5,260 matches
-
l-a trimis aici pe fratele său Cleotimos, În taină, pentru a consulta Oracolul despre eventualitatea fugii lui din țară și despre locul unde s-ar fi putut adăposti. Zeul Îi răspunse că era de acord cu plecarea sa. Îi porunci să se Îndrepte acolo unde străinul din Egina, Cleandros, aruncase coșul cu trupul neînsuflețit al oaspetelui sau acolo unde cerbul Își leapădă coarnele. Tiranul Înțelese că Zeul Îi poruncea să se arunce În mare sau să se Îngroape de viu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Zeul Îi răspunse că era de acord cu plecarea sa. Îi porunci să se Îndrepte acolo unde străinul din Egina, Cleandros, aruncase coșul cu trupul neînsuflețit al oaspetelui sau acolo unde cerbul Își leapădă coarnele. Tiranul Înțelese că Zeul Îi poruncea să se arunce În mare sau să se Îngroape de viu, căci cerbii, atunci când Își leapădă coarnele, le Îngroapă și le ascund adânc sub pământ 3. Câtva timp rezistă, dar treburile nu-i mai mergeau deloc. Și atunci plecă În
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pământ, a separat adevărul de legendă. Filosofia, la rândul ei, prefera să aducă lumină și să instruiască, mai degrabă 5 decât să-i uimească pe oameni 6, și nu mai făcea cercetări decât În proză. Este momentul când Zeul a poruncit Pythiei să Înceteze a-i mai denumi pe concetățenii ei „pârliți de foc”, pe spartani „mâncători de șerpi”, pe oameni „locuitori ai Înălțimilor”, iar fluviile „băutorii munților”7. Ușurând oracolele de versuri, de cuvinte răsunătoare, de perifraze și de expresii
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cuvinte, și simțăminte, timpul (B) ducându-le ca valul. Dar această facultate a sufletului, nu știu În ce fel, Înlocuiește cele ce acum nu mai sunt prezente cu reprezentarea și realitatea lor. De exemplu, oracolul dat tesalienilor În legătură cu Arne le poruncea să priceapă «auzul surdului și vederea orbului», căci amintirea este și auz al lucrurilor ce nu se aud, și văz al celor ce nu se mai văd. De unde, cum spuneam, nu e de mirare că, având În stăpânirea sa acele
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
eu la fel ca toți ce scrie/ Apostolul când zice de fetie:/ Că pentru asta nu se află lege/ Ci doar îndemnuri - cine vrea alege,/ Doar sfatul nu-i ucaz; și prin urmare/ Se poartă cum îi place fiecare./ De poruncea Preasfântul fecioria/ Atuncea blestema și cununia./ Sămințe noi de nu s-ar mai zvârli/ Atunci fetia cum s-ar mai prăsi?/ Nici Pavel nu cutează să ne ceară/ Ce n-a cerut stăpânul său...[...]/ El dete doar îndemn la feciorie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
-i va cauza surzirea, se soluționează amiabil, cei doi se împacă, târgoveața preia puterea așa cum și-a dorit: „Îmi puse mie frânele în mână/ Să fiu pe casă, pe pământ stăpână,/ Pe brațu-i și pe limba lui procleată;/ și-i poruncii să arză cartea-ndată.” 395 Focul vine din nou purificator, distrugând răul metamorfozat în manuscris. Cartea devine un substitut al femeii, un mijloc misogin prin care bărbații își ascundeau de fapt temerile cele mai intime, Jankin preferă „terfelogul” în locul consoartei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sau fiicele, sau, ca în alte cazuri concrete, acești părinți cauzează răul, intenționat sau nu, generațiilor tinere. Tații lui Tisbe și Piram interzic, în mod inexplicabil, iubirea și astfel generează, indirect, moartea propriilor copii. Aeete pecetluiește dispariția Medeei, atunci când îi poruncește să stea la masă alături de Iason. Tezeu îi lasă moștenire fiului său, Demophon, nu doar aspectul plăcut, dar și modul infidel de a le trata pe femei. În ultima legendă intuim o aluzie incestuoasă în discursul bizar al lui Egiste
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dispune de ea după bunul plac: „Închina-te-vei de voie/ La cheful meu? Putea-voi neoprit,/ Cum voi pofti, plăcere sau nevoie/ Să-ți fac și să le rabzi necontenit?/ N ai să spui nu când da ți-am poruncit?/ Dacă te juri, atunci mă jur și eu/ Să-ți dau aici pe loc inelul meu.”788 Căsătoria medievală nu ține cont de sentimente, de liberul arbitru, partenera de viață devine un bun posedat, care trebuie să garanteze doar o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dreaptă/ Ascultă totdeauna vorba soații...”883, aducându-se în acest sens argumente livrești, din operele marilor filosofi ai antichității: „Seneca, el, a spus: <<Nevasta cea umilă-i mai presus/ Ca orișice.>> Iar Caton: <<Cum voiește,/ Așa să faci, căci dânsa poruncește.>>”884 Ianuarie nu conștientizează nici propria îmbătrânire, neputința fizică, dar nici absurditatea dorințelor sale, de a se căsători cu o tânără frumoasă, care să-i ofere toate deliciile vieții conjugale, să-l ferească de a mai cădea în păcatele carnale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pentru dobândirea) altora cu mult mai mari»”<footnote Ibidem, p. 144. footnote>. Când proconsulul păgân i-a zis venerabilului episcop Policarp al Smirnei: „Am la dispoziția mea fiare, am să te predau lor în caz că nu te căiești”, Policarp a răspuns: „Poruncește, căci pentru noi rămâne cu neputință întoarcerea de la mai bine la ce-i mai rău, ci dimpotrivă, e bine să ne întoarcem de la rău la dreptate”. Acela însă i-a zis din nou: „Dacă de fiare nu-Ți pasă, focului
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Pr. Prof. T. Bodogae, în PSB, vol. 13, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1987, p. 161-162. footnote>. Istoricul Casiodor ne mărturisește despre pilduitoarele fapte ale diaconului Veniamin ce au fost aduse la cunoștința regelui. Adus la el, acesta i-a poruncit să tăgăduiască pe Dumnezeul adevărat pe care-L adora. Dar el l-a întrebat pe rege, zicând: „De ce cinste este vrednic cel care, părăsindu-și Țara sa, se pune în slujba altei Țări străine?”. Și când regele a răspuns: „«Este
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
pe drept omul care, părăsind pe Creatorul și Făcătorul lumii, pe Cel ce dă viață și mântuire, vrea să zeifice pe unul din slujitorii Lui și să-i acorde mai degrabă acestuia cultul datorat?». Înfuriat de aceste cuvinte, regele a poruncit să se ascută douăzeci de trestii și să i se înfigă sub unghiile degetelor de la mâini și de la picioare”<footnote Casiodor, Istoria bisericească tripartită, cartea a X-a, capitolul XXXIII, traducere de Liana și Anca Manolache, introducere și note de
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
aseamănă deșertăciunii demonilor și vor pieri împreună cu ei în gheenă»”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfinților Carp, Papil și Agatonica, 2-7, p. 166-167. footnote>. Sfântul Ambrozie al Milanului ne istorisește și despre martiriul fiilor preotului Eleazar. Astfel, împăratul prigonitor Antioh a poruncit să fie duși la cazne fiii preotului Eleazar, mai întâi cel mai mare dintre frați, însă acesta a grăit râzând: „«Bine că păstrezi ordinea de vârstă. Dar cum îți poți închipui că noi vom călca Legea lui Dumnezeu? Iată, noi
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
numeroase forțe armate, ca să ducă la îndeplinire porunca împăratului, o biată femeie, pe care se vedea sărăcia, trăgându-și fiul de mână și îndreptându-se către biserica aceea, l-a împiedicat pe prefect să-și îndeplinească sarcina. Prefectul, indignat, a poruncit să fie adusă la el femeia și i-a spus: „«Femeie nenorocită, încotro alergi fără rușine?» Ea spuse: «Unde se grăbesc și alții». Iar el: «N-ai auzit că prefectul are să-i omoare acolo pe toți pe care îi va
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Același istoric - eruditul aristocrat roman creștin Casiodor - ne relatează că Hormisdas era un mare nobil la perși, care avusese pe tatăl său prefect. Când regele a aflat că acesta este creștin, a cerut să-i fie adus și i-a poruncit să tăgăduiască pe Dumnezeu Mântuitorul. Dar „el a răspuns: «Nu gândești nici drept, nici folositor, împărate. Căci cel care este învățat să nege cu ușurință și să disprețuiască pe Dumnezeu tuturor, disprețuiește foarte ușor și pe împărat, care este el
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Tim. 6, 13)”<footnote Ibidem, cartea a cincea, I, 29-30, p. 185. footnote>. În Istoria bisericească, Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului ne aduce în atenție martiriul Sfântului Teodor și lucrurile minunate și înfricoșătoare petrecute cu dânsul. Împăratul păgân Iulian Apostatul a poruncit ca Teodor să fie scos din închisoare. Acesta era numele acelui tânăr luptător curajos pentru Adevăr. Pe acesta unii l-au întrebat dacă a simțit durere, când a îndurat torturi cu înțepături foarte crude. El însă a răspuns că la
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
îi oferă naratorului prilejul să fie martor și la repudierea generalizată a lui Claudius de către zei, întruchipată, se pare, prin intertext cu un vers din tragedia lui Euripide 148, Cresphontes, astăzi pierdută: "În ce-l privește pe Claudius însă, toate porunciră-ntr-un glas: Voi cu urale, cu chiot să-l scoateți din casă". În plus, pedeapsa ieșirii sale din acestă lume comportă o doză de umilință ce atinge grotescul, reușind, doar în câteva rânduri, să coboare stilul în cel mai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
acest subiect debutează în cadrul unor monologuri despre problema virtuții și a viciului, scrise în genul următoarelor rânduri: "Educația îmi prezentase viciul drept exces, opulență, desfrâu, dezmăț ostentativ, cărora virtutea le opunea umilința, modestia, abnegația [...], situația în care mă aflu îmi poruncește s-adaug în partea vituții și să scad într-a viciului, și să numesc virtute curajul, forța, impunerea propriei persoane, stăpânirea asupra lucrurilor și viciu renunțarea, delăsarea, resemnarea, pe scurt mocirla". Și se încheie prin exemplificare, prin studiul de caz
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
călătoria de restituire a adevărului, falsificat de statul-mașină de ucis, în ziua de 30 mai, când în cele mai multe state americane se comemorează militarii căzuți în toate războaiele. 344 " Iar un crainic a strigat cu glas tare: "Iată ce vi se poruncește, popoare, neamuri, oameni de toate limbile! În clipa când veți auzi sunetul trâmbiței, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului și a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncați cu fața la pământ și să vă închinați chipului de aur pe care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Naratorul are acces la interioritatea personajelor și, în felul acesta, poate anticipa relația specială pe care o vor avea bolnavul și medicul său: "Vera Kornilievna era total derutată. Simțea că nu poate să ridice vocea la el pentru a-i porunci să se scoale și că, de altfel, nici n-ar fi ascultat-o"171. Numai că relația de dragoste dintre Kostoglotov și Vera Gangart nu corespunde realității extratextuale. Medicul Irina Meicke recunoaște că s-a întristat când a citit romanul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
este, poate, un fost deținut. Așa s-ar explica și atitudinea de compasiune pentru deținuți, pe care o dovedește acest narator. În scena percheziției, apare într-o paranteză o completare motivată nu sub aspect informativ, ci emotiv: gardienii "le-au poruncit deținuților să-și desfacă pufoaicele (în care fiecare și-a pitit căldura din baracă)"275. Remarcăm încă un narator interesant din acest punct de vedere naratorul ironic din romanul Primul cerc. Obiectivitatea îi lipsește și lui, în pofida statutului de narator
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
vii", mai autentice, pentru că personajul nu mai este nevoit să se ascundă: Și nu mai puteai alege nici ce să auzi, erai nevoit să asculți discuțiile plicticoase, total neinteresante pentru Pavel Nicolaevici, ale acestei adunături de oameni. Le-ar fi poruncit cu mare plăcere să-și țină gura, mai ales pisălogului ăluia cu părul sur și cu gâtul prins în chingile bandajelor ce-i cuprindeau și capul 396. Zona discursivă a lui Rusanov este formată, în mare parte, din replicile sale
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
secolului IV, la care se adaugă lipsa de reper constant în superiorii lor, împărați incluși. Nu putem pretinde convertirea bruscă a soldaților, nedepinzând de un simplu ordin, ci de o trăire interioară bazată pe credință, căreia nu i se poate porunci, tocmai pentru că se trăiește și nu oricum, ci prin rugăciune personală. Când, mai apoi Imperiul se va apropia de Biserică și adesea identificându-se cu ea, va lăsa impresia că obiecția de conștiință își pierdea din specificitatea sa creștină; această
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
un obiectiv dinainte stabilit, raportat în narațiune. Evocarea tendinței împăratului Tiberiu (14-37 p.Chr.), de a propune Senatului recunoașterea lui Cristos ca divinitate, subliniază efortul autorului de a demonstra în comportamentul lui Alexandru Sever o anumită toleranță religioasă. Astfel, a poruncit să fie inscripționată pe frontispiciul palatului imperial și pe edificiile publice, spre edificarea tuturor, renumita regulă de aur: Toate câte vreți să vi le facă vouă oamenii, întocmai să le faceți și voi lor (Mt 7, 12). Autorul subliniază lămurit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a lovit trebuie dat morții, că este ucigaș, și răzbunătorul sângelui vărsat îl poate ucide pe ucigaș îndată ce-l va întâlni (Num 35, 20-21). Autorul celor zece porunci - potrivit Scripturii, Dumnezeu însuși - intervine frecvent în diferitele împrejurări ale poporului izraelit, poruncind să fie scos din mijlocul poporului și ucis un om sau altul, în funcție de gravitatea faptelor sale. Dumnezeu l-a lăudat pe Avraam pentru că, fără nici o ezitare, era pe punctul de a-și sacrifica fiul unic, pe Isaac, în țara lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]