7,887 matches
-
Octav Șuluțiu, „Normaliștii”, VL, 1933, 141; G. Călinescu, „Normaliștii”, VR, 1933, 3; Bogdan Amaru, [B. Jordan], „Cadran”, 1934, 1, 4; Erasm [Petru Manoliu], „Normaliștii”, „Pământul ispitelor - Delta”, „Credința”, 1935, 369; Mihail Sebastian, „Învățătorii”, RP, 1936, 5419; Radu Gyr, „Trenul albastru”, „Porunca vremii”, 1937, 791; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 288; Șerban Cioculescu, Aspecte epice contemporane, RFR, 1938, 8; V.H. [Vintilă Horia], „Satele”, „Sfarmă-Piatră”, 1938, 134; Călinescu, Ist. lit. (1941), 846, Ist. lit. (1982), 931; Octav Sargețiu, „Decebal”, „Basarabia”, 1942, 212; Papadima
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
curtenilor s-au restrâns progresiv, silindu-i pe unii dintre aceștia să prefere plata cislei țărănești 21. Gheorghe Duca, interesat în sporirea numărului contribuabililor, le-a agravat situația, introducând pentru ei o nouă dare, ialovița. Perceperea acesteia reiese dintr-o poruncă dată în toamna anului 1669 prin care se cerea „a vinde toată vita câtă va hi luată de la curteni, pentru orânduiala lui mai și pentru dajdea calului și pentru ialoviță“, iar „care nu-și vor hi dat banii până acmu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
7-8, iulie-august, p. 741. • Ibidem, Anul XCIX (1981), nr. 9-10, septembrie-octombrie, p. 1096. • Ibidem, p. 1097; Ibidem, Anul LXXV (1952), nr. 11-12, noiembrie-decembrie, p. 1221. • Ibidem, Anul LXVII (1949), nr. 1-2, ianuarie-februarie, p. 10. • Ibidem, p. 12. trudim, după însăși porunca Mântuitorului. Teologi purtători de pistoale și semănători de ură, învrăjbitori și vărsători de sânge, n-ar fi existat dacă învățământul teologic n-ar fi ieșit - prin legiuirile trecutelor regimuri - de sub ocrotitoarea priveghere a Sfintei noastre Biserici. Transformate în fabrici de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
I. Vania, și Gherghinescu-Vania. A colaborat la „Tribuna nouă” (Arad), „Ramuri”, „Bilete de papagal”, „Gândirea”, „Calendarul” (București), „Brașovul literar și artistic”, „Progres și cultură” (Cluj), „Glasul Mureșului” (Târgu Mureș), „Pagini literare” (Turda), „Gând românesc” (Cluj), „Familia”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Sfarmă-Piatră”, „Porunca vremii”, „Înnoirea” (Arad), „Universul literar”, „Tribuna” (Brașov), „Luceafărul” (Sibiu), „Drum nou” (Brașov), „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Argeș”, „Tribuna” ș.a. A condus revistele brașovene de poezie „Claviaturi” (1941-1943) și „Luceafărul de ziuă” (1957), a făcut parte, între 1966 și 1971, din redacția
GHERGHINESCU-VANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287247_a_288576]
-
Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Neamul românesc literar”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Tribuna”, „Facla”, „Azi”, „Viața românească”. Avea să mai publice în „Gazeta Basarabiei”, „Țara noastră”, „Viața”, „Veac nou”, „Vremea”, „Universul”, „Curentul magazin”, „Însemnări ieșene”, „Pan”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Sfarmă-Piatră”, „Porunca vremii” ș.a. A fost redactor la „Brazde adânci” (1921), „Pagini basarabene” (Chișinău, 1936) și „Veac nou” (1938). A mai semnat George Doru, G. Dumitrescu, Gogu Dumitrescu, Gogu Dumitrescu B., George D. Dumitrescu, George Dumitrescu-Urziceni, G.D. Gheslăniceanu, Dimitrie Gherasim, George Nanu
DUMITRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
cu ea însăși și în câmpul conștiinței nu acceptă nici un argument din exterior, chiar dacă el ar justifica o pornire firească a sufletului. Desolidarizarea de sacru sau refuzul lui conștient exprimă, după D., drama lumii contemporane, dezaxarea ei morală. „Cele douăsprezece porunci - spune patetic Potiomkin în Biserica Albă - sunt hotarele lumii în care trăim, secole la rând, popoare, limbi, datini. A încălca aceste hotare înseamnă a te situa în afara lumii civilizate, înseamnă a fi un om sălbatic, un om strașnic, că nu
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
sunt hotarele lumii în care trăim, secole la rând, popoare, limbi, datini. A încălca aceste hotare înseamnă a te situa în afara lumii civilizate, înseamnă a fi un om sălbatic, un om strașnic, că nu în zadar celor ce nu recunosc poruncile li se zice: «nu au nici un Dumnezeu».” Expresia cneazului se cade a fi luată în sens etic mai larg: omul „fără Dumnezeu”, fără credință în ceea ce este frumos și sfânt, fără conștiință (de sine, ca și de neam, de părticică
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
mulțime către omenesc”, lansează în ,,Cruciada românismului” (1935) o Scrisoare deschisă Omenirii, urmată de Pentru cea mai tânără generație, un pamflet îndreptat împotriva ,,culturalului” confiscat și sufocat de spiritul social și academic. Numele lui mai poate fi întâlnit în ,,Sfarmă-Piatră”, ,,Porunca vremii”, ,,Progresul”, ,,Munca literară și artistică”, ,,Fapta”, ,,Vremea”. Debutase deja editorial în 1933 cu Cele dintâi știri despre Victor Valeriu Martinescu (Curriculum vitae sau Lupta cromosomică dintre inspirație și realitate). Grupajul de treizeci și șapte de poeme și, alături de el
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
-l ajute să depășească unele dificultăți, intitulat Spiritul și litera (De spiritu et littera) în care Augustin, reluând opoziția dintre spirit și literă (2 Cor. 3, 6), aplicată frecvent în cadrul exegezei Scripturilor, interpretează legea literei care se rezolvă într-o poruncă, și legea spiritului, care implică invocarea harului; fără har, voința omului nu e în măsură să urmeze voința lui Dumnezeu. Aceleași probleme sunt abordate și în unele epistole, cum e nr. 140, care poate fi considerată un tratat cu titlul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al reconcilierii cu Dumnezeu. În răspunsul pe care Chiril îl dă imediat, el afirmă că noua Scriptură este „sora și apropiata” Legii lui Moise și viața în Cristos nu e deloc străină de comportamentul prescris de Lege, cu condiția ca poruncile destinate oamenilor din vechime să fie interpretate în sens spiritual (pros theôrian... pneumatikên); într-adevăr, Legea este simbol și umbră care ascunde în sine frumusețea adevărului. Așadar, la problema clasică a raportului dintre Vechiul Testament și revelația creștină, Chiril oferă un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nostru. În sfârșit, în cartea a IX-a, Chiril ajunge să vorbească despre instituțiile veterotestamentare văzute în lumina principiului închinării în duh și adevăr: simboluri ale lui Cristos sunt altarul de pământ pe care Moise trebuie să-l ridice la porunca lui Dumnezeu (Ieș. 20, 24-25), ca și chivotul înțelegerii, jertfelnicul, sfeșnicul cu șapte brațe, altarul tămâierii, Aaron însuși; cortul unde e ținut chivotul este simbolul Bisericii; toate odoarele sfinte sunt interpretate astfel (IX-X). Și sacerdoțiul din Vechiul Testament este un simbol
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dintre condiția evreilor oprimați de babilonieni și apoi eliberați prin voința milostivă a Domnului și aceea a lumii întregi, supuse tiraniei Satanei și apoi eliberate grație intervenției divine prin intermediul lui Cristos. Agheu 1, 7-9 aduce un mesaj de speranță cu porunca de a construi Casa Domnului: Chiril îl consideră ca o profeție a construirii Bisericii; această decodificare e completată de o interpretare morală pentru că fiecare din noi poate fi definit drept Templu și Casă a lui Dumnezeu deoarece sălășluiește în noi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
puse de Iulian din Atramiția, episcop al unei dioceze subordonate Efesului. S-a păstrat un singur fragment (ceva mai puțin de două pagini tipărite) în care Hipațiu îi răspunde lui Iulian, care se temea să introducă imagini în biserici, că porunca biblică privitoare la imagini poate fi aplicată cu moderație acolo unde nu mai există pericolul idolatriei pentru a-i ajuta pe oamenii simpli să se instruiască. Această atitudine deschisă față de adorarea imaginilor corespunde unei poziții, dacă nu unanim, oricum larg
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
monahală în Împărăția lui Dumnezeu (I, 129), iar filosofia discipolilor Domnului (I, 63) și virginitatea sunt superioare căsătoriei așa cum cerul e mai presus de pământ, iar sufletul e superior trupului (IV, 192). Totuși, viața de călugăr nu deplină fără respectarea poruncilor, fără dragoste față de aproapele nostru, fără umilință (I, 25, 286 etc.). Isidor e foarte îngrijorat de corupția din sânul Bisericii și din acest motiv îl atacă fără menajamente pe episcopul Eusebiu de Pelusium și pe unii din clericii săi care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
readucerea ființei umane de la starea nenaturală la cea naturală. Activarea omului trebuie să fie așadar o continuă renunțare la poftele trupești, pervertite prin păcat, pentru ca el să se poată întoarce la sănătoasa condiției originală. De aici, necesitatea penitenței, a respectării poruncilor, dar mai ales a umilinței. De aici, necesitatea penitenței, a respectării poruncilor, dar mai ales a umilinței. Calea mântuirii este imitarea lui Cristos și în special urcarea pe cruce de pe care omul nu trebuie să mai coboare. Al doilea strat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să fie așadar o continuă renunțare la poftele trupești, pervertite prin păcat, pentru ca el să se poată întoarce la sănătoasa condiției originală. De aici, necesitatea penitenței, a respectării poruncilor, dar mai ales a umilinței. De aici, necesitatea penitenței, a respectării poruncilor, dar mai ales a umilinței. Calea mântuirii este imitarea lui Cristos și în special urcarea pe cruce de pe care omul nu trebuie să mai coboare. Al doilea strat pus în evidență de Draguet e focalizat asupra „liniștii”, stare de indiferență
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care o are în vedere Dorotei este cea dusă în mănăstire. Caracteristică doctrinei lui Dorotei este și insistența asupra conștiinței, un fel de scânteie divină sădită de Dumnezeu în ființa umană în timpul Facerii; aceasta e aprinsă și însuflețită prin respectarea poruncilor (Învățătura 2). Scrisorile, adresate unor călugări sau unor grupuri de monahi, se ocupă de probleme concrete de viață spirituală, bazându-se în mare măsură pe tradiția apoftegmatică instituită de Părinți. O operă ce nu aparține lui Dorotei, dar a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe diverse teme de viață spirituală după modelul apoftegmelor sau al centuriilor; (2) Despre cei care se cred izbăviți prin faptele lor este tot o culegere de sentințe care se încheie cu o expunere destul de lungă consacrată celei mai importante porunci, aceea a iubirii, care constă “în îndepărtarea de realitățile materiale și în tăcerea gândurilor”; (3) Penitența: e necesară până la moarte chiar și pentru cei puțini care au atins perfecțiunea; (4) Botezul: răspunsuri la șaptesprezece întrebări puse de un călugăr care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
șaptesprezece întrebări puse de un călugăr care, influențat de messalianism, se îndoiește că botezul ar fi desăvârșit și crede că după botez ar fi însă necesară lupta spirituală pentru a ne elibera de păcatul originar și pentru a putea îndeplini poruncile. E unul din textele teologice fundamentale ale lui Marcu; bazându-se pe multe trimiteri la Apostolul Pavel, el afirmă că botezul ne dă libertate, dar e o libertate care trebuie să se manifeste prin respectarea poruncilor, lucru greu de îndeplinit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru a putea îndeplini poruncile. E unul din textele teologice fundamentale ale lui Marcu; bazându-se pe multe trimiteri la Apostolul Pavel, el afirmă că botezul ne dă libertate, dar e o libertate care trebuie să se manifeste prin respectarea poruncilor, lucru greu de îndeplinit nu pentru că nu dispare influența păcatului originar, ci pentru că oamenii nu dau dovadă de credință. Tratatul 5, Lui Nicolae, învățături pentru mântuirea sufletului, este un itinerariu de viață ascetică pentru un tânăr care abia și-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în mod normal trebuie înțeles ca „procurator legal” sau chiar „jurist”. N-a aparținut cu siguranță clerului din capitală chiar dacă imboldul de a scrie opera i-a fost dat de un „om al lui Dumnezeu” numit Teodor căruia îi atribuie „porunca” de a-și scrie istoria și care e pomenit de mai multe ori. După cum presupun anumiți cercetători (Chesnut și, ceva mai prudent, Mazza), acest Teodor ar fi fost un însărcinat oficial al împăratului, un fel de supraintendent al arhivelor, desemnat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Snagov - o spune Dumitru Logofătul sin Anastase Șufariul: „Însă scoasă după tipar și scrisă cu mâna de ....”, care o copia în 1735 -, dar tipăritura s-a pierdut, iar copiei îi lipsește sfârșitul. Postelnicul Constantin Cantacuzino, uns la Snagov din porunca lui Grigore I Ghica, „obiect” al panegiricului, bun, generos, prudent, pios, priceput în ale politicii și furnizor al unor sfaturi pline de înțelepciune, „pedepsit” în științe și preferând zbuciumului de la curte liniștea conacului său, unde medita și „scriia”, este transformat
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
măcar parțial în epocă (în compilația poruncită de Ștefan Cantacuzino vor fi transcrise doar primele patruzeci și opt de capitole, în care nu erau aprecieri negative la adresa Cantacuzinilor) și mai târziu (aceleași capitole vor intra și în corpusul alcătuit la porunca lui Nicolae Mavrocordat), păstrată cu grijă de descendenții voievodului ucis de turci, ca și de cei ai cronicarului, copiată în numeroase rânduri (s-au conservat douăzeci și două de manuscrise ale Începăturii istoriii...), tradusă (Johann Filtsch din Brașov va tălmăci
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
cum sunt de o „inocentă și sfântă imoralitate” ( G. Călinescu). Chira Chiralina istorisește destinul tragic al unor ființe care au dorit să spargă normele și convențiile sociale, să scape de îngustimea și meschinăria unei existențe banale și să trăiască după porunca inimilor lor pătimașe. Mama Chirei ispășește din greu voluptatea pasiunii. Fiică a unui hotelier bogat din Brăila, fusese măritată de tatăl ei, în mod silnic, cu un om aspru și violent, covârșit de setea după aur, și căzuse victimă brutalității
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
mai perfide mijloace pentru a o avea pe Minca. Dorința Mincăi de a trăi alături de iubitul ei se lovește și de rapacitatea familiei. Tatăl, setos de avere, o mărită cu Sima, negustor bogat din Brăila, ins meschin, profitor. Minca urmează porunca tatălui ei, dar nu-și poate dărui iubirea. Va fugi ca să trăiască cu Mincu. Setea de viață, dorința de a împlini porunca inimii o absolvă de vina imoralității. Dar nu poate ajunge la fericirea dorită. Iubitul ei, pentru care a
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]