5,805 matches
-
de omniprezență invizibilă tocmai prin faptul că a aflat de existența lui, că îl „simte” pândindu-l... Într-adevăr, prin „anonimizare”, supraveghetorul se erijează în făptura divină care, odinioară, judeca muritorii de rând de la înălțimea tronului său ceresc. Numai că postura lui de supraveghetor pământean este complet lipsită de legitimitate spirituală și asta îl face detestabil: ceea ce putea fi acceptat ca un drept de netăgăduit al lui Dumnezeu (dreptul de a-și supraveghea supușii și de a le cântări purtarea) nu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
oamenilor. „Supravegherea profană” nu este decât mimarea caricaturală, grotescă chiar, a „supravegherii divine”. „Supraveghetorul” laic este absent, ca și Dumnezeu, și, la fel ca El, observă și acționează. Această substituire va fi percepută drept ceea ce este: o uzurpare. Omul adoptă postura divină pentru a exercita asupra semenilor săi un control decis în mod unilateral. El instaurează astfel o reciprocitate trunchiată, „înjumătățită”, generatoare de temeri profunde ce vin să se înrădăcineze în conștiința unui singur om, a unui grup social sau a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
întâmplător. Această absență a oricărei programări, această nepremeditare devine o sursă a comicului pentru spectator. De cele mai multe ori, situația de supraveghere apare odată cu sosirea inopinată a unui soț sau a unei persoane apropiate, care tulbură intimitatea amanților; surprinși într-o postură delicată, aceștia caută o soluție salvatoare și, cum se întâmplă de obicei, amantul este cel ce se va ascunde în spatele ușilor unui dulap ori în vreo cămăruță de serviciu, de unde va vedea și va auzi totul. El devine astfel, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Shakespeare anunță aici viitoarele procedee ale aluziei politice și rezultatele lor: eficacitatea se obține ca urmare a unei adaptări și a unei manipulări. „Cursa de șoareci” funcționează și pentru că Hamlet a pregătit-o cu mâna lui. Shakespeare inversează simetria dintre postura supraveghetorului și tipul de supraveghere adoptat. În prima tentativă, Polonius se ascunde după o „draperie”, dând întâietate auzului, în timp ce Hamlet îi cere lui Horatio să rămână vizibil și să-și încordeze privirea: „concentrează-te cât poți mai bine/ Și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
să participe la stratagema pusă la cale. I-a fost impusă, iar el s-a resemnat să intre în joc fără voia lui, și asta cu atât mai mult cu cât acest aristocrat de vază se vede dintr-odată în postura acelor nenorocite de iscoade care-și vâră nasul peste tot - îndeletnicire de servitor! - și care ascultă pe la uși. Dorina, care are acum ocazia „să i-o plătească”, îl obligă să se ghemuiască sub masă și să stea acolo ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
te apropia de cineva și, deseori, a te lăsa contaminat, căci, de fiecare dată, este vorba de o coprezență. Fapt confirmat ori de câte ori intervine o implicare psihică în exercițiul supravegherii. În schimb, se întâmplă rareori ca supravegherea să fie tratată ca postură exterioară, cu supraveghetori și supravegheați complet separați, lipsiți de orice comunicare între ei. O astfel de relație neutră funcționează mai ales în tipul de supraveghere pe care l-am putea numi supraveghere-cadru. În acest sens, Disputa rămâne exemplul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
statutul de spectatori în fața cărora se desfășoară acțiunea, în timp ce noi, cei din sală, suntem asimilați, ca să zicem așa, unor spectatori de rangul doi. Se operează, așadar, o dublare, care face și mai explicită condiția publicului: acesta asistă la spectacol în postura de supraveghetor al supravegherii. În Disputa, procedeul este exploatat la maximum, iar supravegherea-cadru reprezintă chiar temelia întregului text. Ea îl susține și îl organizează. Un prinț și partenera lui de același rang s-au certat pe tema originii infidelității: a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
zgomot de scaune -, trebuie să-l și vedem! Din ascunzătoarea lui, omul reacționează. Iar interesul scenei provine tocmai din această vizibilitate, din această intervenție a exteriorului care perturbă interiorul plasat sub „supraveghere”. Geniul lui Strindberg constă în răsturnarea completă a posturii de „supraveghetor” programat a priori, după cum îi precizează Gustav lui Adolf: „(Îi arată ușa din dreapta, din spatele fotoliului). O să stau aici și o să observ, în timp ce tu îți faci treaba acolo. Și după ce termini, ne schimbăm rolurile, o să intru eu în cușcă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
să-i audă, dar cere și ca soții să se așeze astfel încât „să-i poată vedea pe amândoi” (p. 343). Intervențiile lui nu vor depinde numai de ceea ce se va spune, ci și de ceea ce va vedea... Gustav pretinde o postură care să-i permită să capteze toate indiciile și, astfel informat, să domine situația și să o conducă după bunul lui plac. El, „străinul”, cel căruia îi aparținuse odinioară Tekla și de care Adolf se teme mai mult decât de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
supraveghetori, ei formează împreună un ansamblu omogen, bazat pe o coexistență niciodată contestată și permanent relansată de Kantor însuși - care când dictează, când se retrage. Funcțiile lui sunt multiple, motivele prezenței sale numeroase. El nu încetează să se prezinte în postură de creator, să-și asume această lume pe care a plămădit-o și al cărei stăpân tiranic înțelege să rămână permanent. Supraveghind, regizorul evită orice modificare a obiectului teatral, putându-se astfel afirma, așa cum visa Craig, ca un artist deplin
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
acestei bipolarități devine evidentă de îndată ce observăm modul în care cinematograful și teatrul se poziționează în raport cu perechea control/supraveghere. Cele două arte se despart în acest punct, ca și cum fiecare dintre ele ar presupune că se poate împlini mai bine adoptând o postură opusă celei preferate de cealaltă. Cinematograful, mai ales cel american, se arată tot mai interesat de practicile specifice societăților de control și de folosirea excesivă a tehnologiei science-fiction: ecrane, circuite și conexiuni cu creierul uman, mașini de prospectare a crimei
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
situație specifică doar pentru reeducați 11. Chiar dacă reeducații nu au fost sfinți, ci doar oameni, ei au dovedit slăbiciune, dar nu ticăloșie, explică Viorel Gheorghiță (cu excepția, firește, a celor care aveau vocație de schingiuitori). Același mărturisitor refuză pentru sine atât postura de victimă, cât și pe aceea de vinovat, considerându-se a fi doar un om cu destinul său, deși tot el este cel care a propus categoria de victimă vinovată. În ultimă instanță Însă, În opinia sa de martor atât
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
În dicționarele privind personalul ecleziastic Întemnițat și În Martirologiile redactate după 1989 sau aflate În curs de elaborare. Pe lângă evidențierea principalelor valuri de arestări, am Încercat să surprindem și dubla ipostază a unor clerici, de victime și de „colaboraționiști”1, postură care se schimbă și În funcție de direcțiile și politicile prioritare ale regimului. Am avut În vedere În principal trei culte: ortodox, greco-catolic și romano-catolic, ce au furnizat cel mai mare număr de preoți anchetați, arestați, condamnați și Închiși, reținuți administrativ, cu
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Cultelor, unde se elaborau politicile privind instituțiile ecleziastice. În cadrul Secretariatului (sau al Biroului Politic) al CC al PMR au existat și câțiva responsabili privind cultele, Între aceștia Vasile Luca și Emil Bodnăraș (ultimul având o carieră extrem de lungă În această postură, cu un rol nefast). Or, după 1989, tocmai documentele acestei secții i-au lipsit cercetătorului pentru a urmări procesul decizional În ceea ce privește politica religioasă a regimului totalitar (accesul la arhiva Departamentului Cultelor a fost restrâns și s-a făcut Într-un
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
1996, p. xxxi). „Gândindu-ne la limbă ca la un instinct răsturnăm tendințele generale de gândire, așa cum ne-au fost transmise acestea în special de științele umaniste și de științele sociale. Limba conține în ea tot atâta invenție culturală cât postura bipedă. Nu este o manifestare a capacității generale a individului de a folosi simboluri: un copil de trei ani este un geniu gramatical, dar este aproape incompetent în domeniul artelor vizuale, al iconografiei religioase, al semnelor de circulație [...]. De ândată
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
relația umană, pentru comunicare și afecțiune. Noțiunile de dragoste, ajutor și complicitate sunt evocate de expresiile: a îmbrățișa, braț la braț, a lua în brațe, a întinde brațele etc. În plus, brațele ridicate spre cer constituie, în toate culturile, o postură sacră și sunt asimilate cu coarnele animalului, care îi permit să primească energia cosmică. Prin acest gest magic, subiectul își reîncarcă atât trupul, cât și sufletul. În timp ce brațele lăsate în jos semnifică pierderea de energie, capitularea, deziluzia («mi-au căzut
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
lucrez; lux; magazin; mare; materia; mărunți; mereu; merit; meserie; meu; mînă; moarte; moșneag; mulțime; murdărie; nefericire; neprețuit; de nimic; noroc; nu fericire; Oana; ochii dracului; ochiul Necuratului; om; ou; parale; patrimoniu; permanent; piață; plastic; plăcere; plăcut; plătesc; plimbări; posesie; posibilitate; postură; preț; probleme; pușculiță; puțini; răsplată; resurse; rezolvare; ron; rotund; ruble; salbă; sărac; sărăcie; seif; siguranță; situație; slab; soluție; stabilitate; stare; stemă; străin; stres; suflet; sumă; sursă; Ștefan cel Mare; tata; trac; trai bun; trebuință; tristețe; țară; util; venituri; verzișori; viitor
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
plus, o serie de date sugerează că utilizarea unui program specific de prevenire a recăderilor ar putea reduce probabilitatea reapariției problemelor după încheierea tratamentului. 4. Tulburarea de stres posttraumatic Oamenii care s-au confruntat cu o situație traumatică, fie din postură de victimă, fie din postură de martor, au uneori dificultăți în a-și reveni după traumă. Aceștia retrăiesc uneori evenimentul sub formă de coșmaruri sau flashback-uri, se simt anxioși sau deprimați, se simt incapabili să reacționeze emoțional sau sunt
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
sugerează că utilizarea unui program specific de prevenire a recăderilor ar putea reduce probabilitatea reapariției problemelor după încheierea tratamentului. 4. Tulburarea de stres posttraumatic Oamenii care s-au confruntat cu o situație traumatică, fie din postură de victimă, fie din postură de martor, au uneori dificultăți în a-și reveni după traumă. Aceștia retrăiesc uneori evenimentul sub formă de coșmaruri sau flashback-uri, se simt anxioși sau deprimați, se simt incapabili să reacționeze emoțional sau sunt nemulțumiți de viața lor. Dacă
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
deblochează roțile și se poate deplasa în direcția dorită. Pentru a reveni pe banchetă sau pe pat, pacientul execută acțiunea, dar începe deplasarea fiecărui picior pe planul patului și, numai în final, trunchiul. 2. Posturăriletc "2. Postur\rile" Noțiunea de „postură” este concretizată prin impunerea în scop terapeutic a unei atitudini corective. Ca urmare a acestei atitudini impuse la care sunt supuse articulațiile și mușchii în cauză, se dobândește în final o amplitudine articulară corespunzătoare și se modelează retracțiile musculo-tendinoase. Sfera
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
de cuprindere a acestei acțiuni îl obligă pe kinetoterapeut ca, atunci când recurge la acest procedeu terapeutic, să acționeze în deplină concordanță cu cerințele de organizare și de aplicare a posturilor. În acest context, trebuie luate în considerație următoarele recomandări: • Aplicarea posturii să se bazeze pe acceptul și cooperarea deplină a pacientului. Acesta trebuie să fie informat asupra importanței pe care o are alegerea celei mai bune poziții a corpului și segmentelor, precum și asupra efectelor negative pe care le poate determina menținerea
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
le au cu diferitele procedee terapeutice utilizate în procesul de recuperare. • Pacientul trebuie să fie informat că posturile corective nu sunt întotdeauna confortabile, dar trebuie acceptate, având în vedere efectele benefice pe care le aduc în final. Sunt situații când postura corectivă trebuie să îndeplinească și rol antalgic, caz în care pacientul trebuie să manifeste înțelegere și să coopereze cu KT pentru reușita aplicării seriate a acestor procedee terapeutice. • Durata menținerii posturilor este variabilă, fiind stabilită în funcție de natura, gravitatea și stadiul
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
Posturile antalgice Posturile antalgice sunt poziționări pasive, adoptate de către pacient în mod spontan, pentru a suprima durerea. La aceste posturi pacienții recurg în perioadele dureroase din timpul puseurilor evolutive, cu scopul de a le preveni sau de a reduce durerea, postura aleasă de către pacient fiind în funcție de natura și localizarea durerii. Durata de menținere a posturii antalgice este de la câteva ore până la câteva zile. B. Posturile corective Posturile corective sunt utilizate cu scopul de a redobândi mobilitatea pierdută, fiind indicate în redori
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
a suprima durerea. La aceste posturi pacienții recurg în perioadele dureroase din timpul puseurilor evolutive, cu scopul de a le preveni sau de a reduce durerea, postura aleasă de către pacient fiind în funcție de natura și localizarea durerii. Durata de menținere a posturii antalgice este de la câteva ore până la câteva zile. B. Posturile corective Posturile corective sunt utilizate cu scopul de a redobândi mobilitatea pierdută, fiind indicate în redori ale părților moi periarticulare: mușchi, aponevroze, tendoane, indiferent dacă sunt sau nu însoțite de
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
În această direcție, aparținătorii și familia au un rol deosebit în privința atenționării asupra poziției corpului și a segmentelor, a modului în care se deplasează,atitudinile pe care le adoptă în anumite momente etc., toate acestea constituind semnale pentru conștientizarea unei posturi corecte. - Posturi specifice. În aceste situații pacientul este poziționat de o manieră deosebită, adesea deloc confortabilă - de exemplu, postura recomandată în cazul discopatiilor lombare, în care pacientul este poziționat în decubit dorsal, genunchii flectați, cu o pernă sub coapse, iar
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]