4,496 matches
-
lucru; ieri am stat la partid de la 8 la 1.10; patru zile la rând am alergat în fiecare dimineață să-l prind pe șeful de cadre; trebuie să mă prezint la miliție ca să autentific semnătura Stanei, a lui Ion portarul, a mamei Paulinei; trebuie să alerg să obțin declarații favorabile de la Sanda M[ovilă], Camil, Cella S[erghi], Lucia D[emetrius], Petraș[incu], Șerbu etc. Mor de oboseală și de tristețe. Sunt sfârșită, sfârșită, așa de sfârșită, c-ar crăpa
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
singura care face asta. Dar pe urmă m-am mutat la New York - și acolo toată lumea face asta. Serios, toată, dar absolut toată lumea. Prima dată când te întâlnești cu cineva, fie că e o doamnă din înalta societate, fie un simplu portar, ești scanat rapid, preț de vreo trei secunde, din cap până-n picioare. Îi vezi că îți calculează prețul vestimentației la centimă înainte de a-ți da măcar bună ziua. E ceea ce numesc eu Privirea Manhattan. — Deci, cum e la New York? — Super! Foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cred în stare de orice. — Mi-a zis că ea întotdeauna obține exact ce-și dorește. Se pare că nunta va fi absolut mortală. Dar Cruella e mic copil pe lângă ea. Îți poți închipui că l-a obligat pe un portar să-și facă operație estetică la nas și a concediat toți florarii din New York?... Tipa care-i organizează nunta mai are un pic și intră la balamuc! Cine se ocupă de nunta ta? — Mama, răspund, și Erin cască ochii mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
steaguri e cât se poate de grandioasă. — Ai mai fost vreodată la vreo nuntă aici? mă întreabă Robyn. — Nu, n-am intrat niciodată. — A! Păi... Să intrăm atunci... zice Robyn, conducându-ne pe Elinor și pe mine pe scări, dincolo de portari în uniformă, printr-o ușă turnantă, spre un hol de recepție absolut uriaș, cu tavan înalt, bogat decorat, cu dale de marmură și stâlpi enormi, auriți. Exact în fața noastră se află un spațiu cu multă lumină, cu palmieri și mobilier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aplecată mai să cadă și arunc buchetul direct în brațele ei larg deschise. Și pe urmă ieșim. Ușile duble masive se închid în urma noastră și ne aflăm pe coridorul tăcut mochetat cu pluș, în care nu se află decât doi portari, care privesc țintă în fața lor. — Am reușit, zic, aproape râzând de ușurare și de fericire. Luke, am reușit! — Am înțeles, zice Luke, încuviințând. Bravo nouă. Acum, dacă ești drăguță, vrei să-mi spui și mie ce naiba a fost toată povestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că azi, la o ședință extraordinară la Catedră, am ascultat, <primit> senin măsurile: obligația de a sta zilnic la catedră 7 (șapte) ore (de acum înainte, la avansare vor avea prioritate cei care stau la facultate de dimineață pînă seara. Portarii, în acest caz, au șanse să urce ierarhiile universitare! și multe altele, pe lîngă care bietul Urmuz pălește...). Cu riscul de a-mi ieși puțin din mînă, voi încetini puțin scrisul. Ai făcut bine că n-ai pus cronica edițiilor
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
2.498, rata Iulie 1877” dar și altele precum: „Moșia Bârzești (datornic Iorgu Vârnav); Moșia Ivănești (datornic Ștefan Ciohodaru); Moșia Săcălușa-Muntenești (datornic Dimitrie Anghel); Moșia Cursești (datornici frații Dimitrie Gheorghe și Ion); Moșia Toporăști (idem); Moșia Olănești (datornici răzeșii din Portari); Moșia Boțoaia (datornici C. Gheorghiu, C. Giugiru, Nicu Racoviță și Iacovache Racoviță)”. Iată cazuri când pentru o sumă foarte mică proprietarii Își puteau pierde pământul cumpărat mai Înainte. a.p. Au dat hușenii flanele groase și ciorapi de lână? Ei bine
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
acestei oribile înscenări. Arăt soției memoriul, citesc unele pasaje și direct cu el la poștă! Acum eram mai liniștit. La sfârșitul lui iulie, în plină vacanță, am iar casa plină de musafiri și când să ne așezăm la masă, sosește portarul de la Comitetul orășenesc de partid cu rugămintea să-l urmez imediat la Comitet, fiindcă a venit un tovarăș de la C.C. al P.C.R. pentru problema reclamată de mine. Îl invit pe un scaun, este servit cu bunătăți și un pahar de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
serie de latențe agresive. Ulterior, fiul devenit gândac descoperă o metamorfoză paralelă, tatăl conva- lescent, întreținut de el ca și ceilalți membri ai familiei, și-a redobândit brusc dignitatea și o statură aproape mar- țială după ce a primit serviciul de portar la o bancă. Chipiul și uniforma îi conferă atât dimensiunile statuare, cât și aplombul belicos care va costa viața lui Gregor Samsa. Intimidat, acesta contemplă de jos în sus cizma acestui tată statuar, cizmă care la rândul ei îi pare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aveam să le repet colaboratorilor mei mai târziu, ca șef de misiune. Ambasada era suficient de bine înzestrata cu "cadre": consilier, atașat militar, atașat de presă, de protocol, consul, secretar economic, plus personalul "de specialitate" și "tehnico-administrativ": cifrori, administrator, secretară, portari, șoferi, îngrijitoare, în total circa 15 "suflete". La aceștia se adăugau la "Agenția economică", cu șef autonom dar subordonat tot ambasadei, încă 20-25 de economiști, reprezentanți ai diferitelor întreprinderi de comerț exterior. Personalul de specialitate și tehnico-administrativ locuia în ambasadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sindicale, funcție pe care am onorat-o cu tot felul de acțiuni: reuniuni "tovărășești", excursii în afara Berlinului, activitatea mea în acest domeniu fiind încununată cu construirea în curtea din spatele clădirii ambasadei a unei popicării, fiind ajutat "logistic" de nea Vereș, portarul ambasadei, de meserie "la bază" zidar. După program și în zilele de sărbătoare, în frunte cu ambasadorul, încingeam niște partide pe cinste, cu berea suportată de cei ce dădeau mereu bila pe alături. În vara lui 1973 aveam să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
maeștrilor Ardeleanu și Secăleanu, știind că prima impresie este uneori decisivă. După cum am mai spus, și "băieții", și "fetele" erau tineri, colectivul fiind compus din secretar III atașat cultural, secretar III atașat de presă, secretar III atașat comercial, operator cifru, portar și șofer, toți cu respectivele "tovarășe", și atașații culturali, de presă și comercial având și copiii cu ei.( Peste un an aveam să rămân pentru un timp fără atașat de presa. Acesta, un tânăr la locul lui, era "de dincolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
culturale, expoziții, donații. Expedierea "efectelor" predecesorului a fost de tot hazul. Primisem de acasă aprobarea de expediere, cu mențiunea de a selecta doar obiectele "care se merita", așa că "scrofulos la datorie" cum ar spune Nenea Iancu, împreună cu șoferul-administrator și cu portarul, am purces la selecție erau claie peste grămada oale, tacâmuri, pantofi, haine, inclusiv exemplare din desuurile familiei, sobre ale tovarășului și colorate, cu desene și floricele, ale dumneaei. Administratorul, un bărbat voinic, de doi metri înălțime, lua cu un băț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
preluați de serviciul "VIP" al aeroportului, ne-am recuperat bagajele și cu un taxi am plecat spre Consulatul General al României, unde fusesem anunțați. Era trecut de ora 22,00, așa că am sunat de mai multe ori până a apărut portarul să ne deschidă. N-am apucat decât să ne "cazăm", că au și început să curgă telefoanele de la amicii din Santiago ce doreau să afle cum am călătorit, dacă suntem bine instalați... Telefoanele au continuat să zbârnâie până la plecarea spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lux". Care milionar ar fi fost interesat de atare programe la noi, când, conform unei confesiuni a directorului marii firme turistice Neckerman, România, care datorită serviciilor sub orice critică era nevoita să practice prețuri mai reduse, era destinația pentru șomeri, portari și femei de serviciu!) Contractele încheiate de noi cu o firmă străină nu se deosebeau ca text cu nimic de contractele încheiate de aceeași firmă străină cu parteneri din Franța, Italia, Spania, Grecia, Turcia etc., respectiv, noi asiguram partenerii că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
admirat de pe terasă celebra statuie de pe Corcovado și, într-un târziu, am adormit. Mi-am început misiunea cu o întâlnire la prima oră cu colaboratorii: un viceconsul, un consilier economic, un secretar II economic, un administrator-șofer, cu soția secretară-contabilă, un portar cu soția îngrijitoare. Erau toți oameni cu experiență, atât în țară, cât și la oficii și aveau și ceva ani în spate, deci puteam să-mi imaginez o bună și eficientă activitate împreună cu ei. Le-am prezentat mandatul cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
accident, dar în probleme de motoare sunt absolut nul. Însă ținându-l minte pe Descartes cu a sa "mă îndoiesc, deci cuget", n-am luat de bune cele spuse de "vărul președintelui" și am avut o convorbire "conspirativă" cu "Nelu", portarul, un tip foarte simpatic, mecanic auto și el, capabil să construiască din te miri ce și un avion. Convorbirea a fost "conspirativă" fiindcă Nelu nu dorea să-l supere pe marele guru, administratorul. Cu aprobarea mea, a dispărut câteva ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
având în vedere situația din Rio sunt de acord să folosească în continuare mașina, dar cu el ca tată la volan. Mi-am mai câștigat, așadar, un prieten. "Prietenia" cu el avea să se "consolideze" după instalarea sistemului de alarmă, portarul informându-mă că de câteva ori pe săptămână, pe la miezul nopții, "studenta" este căutată de niște "străini". Am aflat ulterior că fata intrase într-o sectă religioasă, care probabil că se închina la lună și trebuia să plece pentru reuniuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dezlănțuie toată frumoasa nebunie a acestor oameni minunați. Auzisem multe despre cum petrec și ce auzisem era nimic pe lângă ce aveam să aud și mai ales să văd. La Consulat, unde pregătisem totul pentru Revelionul nostru, am lăsat de pază portarul și administratorul și ceilalți, cu două mașini, ne-am deplasat la Copacabana, unde avea loc spectacolul. Cu câteva ore înainte de plecare, ne adunasem cu toții în salonul mare și am ciocnit câte o cupă de șampanie la ceasul când începea Anul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
felia sa fiecare eram prea versați în ale vieții pentru atare momente. Mi-am cunoscut și colegii consilierul comercial, consulul, secretar II, atașatul de presă, secretar III și atașatul cultural, secretar III, apoi pe cei din "eșalonul 2" administrator, șofer, portari, cifror, cu soțiile lor angajate sau neangajate. Ambasadorul fusese numit în 1991. După plecarea din presă și până la venirea mea, schimbase trei primi-colaboratori. Cu toți trei eram prieten și ne cunoșteam de mulți ani. Erau diplomați cu experiență, atât în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
noi", MAE nu are încă un sediu corespunzător, multe ambasade au dotări de pe timpul lui Gheorghiu-Dej, cu câteva excepții, în exterior totul se petrece la comun, birourile și locuințele sunt în aceeași clădire, ceea ce permite ambasadorului să joace table cu portarul în pijama, după terminarea programului, bineînțeles. Salariile atât în centrală, cât și în exterior, deși dublate în ultima perioadă, sunt derizorii în comparație nu cu cele ale diplomaților din statele occidentale, ci cu cele ale colegilor din fostele "țări socialiste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Pereții nu sunt pereți cu adev)rât, ci mai degrab) niște scobituri, protuberante Într-o structur) mai mare. Spațiul este ocupat de nenum)rate obiecte greu de identificat. La intrare este un birou, folosit și drept c)m)rut) a portarului. De aici, un b)trân masiv, cu o beret) pe cap, conduce o mulțime de activit)ți. B)iețași arabi mișc) În toate p)rțile manetele unui joc de fotbal mecanic. Șiruri de juc)tori metalici lovesc o minge de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
se va Ins)n)toși dac) va fi mutat În alt pat. Pe când locuiam la Paris, sfârșitul anilor ’40, am devenit f)r) s) vreau preocupat de acest subiect. Am aflat de la proprietari de magazine și garaje, b)rbieri, chelneri, portari de blocuri c) ideile „revoluționare” (care „schimb) patul”), În prezent complet banale, atinseser) toate segmentele societ)ții franceze. Anticipând apropiată victorie a comunismului - patul care avea s) vindece toate relele din trecut -, mulți intelectuali francezi oportuniști s-au preg)țiț
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
că mă bat cu pumnii strânși, În loc să folosesc lovitura cu partea interioară a pumnului, ca o pălmuială, adoptată de bătăușii ruși. Dirigintele care nu prea se pricepea la jocuri, deși agrea virtuțile lor asociative, mă bănuia că preferam să fiu portar la fotbal, „În loc să alerg pe teren Împreună cu ceilalți jucători“. Un alt fapt care producea resentimente era că veneam și plecam de la școală cu un automobil, În loc să călătoresc cu tramvaiul sau cu trăsura, așa cum făceau ceilalți băieți, mici democrați buni. Un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
noi acasă. Apropierea acestor ședințe putea fi Întotdeauna dedusă dintr-un sunet specific care se auzea dinspre capătul Îndepărtat al holului de la intrare, o Încăpere mare, cu o rezonanță puternică. Acolo, Într-un ungher de sub scara de marmură, șevistarul nostru (portarul) ascuțea preocupat creioane când eu mă Întorceam de la școală. Folosea În acest scop o mașinărie demodată, voluminoasă, cu o rotiță zbârnâitoare, a cărei manivelă o Învârtea rapid cu o mână, În timp ce cu cealaltă ținea un creion introdus Într-un orificiu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]