4,908 matches
-
consideră potrivit pentru a Încheia o tranzacție. George Washington a avut dreptate Societatea noastră s-a transformat foarte mult de la politețea pe care George Washington o considera atât de importantă pentru succesul În viață. Acesta, la vârsta de 14 ani, prețuia atât de mult buna-creștere, Încât a Întocmit o listă de norme personale, pe care a intitulat-o 122 Rules for Civility and Decent Behavior in Company and Conversation. Iată câteva sfaturi ale lui Washington: 1. Nu vorbi pe cineva de
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
programe care să sprijine medicina și dreptul ca profesii. Sistemul nostru juridic încearcă să descopere adevărul printr-un proces conflictual, dar, dacă aceia care lucrează în domeniu urmăresc succesul cu orice preț, atunci adevărul are de suferit. Când o societate prețuiește succesul indiferent de mijloacele prin care a fost obținut, mecanismul de apărare împotriva minciunii, înșelătoriei și a altor practici violente slăbește. Oamenii sunt dezamăgiți și încetează să se aștepte ca liderii lor să se ridice la niște standarde înalte de
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
nu am formulat-o și a trebuit ca președintele Bush să fie reales pentru că eu să devin conștient de acest lucru. în orice caz, m-am dedicat cu pasiune căutării adevărului și m-am așteptat ca și ceilalți să-l prețuiască la fel de mult ca mine. Dar acesta rămâne punctul meu de vedere subiectiv, și nu o așteptare rațională. Acum, că am pus întrebarea, voi expune un argument rațional în favoarea importanței adevărului, care sună chiar așa: realitatea poate fi manipulată numind adevăruri
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
avut loc în relațiile de putere; comparat cu povestitorul, părintele este acum veriga slabă a relației. În spiritul reflectivității și introspecției specifice vârstei mijlocii (Gould, 1978; Neugarten, 1968), unii naratori au ridicat problema originii însușirilor și valorilor pe care le prețuiesc și s-au întrebat ce aspecte ale personalității lor adulte au fost „moștenite” sauinfluențate de părinți. 2. Diferențierea. Enunțurile care aparțin acestei categorii au fost obținute în principal în urma întrebărilor referitoare la persoanele semnificative din viața povestitorului, în diferite etape
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
de tip socialist a fost cel al ierarhizării economiei după „importanța socială a muncii”. Potrivit doctrinei originare, adică marxiste, prețurile nu se mai stabileau pe piață în funcție de cerere și ofertă, ci reflectau munca încorporată în marfă. Iar această muncă era prețuită și după importanța ei socială. În acest mod s-a consacrat statutul inferior al muncii femeilor. Ceea ce făceau ele în domeniile dominate de femei era tratat ca mai puțin important social 31. Politicile de ierarhizare a muncilor au fost, implicit
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
a două surse semnificative, ceea ce a făcut ca potențiala influență A - de asemenea, o prietenă, dar despre care, tot la T2, știe că aderă la Tinerii Democrați - să devină irelevantă. În schimb, află, la T3, că o persoană importantă și prețuită de ea din echipa managerială a firmei la care lucrează (factorul D) s-a înscris în Partidul Republican. Influențele consensuale conduc, în final, la o opinie fermă pozitivă față de Partidul Republican și la decizia de a se înscrie în el
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
este o ființă nemaipomenită, dar nu e unică și de neînlocuit. Chiar dacă nu vei găsi alta la fel, noua iubită poate fi și ea la fel de valoroasă, pe alte valențe. Și, de fapt, gândindu-te bine, dacă n-a știut să prețuiască o ființă cum ești tu, nici nu e chiar atât de sensibilă și inteligentă. Schimbă, stimate cititor, cadrul de referință. Deplasează problema dintr-un loc întunecat, urât și deprimant într-unul mai senin și optimist. „Încadrarea” a fost invocată și
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
Întoarce la poemele pe care le-a Învățat În școală, pe de rost, să le recitească și să le examineze acum cu altă stare de spirit: aceea pe care o creează o lectură liberă, lentă, avizată. Scepticul Paul Zarifopol, care prețuia versurile lui Dosoftei pentru savoarea arhaismului, contestă actualitatea estetică a poeziei lui Conachi, CÎrlova, Heliade Rădulescu, prea lăutărească, cu un prea puternic aer de semicultură, după gustul lui. Cartea de față se străduiește să arate contrariul, fără a fi propriu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pare mulțumit să Întîrzie În acest limb. Cel puțin așa ne Încredințează el În stihuri: „Mă arz fără măsură ................................... Să-mi pară focul viață, Și moartea o dulceață! ..................................... În piept purtîndu-ți focul să-mi fericesc norocul!” Nu cunoaște sau nu prețuiește treptele de jos ale suferinței erotice: melancolia, tristețea... Alecu stă, mereu, pe treptele de sus ale pasiunii și aspiră să trăiască, s-a văzut, În inima focului. Prigorirea este visul lui cel mai Înalt. Expresia morală a acestei arderi continue
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mistificări diavolești. Nu mai cred În climele renumite pentru căldură, nu mai cred În soarele Italiei, și este de ajuns să mi se vorbească despre asta pentru a-mi trezi proasta dispoziție. Vorbiți-mi dimpotrivă despre sobele noastre bune, care prețuiesc cît o sută de mii de sori ai Neapolului și tot atîția Vezuvii; pui acolo un trunchi de copac, și poți să te culci liniștit, fără să te temi că vei fi trezit de frig, În timp ce aici ziua este vară
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
latinească, dar este sigur că stilul său nu va mulțumi pe toți, căci: „Căci știu că nu-i om să facă Vrun lucru la toți să placă. Fiecăruia Îi place Aceea ce Însuși face Cusurul altui zărește, Îl judecă-l prețuiește, Iar d-al său să poticnește...” Morala sare, va să zică, În ajutorul prefăcătorului: nu există critic totalmente drept, oricine judecă aspru pe alții și este Îngăduitor cu sine! Așadar, orice cîrtire este suspectă, orice reproș trebuie Întîmpinat cu scepticism. Pann se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe pămînt astăzi, după părerea mea, și după părerea tuturor, În nenorocita Valachie. Dar, de ce mă ostenesc În zadar să descriu calitățile dumneavoastră, care nu se pot supune niciunei descrieri. Nutresc față de dumneavoastră Înclinare, dragoste și supunere, acestea sînt acum prețuite În tăcere ca să nu alunece din Înalta lor ființă și să fie biruite de neînsemnatul și neînsuflețitul meu condei“. Alecu moare ca un erou romantic. Torționarul Îi smulge călimara din mînă, confesiunea rămîne neîncheiată. Poetul introduce, fără să știe, o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
grațioasă și respectuoasă! Aceste guri vopsite în roșu erau vecinele în etate ale lui Ștefan.În limbaj rural:țațe iar în limbaj urban:pensionare. Să revenim la Gavriel sau noul Ștefan. Se bucură atăt de intens de existența sa încat prețuia fiecare secundă. Se împacase cu parinții după cum am aflat și o cucerise pe Cristina. Iar social vorbind era un respectabil chimist la o fabrică de parfumuri căci odată cu acel episod în care realizase o conexiune permanentă cu Ștefan beneficia de
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
bancul de cizmar, ca taică-tău. Vom izbuti, numai ce o să mai crești oleacă, să cumpărăm un catâr ca să poți să muncești cărând poveri dintr-un sat în altul; o să cunoști multă lume și arendașii din tot ținutul o să te prețuiască și o să țină la tine. Sau, cu ajutorul lui Dumnezeu, o să te faci preot. Nu se gândise să se facă preot niciodată, dar de multe ori se văzuse călare pe catâr în drum spre malul mării sau spre Serre sau Locri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
miei, putini de brânză. În afară de asta, Baronul trimitea adesea trăsura ca să-l ia pe fra' Tommaso. Îl invita ca pe un oaspete de seamă la prânz sau la cină. Îi plăcea să vorbească, dar îi plăcea și să mănânce și prețuia și vinurile bune, știa a zice fel de fel de anecdote la momentul potrivit, îi plăcea să râdă și să glumească. Tommaso, departe de a se lua după Baron, se lăsa dus de propria iscusință, de propria plăcere de a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
discutat cu el. Era un suflet chinuit și căuta mângâiere pentru propriile păcate. Tommaso fu condamnat la încă doi ani de temniță, din fericire nu atât de îngrozitori precum cei dinainte. Între timp fusese ales papă Urban VIII, care-l prețuia pe Tommaso, îi citise cărțile. Întâlnindu-se cu Urban, Tommaso își exprimă dorința de a pleca din Italia, pătimise prea multe și poate că osânda încă nu luase sfârșit, în ciuda protecției obținute: Am dușmani pretutindeni, adevărata conspirație o suport eu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dacă ar fi ajuns din nou în spatele gratiilor, n-ar mai fi rezistat și operele lui, risipite prin lume, ar fi fost luate de vânt, uitate de prieteni și cărturari. În Franța învățătura lui făcuse mulți prozeliți. Țara aceea îl prețuia, și nu puțini erau oamenii de cultură care-l căutau. Gabriele Naudé se oferi să scrie, sub dictare, memoriile, iar Tommaso acceptă, mai ales că Naudé era considerat o persoană demnă și capabilă, și-apoi fiindcă, în fine, ar fi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
au generat și multe suspiciuni în rândul unor călugări din vremea sa, axați mai mult pe praxis decât pe theoria, și astfel scrierile Sfântului Simeon fiind uitate timp de trei secole, Pronia divină a rânduit ca ele să fie redescoperite, prețuite și valorificate de monahii athoniți din secolul al XIV-lea și de cei din timpul renașterii filocalice de la finele secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Ca teolog, Sfântul Simeon se articulează în mod organic în tradiția
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
iar pe dedesupt - pantaIoni lungi de dantelă, ca pe vremea Franțuzitelor. Săraca mirosea a vechi. Sunt convins că fustele ei revin în casă ca strigoi. - Cât ești de nedrept! obiectă timid Gaittany. Era o femeie extrem de inteligentă (și subliniind), te prețuia într-un mod deosebit. În fond însă, Gaittany, lipsit de imaginație și foarte sugestionabil, luând în serios pe oricine se exprima cu convingere, se invada de motivările de fantezie ale lui Ioanide, închipuindu-și că un om ca el poate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un profesionist, el visează lucruri poate imposibile deocamdată la noi, care însă sunt normale în altă parte. Eu mă mir că nu se duce în străinătate. Sunt sigur că ar face o carieră strălucită, am vorbit cu oameni care îl prețuiau extraordinar, nu se sfiau a declara că e un geniu. Ion Pomponescu, la auzirea cuvântului "geniu", avu o tresărire de indispoziție și păli, ca și când ar fi fost direct atins. Era un bărbat înalt, bine legat, cu mustața forfecată mâncată de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din când în când, să-i admire, zicea el, perfecția abjecțiunii. Ceilalți n-aveau exact aceeași părere despre Gonzalv. Obiectivul Dan Bogdan, care își formula judecățile prin compilație, era impresionat de părerile a ceea ce numea el critica. Din moment ce specialiștii îl prețuiau, nu putea să-l treacă cu vederea. Toți îi acordau - fără vreun G. Călinescu examen mai adânc, pe simpla vizionare a extraselor și memoriilor - titlul de "muncitor onest". Pomponescu nu-l stima; totuși, sensibil la adulație, nu se putea scutura
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atât de mult lui Saferian. Toți, afară de Gonzalv Ionescu, om casnic și auster, și Gulimănescu, pe care îl controla nevasta, acceptau aceste prelungiri boeme, chiar Pomponescu și Dan Bogdan. Deși îl detesta pe Ioanide, Pomponescu era din fire sociabil și prețuia senzația de tensiune morală și intelectuală, cultivând o ușoară mizantropie. Musafirii lui Saferian erau niște inamici care aveau nevoie unul de altul. În fine, Gaittany, somat de limbile ceasului, se ridică și, salutând cu afectație toată asistența asemenea unui actor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un nasture și fiind grăbit luase singur un ac cu ață, nu fără ostentație, și-și cususe nasturele sub ochii doamnei Ioanide. Furios, trăgând concluzii din această pasivitate, Ioanide întări nasturele peste orice trebuință. Era îndemînatic, și doamna Ioanide îi prețuia sincer tehnica. Cu acest element minimal, Ioanide reconstitui toate fazele certei. În ziua memorabilă, sculîndu-se din pat, ochii îi căzuseră pe candelabru. Brațele acestuia erau pigmentate cu excremente de muscă. Ioanide impută că se puteau da instrucții servitoarei să curețe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hagienuș, care, tremurîndu-și fălcile, cu zâmbetul cel mai captivant, îi zise: - De când te caut, domnule Ioanide! Am să-ți fac o marerugăminte. Arhitectul așteptă doleanța lui Hagienuș, care însă găsi că mai avea nevoie de introduceri. - Eu totdeauna te-am prețuit, domnule Ioanide, nu știudumneata ce părere ai despre mine. Talentul dumitale e recunoscut. Ioanide înlătură impacientat cu mâna în vânt complimentul. - Eu spun adevărul, insistă Hagienuș. Lumea rea măbîrfește, dumneata nu lua în seamă... Știi cum sunt amicii. Eu cunosc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tinerele mele prietene. După ce-și dădură mâna bărbătește, Ioana se așeză și ea de partea cealaltă a mesei. - Închipuie-ți, spuse Ioanide, domnișoara Sultana a fost înEgipt și mi-a adus un angajament oriental. Se pare că sunt mai prețuit în străinătate decât în țară. Ce zici, Ioana, să mă duc? - Eu una m-aș duce! răspunse Ioana. - Vezi că am dreptate? se întoarse Sultana ironic către Ioanide. Arhitectul se temu de o recrudescență a dificultăților și dădu bir cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]