3,550 matches
-
lumi, castă nobilă, disprețuind orice confort material și intelectual, ne luăm angajamentul să ne strângem rândurile și să strângem totodată și mai multe ziare în apartamentele noastre, transformându-le dintr-un bloc de gheață într-o junglă sălbatică, fără nici o potecă de acces pentru muritori. ∗ Citatul e dintr-o scrisoare a lui Soljenițîn către conducerea Uniunii Scriitorilor sovietici. Nu am îndrăznit să-l numesc, oricum ar fi fost cenzurat, dar astfel ideea a trecut (notă în 2007). PAGE FILENAME \p D
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
o sută de ani în urmă, mai precis începând din anul 1882 această cabană era numită de locuitorii satului nostru «Casa Domnilor», pentru că ea era căutată și cu precădere solicitată, pentru cazare de turiștii orășeni ce tot mai frecvent băteau potecile acestor minunați munți. Se știe că primul loc de refugiu din acest punct a fost construit din lemn de brad rudimentar fasonat, în anii 1878-1882, având numai două încăperi, și că la foarte scurtă vreme ea ars până-n temelii, datorită
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de ani mai înainte de data la care se purta discuția, adică la 31 decembrie 1901, ca să-și petreacă revelionul împreună cu tânărul ei soț cu care se căsătorise de numai două zile. Era o iarnă grea, cu zăpadă multă, iar pe potecile munților, suflet de om nu se încumeta să plece. Și cu toatea acestea, doi tineri, soț și soție, ea numai de douăzeci de ani, el de douăzeci și patru au luat în piept stratul de omăt gros de doi metri cu intenția
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
două încăperi. Și mai știau că a încerca să pleci într-o asemenea expediție fără un călăuz din sat ar fi echivalat cu o sinucidere. Le-a fost recomnadat pentru aceasta Pilu lui Gheorghe Budac, fecior fain care cunoștea bine potecile muntelui pentru că ciobănea pe coastele Laitei, Bâlii și Doamnei de când avea treisprezece ani și care mai fusese de multe ori în munte iarna, după lemne pentru casă. Iar ca să admire priveliștea de sus, urcase numai acum o săptămână, chiar în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
din vechime a fost obicei să-și mâne oile și vitele în munții proprii prin hotarele și cărările satelor de sub munte...astfel și noi boierii din Arpașul de Jos am obișnuit să mânăm (turmele) în munții noștri peste hotarele și potecile Cârțișoarei, siliți peste ale numitului Teleki, - Arpașului de Sus, dar contrar obiceiului și regulamentului din Țara Făgărașului, domnul Teleki a ocupat poteca și ne-a oprit dela ea, iar oile noastre de pe ea ni le-a mânat la curtea sa
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și noi boierii din Arpașul de Jos am obișnuit să mânăm (turmele) în munții noștri peste hotarele și potecile Cârțișoarei, siliți peste ale numitului Teleki, - Arpașului de Sus, dar contrar obiceiului și regulamentului din Țara Făgărașului, domnul Teleki a ocupat poteca și ne-a oprit dela ea, iar oile noastre de pe ea ni le-a mânat la curtea sa și pe păcurari ni i-a prins și ia ținut în temniță, până când nu i s-a dat lui taxa de potecă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
poteca și ne-a oprit dela ea, iar oile noastre de pe ea ni le-a mânat la curtea sa și pe păcurari ni i-a prins și ia ținut în temniță, până când nu i s-a dat lui taxa de potecă cuvenită căpitanului suprem. Și atunci când am reușit să ducem oile la munte, numitul domn ne-a oprit și ne oprește și acum trecerea în sus și în jos a oamenilor noștri dela oi, din care cauză suntem siliți să ne
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Poiana Mărului, în Voila. Ba dintre acești zileri unul e numit Judele (primarul) comunei. Multe sate dela șes, de pe malul Oltului dispuneau de păduri și pășuni bogate la munte, pe care le utilizau, mânându-și acolo vitele și oile pe potecile ce treceau prin satele de sub poalele munților. Adeseori iobagii din acestea din urmă opreau turmele și ciurdelor celor dintâi, iscându-se între ei grave neînțelegeri, care degenerau în bătăi, cum s a întâmplat în 1720 între satele Ucea de Jos
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
emoționant omagiu învățătorilor: Sunt patruzeci de ani între mine, cel de azi, și aceste cărunte capete de dascăli, rechemate de emanațiunea și de recunoștința mea! ...Scumpi moșnegi, care m-ați descoperit pe mine mie însumi, modești făclieri care ați luminat potecile cugetului nostru odinioară, în anii claselor primare, cât de sfântă și mai presus de orice răsplătire îmi apare munca voastră dăscălească!”.(s.n.)<footnote Gala Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1955
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cele mai bune, lustruite cu cremă Gladys, pălăria și pardesiul le asortau cu ghetele, iar briantina și apa de colonie, folosite fără zgârcenie, încheiau gama pregătirilor. Astfel, gătit ca un mire în fața altarului, fericitul îndrăgostit pleca în mare grabă, pe potecile cele mai scurte, ca să nu întârzie la mult visata întâlnire. Colegii urmau să ducă tratative cu pedagogul și cu șeful de meditație să nu bage de seamă ora nocturnă la care respectivul învoit se întorcea din oraș. Ca să se achite
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
e pentru Tezeu un sfinx Învins cu ajutorul firului Ariadnei. Dar Întrebările despre labirint sînt pline de riscuri. De obicei, uităm tocmai amănuntul că prin labirint Dedal a devenit constructorul propriei sale Închisori. Pe faleza care bate În roșu, există o potecă pe unde se poate coborî În mare. Îmi place s-o cobor mai ales În după-amiezile liniștite, cînd foșnetul apei nu mai are nimic Înverșunat. Merg pe nisipul ud, inima are ritmul mării, iar un gînd ca acela rostit Într-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vieții, ci pentru a-și umple brațele de ele. Pe Munte n-a curs sînge (dacă trecem peste fraza lui Lautreamont, că nici toată apa mării n-ar fi destulă pentru a spăla o pată de sînge intelectuală), Însă pe potecile pustii amintirile par după un timp o eroare. Sus, pe ultima creastă, vîntul nu mai șlefuiește În piatră decît figura sfinxului de la piramide cu ochii ațintiți În gol. El nu aude nimic din zgomotele de jos, nimic din ceea ce provoacă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
această vagă confuzie a simțurilor; ea mă convinge că În Încercările omului modern de a se reconcilia cu natura triumfă nostalgia unui suflet dornic să-și regăsească ingenuitatea, să se azvîrle În iarba pe care a uitat-o, să cutreiere potecile pe care le-a părăsit, să mîngîie arborii pe care i-a trădat, chiar dacă spuma mării nu mai are nici o legătură cu zeii, iar Homer e citit mai mult În rezumate școlare... Mă Îndoiesc de exactitatea afirmației lui Burckhardt după
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acolo sus, dar ce-ai zice dacă pruncii Înainte de a Învăța numele mamei lor ar Învăța numele morții și ar Începe să bocească? Pentru tine, Cassandra, nu mai e nici o deosebire Între viitor și trecut... Și ar porni iarăși pe potecă În sus. Da, soarta mea e să rămîn În vale și să văd numai nenorociri. Dar cel mai mult mă face să sufăr faptul că nimeni nu mă crede, că viața mea se golește zadarnic. Apolo a săpat o prăpastie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
scoate În cale o piramidă sau o Fata Morgana. Important este ce aleg din toate acestea. Visez că Într-o zi voi avea destul curaj ca să Înfrunt orice Întrebare, dar dacă buzele se vor deschide numai pentru a surîde? Privesc poteca pe care nu mai coboară acum aproape nimeni. Și mă Întreb ce ne face deodată prudenți față de această mare pe care am Îndrăgit-o, iar acum, cînd mai am numai cîteva zile de stat aici, simt crescînd În mine o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
printre volburi, mușcate, dalii și rezedă, siluetele lor negre trec fără zgomot, discret - flori cernite și mobile. E ora care îmi place mie cel mai mult la țară: ora șase, când umbrele se armonizează cel mai bine cu florile, cu potecile, cu gardurile vii. Mă gândesc la tine, volbura mea, dulcea mea, neuitata mea Euridice. Într-o bună zi trebuie să vii și tu aici, să culegi iarba amară și fermecată a amintirii și a disperării, și poate ți se va
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
închise, fiindcă eu nu sunt aici: sunt cu tine, lângă tine. De necrezut cum mă pot înșela, din cauza asemănării decorului. Închipuie-ți că mi s a părut, când am ridicat ochii, că sunt la Cr[ușeț], sub umbrar, și că poteca roz-aurie de lângă mine duce la curtea mare, înveșmântată în verde, de pe tărâmul copilăriei mele. Unde ai hotărât să-ți petreci vacanța? De ar fi ca această carte poștală să-ți parvină înainte de plecarea ta și s-o iei în geantă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
logodită de o zi! Nu-ncepeți de-acum! Evadez în grădină și mă plimb, bându-mi cafeaua. Zăpada începe să se topească și din loc în loc zărești petice de iarbă și câte un tufe de trandafiri. Îmi croiesc drum pe poteca de pietriș, gândindu-mă ce bine e să fii iar într-o grădină englezească, chiar dacă e un pic cam frig. Manhattanul n-are grădini ca asta. Are Central Park și, ici-colo, câte un rond cu flori. Însă nu are nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Beșt s-ar fi retras În tinerețe Într-o peșteră din Carpații Orientali, În nordul Moldovei, unde s-a produs revelația mistică (298, pp. 66-67 ; 319, p. 138). De altfel, se pare că pe seama lui sunt puse unele toponime populare („Poteca jidovului” etc.) atestate În Munții Carpați din această zonă. 319. Stephen Sharot, Messianism, Mysticism, and Magic. A Sociological Analysis of Jewish Religious Movements, The University of North Carolina Press, Chapel Hill, 1987. 320. B.P. Hasdeu, Industria națională, industria streină și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
grabnic cu sfaturile, conciliator în cele mai diverse cazuri și situații. Așadar un intelectual nițel demodat, cu praf de cronici și psaltiri pe coatele surtucului, care îmbina patosul cu prudența, dispus să-ți arate atît drumul cel aspru, cît și potecile bătătorite, gata în orice moment să pună umărul la reușita cuiva ori a ceva. Pe scurt: un ghid în care căpătai repede încredere. Nu manifesta nici o morgă, nu i se cunoștea nici o extravagnță. L-am respectat fără rezerve, deși n-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Pe drum îmi dă tot felul de detalii despre „colorați”, cum că au capul de o formă mai ciudată, pielea mai roșie și urechile ceva mai înafară. După vreo 30 de minute ajungem prin zone din ce în ce mai lăturalnice, apoi pe o potecă la dreapta străjuită de un semn mare, colorat: Alfonso Aguavil curandero de fama internacional (vindecător???? Revizuiesc informațiile de la Maximilian care mi-a explicat că gazda se ocupă cu turismul). Oprim în fața unei case din lemn, cu acoperiș dintr-un fel
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dată. Un alt curs, în schimb, este organizat într-o casă saturată cu statuete și tablouri din toate colțurile lumii, de la budismul tibetan la indigenii nord-americani și cursul în sine pentru mine reflectă aceeași varză nesistematizată, încercând să contureze o potecă pestriță, în care îmi este dificil să-mi găsesc direcția. Poate fi, oare, șamanismul sud-american practicat în Europa cu succes? Pot fi, oare, diferitele elemente șamanice din diverse culturi amestecate cu un rezultat satisfăcător? Poate, oare, un european să facă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
jos, într-un peisaj similar cu cel din El Oriente în Ecuador, canoea se apropie de un intrând mititel, oprește, ajutorul de barcagiu sare pe mal și se oferă să meargă cu noi să ne arate drumul. Pornim pe o potecă șerpuitoare, mergem cam zece minute printre copaci și plante tropicale, acompaniați de zumzetul strident al pădurii care, în sfârșit, reușește să anihileze praful și zgomotul orașului. Ajungem într-o poiană largă cu o maloca tipică în centru, mare, aproape cât
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o ocazie specială să facem o ceremonie cu ayahuasca „între prieteni”. Mergem cu barca vreo douăzeci de minute, urcăm un mal noroios și ajungem într-un sătuc curat și liniștit, Panacocha, cu căsuțe din lemn presărate de-a lungul unor poteci cimentate. Mergem cam cinci minute pe alei străjuite de tufișuri în culori vii și ne oprim în fața unei case din lemn, cu o portiță mititică la intrarea în curtea largă, acoperită cu iarbă și flori. Strigăm și apare Clara, o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
zonă să fie lipsiți de unele lucruri indispensabile. De ce zic asta? La un moment dat, a trebuit să trecem de pe drumul principal (Urziceni - Constanța) și să mergem pe un drum secundar, la stânga. E mult spus drum: de fapt, era o potecă, mergeai mai mult prin buruieni, iar când încercam să ocolim o groapă, dădeam în alta. Ceea ce m-a frapat atunci a fost faptul că în imediata noastră apropiere, puțin mai în dreapta, mai era un drum, unul mult mai bun, rezonabil
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]