în 1706, Carol al
Marele Război al Nordului () [Corola-website/Science/312941_a_314270]
-
pe care-l acuzau că a poruncit uciderea comandantului Tompa. După victoria de la Șelimbăr, Mihai Viteazul intră în cetatea Alba Iulia, fiind primit ca domnitor al Transilvaniei. El se îndreaptă apoi spre Moldova, unde domnea Ieremia Movilă (Mihai Mereuță), cu ajutorul polonezilor. În film, lupta dintre armata moldoveană și cea valaho-transilvăneană a lui Mihai nu a mai avut loc, dorința moldovenilor de a se uni cu celelalte două țări determinându-i să dezerteze. Astfel s-a realizat unirea tuturor celor trei țări
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
incinta, la reclamația directorului unității, câteva zeci de jandarmi și lucrători ai Serviciului Poliției de Intervenție Rapidă (SPIR) au intervenit în forță ridicând inițial 46 de persoane de diverse naționalități: români, germani, elvețieni, doi cehi, un spaniol, un portughez, un polonez și un moldovean. În timpul intervenției au avut loc incidente violente, în care manifestanții au fost loviți de forțele de ordine. După identificare, toți cei reținuți au fost eliberați. În data de 3 aprilie circa 40 de manifestanți au pornit de la
Summitul NATO 2008 () [Corola-website/Science/310860_a_312189]