4,003 matches
-
glonț la Keitel peștele lui Iris/Jodie Foster, micuța prostituată și-l Împușcă, apoi Împușcă un client, iar la sfîrșit pe moșu’ care ținea registrul cu porcării, Îi retează două degete c-un foc, Îl Înjunghie, că ăsta nu se potolea, și-n epilog Îi zboară creierii de azil pe perete. Concluzia fiind că taximetristul e un om drept. Unul ce nu mai suportă mizeria și vrea să curețe planeta de deșeuri de undeva trebuia Început și să o salveze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de franci În poala milogului direct din buzunarul adînc al francezilor de-atunci. Profesorul s-a apropiat și i-a șoptit conspirativ taci, femeie, că vin ăștia, sînt peste tot, nici nu știi cînd te pomenești cu ei peste tine, potolește-te că te ridică, te iau și te trezești aruncată cine știe unde, În Siberia, la care țiganca i-a spus da’ ce, acolo nu-s tot eu? Paul Simionescu a rămas cu gura Întredeschisă pentru repetarea avertismentului dintr-odată penibil, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca adăpost pentru mexicanii aflați În drum spre fermele de sclavi din Kern County. Cinci, șase, șapte, hop, un „bingo“, familii de mexicani Îngrămădiți pe saltele, speriați de apariția albului Înarmat cu o pușcă, un „Stați liniștiți“... asta ca să-i potolească. Ultimul șir de Încăperi era pustiu. Meeks Își luă geanta de umăr și o azvîrli În camera 12: vedere spre curtea din față, o saltea pe arcuri din care ieșeau fibre vegetale... deloc rău pentru un ultim popas pe pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Încercînd să identifice mutrele unor negri din dosare și pariind douăzeci și cinci de cenți pe bucată. Jack Vincennes dădea pe gît un pahar cu sifon. Locotenentul Frieling era Întins pe biroul lui, beat muci. După ce Încercase fără succes să-i mai potolească pe oameni, Ed Exley se duse la arest pentru a Întocmi acte de intrare a deținuților și rapoartele de arest. Aproape toți cei de față erau beți sau făceau eforturi În direcția asta. Aproape toți cei de față vorbeau despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
excesivă a forței, dar a scăpat cu bine de toate plîngerile. Dick Stens făcuse din el un detectiv pe cinste. Acum juca rolul de dădacă pentru magistrul lui: Îl menținea măcar pe jumătate treaz cînd erau În tură și Îl potolea cînd i se scula să tragă cu pistolul doar așa, de distracție. El Învățase să se stăpînească. Stens era acum doar viciu din cap pînă-n picioare: bea prin baruri fără să plătească și-i făcea scăpați pe traficanți, ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de cînd te-a lăsat a doua nevastă. — Joanie! interveni Karen. Da, am fost acolo, replică Jack. — Ai tras și tu cîteva scatoalce, de dragul justiției? — Era sub demnitatea mea. — Adică nu se lăsa deloc cu titluri pe prima pagină? — Joanie, potolește-te! Te-ai Îmbătat. Loew Își mîngîia cravata. Karen pipăia cu degetul o scrumieră. — Abstinenții se dau Întotdeauna atît de superiori! Ai Început să vii la petrecerea respectivă după ce te-a lăsat prima nevastă, nu-i așa, domnule sergent? Karen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
teancuri de reviste, manuscrise și hârtii, în fața fotoliului cu brațe ca niște coapse de elefant îmbrăcate în pluș cenușiu, în care era ghemuită, sub un pled în carouri tras până la bărbie, Ileana Roman. „Ei, acuma ai băut apă, ți-ai potolit setea, poți să-mi spui mai departe“, îi zicea. Mă obosești pur și simplu. Sunt frânt, nu înțelegi? „Lasă, că-ți trece oboseala în timp ce te montezi de cele ce-ți vei aminti. Și, la o adică, tu vorbești de oboseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
era lipsită de o notă glumeață, îmi trezea presentimente negre. Și mai e și cina, șopti mama. Ce facem cu cina? — Nu știu. O să ne oprim undeva pe drum. — Dar atunci o s-ajungem și mai târziu. — Nu poți să te potolești și să te bucuri de film? Dar am observat că în următoarele minute mama se apleca mereu spre lumină ca să se uite din când în când la ceas. După aceea nu mai știu ce a mai făcut, pentru că am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
este ziua lui cea mai aglomerată. Era presat de pacienți. — Eu cred că meritam mai mult decât o mângâiere pe creștet și câteva antibiotice, asta-i tot. Mușcă dintr-un crevete și sorbi puțin vin: manevre care părură să-i potolească enervarea. În orice caz. Își ridică privirea și zâmbi. În orice caz, a fost foarte drăguț din partea ta. Un gest foarte drăguț și cu totul neașteptat. Dacă dorise să fie ironică, eu nu mă prinsesem. Încă nu-mi revenisem din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că în următorii cinci ani avem de gând să renunțăm la mesele gratuite din școli pentru peste o jumătate de milion de copii? N-aș zice că va fi o măsură foarte populară. — Va fi scandal, desigur, dar o să se potolească și o să apară altă problemă care să enerveze oamenii. Important este ca noi să câștigăm mulți bani și între timp o întreagă generație de copii din clasa muncitoare sau din familiile cu venit mic nu vor mânca decât cartofi prăjiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
iar Phoebe și-a îngăduit un zâmbet în chip de scuze, care, contaminat de râsetele celorlalți, s-a transformat în hohote. Mi-am adus un creion colorat de sub afișul din bucătărie, m-am așezat și am așteptat, demn, să se potolească isteria. A durat ceva și între timp am luat în tăcere o hotărâre fermă: începând din acea zi, nu voi mai scrie cronici literare pentru ziare. Am jucat trei runde și fiecare a durat destul de mult, din cauza unor cacealmale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Thomas l-a sunat pe fratele său Henry ca să-i spună că fac o mare greșeală; va fi un scandal public. Henry i-a spus că exagera. Se va auzi obișnuitul scâncet de proteste, și pe urmă totul se va potoli. — Și am avut dreptate, nu-i așa? — Trebuia să mă înclin în fața raționamentului tău politic, ca întotdeauna. — E foarte simplu. Henry se aplecă și mai aruncă pe foc încă un buștean. Era o după-amiază rece și întunecoasă de la începutul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să mănînce Împreună? Deja i se făcuse o foame teribilă. CÎnd termină de spălat vasele, Își scoase farfuria, o puse pe cuptor și Începu să ciugulească cartoful cu o furculiță. Nu dorea decît să mănînce o bucățică-două, să-și mai potolească foamea, dar sfîrși prin a mînca toată farfuria, În picioare, lăsînd aburul să iasă pe fereastra bucătăriei, și auzind cum bărbatul și femeia Încep din nou să se certe În curte sau să reia o veche dispută. — Mișcă-ți curul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fi fost plictisiți. Fraser, observă Duncan, nu se Întorsese deloc. Se certa În continuare cu Watling. Își pusese mîna În părul tuns și spunea: — Noi doi n-o să fim niciodată de acord! Vocea lui se auzea clar acum; sala se potolise puțin după ieșirea domnului Garnish. Pe bărbatul din dreapta lui Watling Îl chema Hammond, era dezertor și arestat pentru jaf - se uita la Fraser foarte acru. — De ce dracu’ nu terminați odată cu cearta asta, zise el, și nu ne lăsați În pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
plimbau pe cer. Alți deținuți se urcaseră pe mese și-și comunicau lucruri obișnuite peste strigătele lui Giggs. — Wooly! Wooly, Îmi ești dator o juma de dolar, nemernicule! — Mick! Hei, Mick! Ce faci? Nu era nici un ofițer care să-i potolească. Ei se duceau direct În adăpostul lor, imediat după ce Începea raidul. — Îmi ești dator...! — Mick! Hei, Mick! Oamenii trebuiau să răcnească pînă răgușeau pentru a se face auziți; cineva putea să strige de la o fereastră de la capătul clădirii și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Da, e un tip drăguț. — De ce nu te duci să stai cu el, În loc să stai cu mine, dacă-ți place atît de mult? răbufni Duncan. — Ce-ai zis? Îl Întrebă taică-său revenind. — Duncan, zise Viv. Dar Duncan nu se potoli. Presupun c-ai prefera să fiu ca el. Presupun c-ai prefera să ies și eu să mă duc la război și să-mi zboare capul. Cred c-ai prefera ca armata să facă un criminal din mine... — Duncan, insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu capul spre incendiu. El o strînse de mînă și plecă, și peste o clipă Începu să fugă și să strige... Incendiul ajunsese la punctul culminant Înainte de sosirea lui Kay. Flăcările nu mai săltau spre cer acum. Mugetul se mai potolise; dogoarea era mai mare ca Înainte, dar depozitul era Înghițit de vîlvătăi și curînd, Într-o explozie ultimă de scîntei, pereții tremurară și se prăbușiră. Pompierii alergau dintr-un loc În altul. Apa curgea murdară peste pavaj sau se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de la picioare, erai ghemuită, închircită, atentă să nu-ți strici marcajul. Voi, femeile, nu faceți niciodată munci inutile. Doreai să fii frumoasă din vârful degetelor și până la capăt; te strângeai să te desfaci te-ngrămădeai să cedezi te chinuiai să potolești vacarmul tău sufletesc. Preferai să-ți vâri capul între genunchi ca ultimă jertfă adusă iubitului după care, destinzându-te, îmi arătai degetele și exclamai fericită: - Îți place? Și-ți aruncai privirea admirativ Alternând când la ojă când cu mândrie de
Limbajul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83899_a_85224]
-
lui ascuțiți. Pe timp de furtună îl ocrotea de vântoasele nemiloase, iar când arsița devenea de nesuportat, frunzele ei viguroase și mari îi ofereau umbra protectoare. Când seceta devenea amenințătoare, floarea galbenă dădea frâu lacrimilor și-l uda să-i potolească setea până la ploaia următoare. Câteodată, trandafirașul devenea trist și posomorât. Atunci floarea galbenă deschidea ușa veseliei și nu se oprea până când îl făcea să izbucnească în hohote. Era o plăcere să-i vadă chipul cuprins de bucurie și să se
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
ajungându-se la „unt cu ciuperci porcini, orez roșu și afine pentru papile blazate“. Nu prea cred că aveam papile În anii ’70, dar aveam un apetit imens pentru dulciuri și mai aveam și dureri de stomac pe care le potoleam sugând comprimate de culoarea și textura pietrelor funerare. O glumă bună dacă stai să te gândești, nu-i așa? Exact În momentul În care milioane de femei fug de rolul de gospodină, apare brusc mâncarea demnă de a fi gătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mamele din grupul meu postnatal pentru mame și bebeluși, care locuia În Crouch End. Seara, femeia mi-a raportat că Emily plânsese toată ziua, mai puțin o oră, cât se uitaseră la o casetă cu Frumoasa adormită care a mai potolit-o puțin. În ziua aceea, fetița mea a articulat prima propoziție: „Vreau merg acasă“. Dar eu nu am fost acolo să o aud și nu am fost nici acasă, unde Își dorea ea cu disperare să meargă. Deci, da, Paula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fata asta frumoasă și serioasă de toate iluziile? Poate pentru că simt că e mai bine să intervin eu prima Înainte să i le spulbere bărbații.) Vizavi de noi, o brunetă tracasată Îmbrăcată cu un pulover larg, roz, Încearcă să-și potolească bebelușul care urlă. Se ridică și Îl leagănă. Se așază la loc și Încearcă să-l facă pe bebeluș să-și pună capul pe umărul ei. Într-un final, Își ridică puloverul și-i oferă un sân. Costumul care ocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o cutie de vioară și În cealaltă un hamburger. Am decis că Estrella de Mar prezenta mult mai multe atracții decît presupusesem atunci cînd venise Frank aici să administreze Clubul Nautico. Cultura exclusivă a soarelui și-a sangriei care Îi potolea pe locuitorii pueblelor n-avea ce căuta În această mică enclavă vibrantă, care părea să combine ce aveau mai bun Bel Air (##notă: Zonă rezidențială exclusivistă din Los Angeles, California.##) și Left Bank (##notă: La Rive Gauche - district parizian renumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
meu În apă ar fi eliberat-o din adîncimile sticloase. Am Înotat cît mi-a tihnit fără să obosesc, apoi m-am sprijinit de marginea piscinei și m-am săltat pînă la trambulină. Valurile pălmuiră laturile piscinei, refuzînd să se potolească, parcă nerăbdătoare să-l aplaude pe următorul Înotător matinal dornic să-și facă poftă de mîncare pentru micul dejun. Și totuși, pe cînd mă Înfășuram În prosop, mă rodea bănuiala că și ziua aceasta avea să treacă și voi rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mică piscină, teren de tenis, o să duc și o mașină de tenis ca să poți exersa. Mai Întîi am de dat niște telefoane. O să mergem cu mașina ta - aș vrea să conduci tu. Ritmul ăsta al tău lent și constant Îmi potolește durerile de cap. Sigur, am răspuns și am arătat către ceasul din lobby. Vrei să mai așteptăm? E trei fără un sfert. Pe-aici totul doarme dus. — E perfect - cea mai interesantă parte a zilei. Oamenii ori visează, ori fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]