4,088 matches
-
și până târziu, până-n vise, pofteam cu lăcomie la fete, cu siguranță și în ziua eliberării. Orice gând se ducea într-acolo, doar într-acolo. Pipăiam, voiam să fiu pipăit. Această altă foame a mea, care a putut fi oricum potolită pentru scurt timp cu mâna dreaptă, a durat mai mult decât cea care rodea. Aceea m-a luat în stăpânire abia atunci când, după mesele îndestulătoare de la spitalul militar și care, tocmai de asta, nu mi-au rămas în memorie - vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Pot să mă văd mergând împiedicat, după ce am învățat să fac asta de voie, de nevoie, în spatele plugului sau ducând calul de căpăstru, în timp ce țăranul trage brazdele. De mâncare era destul. Rămânea doar cealaltă foame, pe care n-o puteau potoli nici terciul, nici magiunul, dar care-mi alimenta nevoia, astfel încât ea devenea tot mai mare și mai indecentă. Dormeam într-o odaie îngustă cu un argat debil. E drept că în gospodărie mai lucra, ca mulgătoare, o fată din Prusia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și, când se înfierbânta, ajungea la presupuneri și blesteme: „Dacă ar mai trăi Führer-ul, v-ar strânge pe toți și...“ Cel de-al treilea grup încerca să-i tempereze pe ceilalți și, cu propuneri de ameliorare din ce în ce mai rău văzute, să potolească cearta, era pe de o parte împotriva naționalizării, de pildă a Burbach-Kali AG, pe de altă parte pentru etatizarea marii industrii sub control sindical. Acest grup care când scădea, când se consolida la loc prin migrarea unora, era desconsiderat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fulgi când învârtejiți, când plutitori, zăpadă proaspătă. Ținta mea era gara Stommeln, aflată la vreo patru kilometri. Doar cu ajutorul stâlpilor de telegraf putea fi recunoscută direcția. Înaintam cu trudă atunci când am pornit la drum pentru ca - lacom de artă - să-mi potolesc și cea de-a treia foame. A treia foame Încă tânăr fiind, ea nu a putut fi ținută în frâu nici cu restricții ascetice - limitare la alb-negru -, nici cu mania care voia să mâzgălească tot ce era hârtie. Nici măcar suprasaturarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
voia să mâzgălească tot ce era hârtie. Nici măcar suprasaturarea până la greață de cuvânt nu a fost capabilă s-o oprească. Niciodată nu era de ajuns. Mereu eram lacom de mai mult. Foamea obișnuită, pe care o cunoaște toată lumea, putea fi potolită pentru câteva ore cu supă de varză cu morcovi, care se zgârcea la ochiurile de grăsime; pofta de iubire carnală, acest impuls nechemat, sâcâitor, imposibil de alungat, și care se reînnoia tot mereu, putea fi redusă la tăcere atunci când îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
artă, a zâmbit. O, dacă ar fi fost totuși alături de mine cu ochiul ei critic atunci când eu, nefumătorul, desenam cu plumb moale pe sub castani bătrâni care tușeau întruna și pe care-i răsplăteam cu țigări... După ce foamea mea primară era potolită de supele Caritas lipsite de gust, dar al căror iz îți rămânea totuși în gură, iar cealaltă foame a mea - ațâțată, ce-i drept, în timpul călătoriilor cu tramvaiul din zilele lucrătoare - era potolită parțial după reuninile dansante de la sfârșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu țigări... După ce foamea mea primară era potolită de supele Caritas lipsite de gust, dar al căror iz îți rămânea totuși în gură, iar cealaltă foame a mea - ațâțată, ce-i drept, în timpul călătoriilor cu tramvaiul din zilele lucrătoare - era potolită parțial după reuninile dansante de la sfârșit de săptămână de dansatoare devotate, rămânea cea de-a treia poftă, pofta de artă. Mă văd pe locurile ieftine din teatrul lui Gründgens - oare se juca deja Tasso al lui Goethe sau asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
hrănea cu Rilke, Trakl, o antologie de poeți baroci și cu primii expresioniști. Citeam ceea ce ofereau fondurile de carte salvate de nazism din biblioteca franciscanilor. Iar în compania unei fiice de profesor accesibile - refugiată din Bunzlau împreună cu tatăl ei - îmi potoleam, pe durata unui concert la Sala Robert Schumann, pofta de tot ceea ce încânta ochiul, urechea. Dar furia lecturii și consumul pasiv de produse artistice nu reușea decât mai degrabă să stimuleze foamea mea de artă și îmi dădea ghes să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
puteau obține fără cartelă, nici bătrânii de la Caritas nu mai voiau să pozeze sub castani. Oricât îmi zornăiam eu banii făcând cumpărături peste cumpărături, și oricât îmi surprindeam părinții cu daruri, cea de-a treia foame a mea nu se potolea nici cu banii câștigați în plus pentru ore suplimentare. Numai fațadele aveau căutare. Atunci am primit în sfârșit un răspuns de la Academia de Artă. Cu o mapă plină de desene în creion - galeria de bătrâni, care-mi făcuse pe plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să i se aducă trompeta de la hotel, și-a ridicat privirea - brusc și imposibil de interpretat greșit - spre colțul nostru de sub scara ce ducea la etaj și - parcă îl văd - a urcat lângă noi, care cântam pe mai nimic ca să potolim gălăgia stridentă din local, a preluat tonul bâlbâindu-se sălbatic al lui Fluieraș, și-a dat ochii peste cap, a executat un solo de trompetă, căruia solistul pe nume Geldmacher i-a răspuns de data asta cu flautul alto, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pentru un cuplu violent și certat la cuțite din vechea aristocrație - Saint-Georges. De fiecare dată, înainte de ora prânzului, duelul lor lua amploare și ajungea din salon, prin coridorul cel lung, până la bucătărie. Adeseori stăteam fără grai, încercând zadarnic să-i potolesc prin gesturi, chiar între ei, care, fără să fie dispuși să-l observe pe spectator, aruncau unul într-altul cu farfuriile tocmai spălate de mine sau încă murdare. Față de ajutorul lor din bucătărie erau întotdeauna amabili, chiar prietenoși, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nemernic la frig! zise Nory din ușa dormitorului. N-are nimic! Mini se săltă, socotind că poate e de cuviință să viziteze și ea pe Rim ca Nory, dar aceasta îi făcu semn să stea pe loc. - Lasă-1 să se potolească! Când am venit scosese sufletul Linei. M-am dus să i-1 scot și eu pe al lui. N-avea nici o scăpare! E pe canapea în halat, și papuci! Un om nesuferit! ... ca toți, de altfel! se corectă Nory. Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
veni pe această lume, să nu te obosească înțelegerea faptului că micimea oamenilor este felul lor de ființă, că stomacul plin și sexul sunt suficienta lor sferă, că neliniștile lor iau sfârșit, când cauzele ce le-au provocat au fost potolite. Numai neodihnirea de spirit e rostitoare, dragul meu, numai ea clădește scara către cer. Cealaltă neodihnire, alimentată de haosul secund - socialul, duce la moarte. Să nu confunzi niciodată haosul prim, rădăcină a Creației, Haosul devenit Cosmos, prin puterea Creatorului, cu
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
în pază, altfel o să înceapă să urle prin privirea ta, prin gesturile tale, prin mersul, prin obiceiurile zilei, prin cuvinte. Și încă ceva: Nu te îndârji, nu te crispa în singurătate, dacă nu-ți va fi dat să o poți potoli. Curgi odată cu ea, curgi, curgi, Nu știi oare că tot ceea ce curge ia forma drumului pe care s-a pornit? Cine știe, poate într-o zi îți va fi dat să curgi, cu singurătatea ta, pe drumul iubirii. De aceea
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
o văd pe ea. — Tu n-o vezi, dar ea te vede. Fetița stătea cu privirile ațintite spre înălțimi și în timp ce rostea „mamă! mamă!” lacrimile-i curgeau șiroaie pe obraz. Vasile, stăpânindu-și plânsul, lua fetița în brațe și-o potolea. Nu mai plânge că mamei, când te vede că plângi, i se rupe inima de durere. Vrei s-o faci să sufere? — Nu vreau, șoptea Teofana ștergându-și lacrimile. Mi-e dor, dor, de ea! — Și mie mi-e dor
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu degetul spre Dedi. — Baragladină ești tu, îi răspunde Dedi. — Fi-ț-ar gura’ dracului să nu te mai legi dă mumă- mea, că te sparg, afurisâtule, sare Rusalda. — Ho! Pace întră dobitoace. Strigă Samuil și Măru vrând să-i potolească. — Dobitoace sânteți voi, sar femeile cu gura. Se incitaseră spiritele ca și jeturile de scâtei de la focul arzând pe care Prințesa le privea cu nesaț. Ismail, care se amețise bine, începea iar să cânte: „Dragă mi-e țâganca me C-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și ieșea pe scenă dându-i gata pe spectatori. Înainte de a începe jocul sau de a cânta, zdrăngănea galbenii salbei cum o învățase Dedi când a părăsit șatra. Boabele de lacrimi ivite în ochi le zdrobea cu înverșunare ca să-și potolească dorul de cei din șatră și tristețea din sufletul ei, simțindu-se ca o frunză pe aripa hazardului. Atunci ca un fel de înfruntare a hazardului juca sau cânta cu toată pasiunea, cu o adevărată patimă țigănească. Aplauzele nu mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ce aveam pe suflet. I-am zis că nu mă mai duc la grădiniță, că eu am crezut că merg ca la o grădină frumoasă nu într-o casă, unde stai închisă. Biata mamă-mea nu știa cum să mă potolească, fiindcă îi spuneam și plângeam. Căuta să-mi explice că noi copiii suntem florile grădiniței, deci noi toți la un loc suntem grădinița și să nu mă mai tângui după așa ceva, că acasă am destulă grădină să mă zbengui în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dată după dimineața aia de pomină. Eu firav, slăbit de boală, ea mai frumoasă ca oricând, mândră și trufașă. Încolțită într-o pauză, mi-a spus că nu are ce să mai vorbească cu mine. La insistențele mele, m-a potolit, spunîndu-mi că are alt prieten de la alt liceu. Analiza realizărilor mele variază în funcție de starea mea de spirit. Când sânt supărat pe mine, mi se pare că nu am făcut nimic în viață și că totul a fost superficial. Sânt foarte
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
românește, prostie. Nu e bine să vorbești românește când ești plecat din țara. Niciodată nu știi ce surpriză poți să ai. Când am ajuns în Spania în căutarea lui Ingrid, s-a întîmplat ceva care ar fi trebuit să mă potolească pe viață. Umblam de bezmetic pe plajă cu un român pe care l-am cunoscut acolo. Avea obiceiul să agațe nemțoaice așezîndu-se în soarele lor. Știi cum e, simți chiar dacă ai ochii închiși când cineva îți ia soarele. Săracele, se
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a fost greu să rezist de altfel nici nu am rezistat și mi-am adus aminte de armată. E cumplit să faci laba în frig. Am înțeles și ce înseamnă un hotel de pasaj. Până la ora 5 nu s-au potolit. După care la 7 mi-a sunat ceasul. Am colindat toate centrele de Travaille Temporaire. Dezamăgirea creștea o dată cu apropierea nopții, dar nu neapărat din cauza refuzurilor, a mai mult din cauza perspectivei petrecerii încă unei nopți în camera de hotel cu tranzit
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ca nu cumva să se intersecteze cu a lui. Știți ce tremuratul ăla pe care eu îl bănuiam plâns, sau măcar tuș convulsivă? Habar nu aveți, gagiul râdea, domne', râdea de prăpădea, convulsia venind de la încercările lui disperate de a potoli râsul, nesimțitul dracului, în vreme ce eu frizam asfixiat. Nu ți s-a întîmplat la școală, pe vremuri, să te bușească râsul și nu te poți abține, sau mai târziu, în cine știe ce ședință importantă când trebuie să fii serios cu orice preț
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
un cur frumos care ne-a băgat în boală pe toți, pe mine încă din prima noapte din Poiană, când bombeul lui nu m-a mai lăsat să plec să-mi văd familia. A... să nu credeți că s-a potolit, l-a lăsat și pe arhitect, pentru un puști care lucra pe la Canal+, cu vreo zece ani mai mic ca ea, numai că de data asta a plecat la dentist și nu s-a mai întors, lăsîndu-l pe săracul arhitect
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ce vreau, stau așa ca o moluscă. Ciudat, și pe vremea când eram în Franța, deși veneam dintr-o țară unde totul se închidea la ora 22, după ce am colindat până m-am săturat toate barurile de noapte, m-am potolit, și-mi ajungea doar faptul că le știam deschise, acolo, nonstop, că pot merge să beau ceva la orice oră, dar rar am mai călcat prin ele. Așa și acum. Am o mie de soluții și nu apelez la nici una
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
chiloți și tricou pe ea. Arta cu chiloții. Ziua mi-era jenă să mă uit după ea, așa că noaptea nu mă mai săturam să o tocesc cu privirea. Am privit-o nopți întregi. După prima săptămână am început să mă potolesc. Nu mă refer la privit, ci mai mult la starea mea. Eram calm, resemnat și indolent la tot ce se întîmpla în jurul meu. Făceam cele mai multe carturi. Atunci a început și ea să rămână peste noapte cu mine. Nu ne futeam
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]