KorAP: Find »[drukola/base=prefectură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...121 122 123 ...372 >

9,282 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

toate acțiunile periculoase la adresa ordinii, siguranței statului și armatei ce s-ar putea comite de către extremiști sau minoritari. Cel mai important eveniment în comunitatea informativă/contrainformativă din această perioadă a fost contopirea Direcției Generale a Poliției, Corpului de Jandarmi și Prefecturii Poliției Capitalei într-o singură structură denumită Direcția Generală a Poliției și Siguranței Statului (D.G.P.S.S.). În esență, această modificare a fost sinonimă cu cea din 1938, când Poliția și Jandarmeria au fuzionat la nivel teritorial, în vederea unei unități de comandă

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
compusă din Mihail Moruzov, director-general în Ministerul Apărării Naționale, ca președinte, Raliu N. Georman, director în D.G.P., general Ioan R. Topor, general Constantin Anghelescu, colonel Constantin Anton (toți din I.G.J.) și Vintilă Ionescu, director în Ministerul Apărării Naționale detașat la Prefectura Poliției Capitalei. Instrucțiunile aferente, care au urmat actului normativ, au consacrat două principii „sănătoase”, acestea fiind fundamentul unei acțiuni polițienești dinamice, pozitive și unitare: unitatea de conducere și specializare. Poliția de siguranță și poliția de ordine și-au păstrat, în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
din două subbirouri, unul static (centralizarea, exploatarea și difuzarea informațiilor) și unul activ (echipe pe teren și agenții informatori). La rândul său, Biroul Judiciar și-a direcționat misiunile către cercetarea infracțiunilor la adresa siguranței statului și a celor de drept comun. Prefectura Poliției Capitalei a avut în Statul Major pe chestorul Vasile Dașkevici, iar la Poliția Siguranței pe directorul cl. I Vintilă Ionescu (șef), chestor Gheorghe Rânzescu (adjunct), chestor Emil Iagolnița (șef al Secției Informații), șef de poliție Ion Ionescu (șef al

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
al interesului național, cât și la situația internă din România, unde șefii partidelor politice au lansat „confidențe” care au ajuns, pe diferite canale, la cunoștința autorităților. Pe de altă parte, o informație falsă strecurată unei formațiuni informative era difuzată, o dată, Prefecturii de Județ și Rezidenței Ținutului, iar a doua oară la D.G.P., fapt care, la un moment dat, inducea ideea neadevărată că este o informație confirmată din două surse când, practic, rezultatul reprezenta dezinformarea autorităților superioare de stat. Pentru penetrarea mișcărilor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
provocat „turburări în ordinea publică”, mitropolitul Nicodim se afla în fruntea listei de succesori la scaunul de patriarh, iar numirea lui Armand Călinescu în fruntea guvernului a fost primită, în general, favorabil, cu excepția legionarilor. Pe baza informațiilor primite și analizate, Prefectura de Poliție a Municipiului București a emis, la 10 martie 1939, Ordinul nr. 1315, cu privire la asigurarea traseului, pazei și protecției cortegiului funerar al patriarhului, de la venirea acestuia în Gara de Nord și depunerea în Salonul Regal, până la înmormântarea desfășurată la Biserica Patriarhală

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
avut loc greve la câteva întreprinderi, acestea fiind organizate de mișcarea comunistă, care au exploatat creșterea prețurilor, salariile scăzute și reducerea câștigului familial datorită concentrărilor efectuate. După lichidarea focarelor subversive și arestarea provocatorilor, Serviciul Poliției Sociale și al Informațiilor din Prefectura Poliției Capitalei a elaborat o lucrare analitică privind această acțiune. În esență, liderii comuniști s-au declarat „mulțumiți” de rezultatul obținut, aceasta fiind dovada că și în timp de dictatură se pot produce greve, în pofida amenințărilor cu măsuri represive. Instrucțiunile

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
s-a petrecut la 13 august 1938 și a constat în înlocuirea lui Vintilă Ionescu cu Nicolae (Niki) Ștefănescu. Vintilă Ionescu a trecut, inițial, consilier tactic la Serviciul Secret, iar apoi la conducerea Serviciului Poliției Sociale și al Informațiilor din Prefectura Poliției Capitalei unde, probabil, trebuia să pună pe picioare o nouă structură informativă/contrainformativă, lucru pe care experiența și rezultatele profesionale l-au recomandat. La rândul său, Niki Ștefănescu a revenit, practic, în D.G.P., după ce a activat timp de șapte

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
care „a amăgit” un grup de evrei unguri că îi va duce în Palestina, iar după ce le-a luat banii a dispărut. A fost identificat de Corpul Detectivilor la București, în anturajul „unor samsari cunoscuți” și a fost semnalat organelor Prefecturii Poliției Capitalei pentru a fi reținut. În domeniul contrainformațiilor, Grupa a III-a a primit date dintr-o sursă „foarte serioasă” asupra lui Desideriu Hirsch, consilierul juridic al Legației Ungariei la București și colaborator „intim” al ministrului Laszlo Bardossy. Acesta

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Beck a fost cazat, succesiv, la Cernăuți, Slănic-Moldova, Snagov, Herculane, Brașov și în comuna Singureni-Giurgiu, unde a încetat din viață, din motive medicale, în 1944. La Snagov, Jozef Beck a sosit la 26 iunie 1940, după ce, cu o zi înainte, Prefectura Poliției Capitalei - Serviciul Controlul Străinilor a anunțat Comandamentul Corpului de Jandarmi că ministrul de Interne „a fixat domiciliu forțat” în localitate. În ziua respectivă, D.G.P. a anunțat telefonic sosirea la Snagov și cazarea la vila Teodoride a soților Beck și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
șefului Marelui Stat Major în provincie, au fost instruite cazurile de spionaj descoperite în teritoriu, s-au efectuat verificări asupra personalului angajat în S.S.I. și s-a ținut permanent legătura cu Marele Stat Major, Ministerul Apărării Naționale, Siguranța Generală și Prefectura Poliției Capitalei. Deoarece România era, la data respectivă, invadată de străini, Grupa I a organizat un serviciu care să țină evidența celor sosiți la pensiunile și hotelurile din București și provincie. Numai în Capitală, acest serviciu a constatat că, pe

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
la putere și abdicarea regelui Carol al II-lea. Deși i s-a propus o temporizare în vederea revenirii în țară, Moruzov, poate prea încrezător în puterea sa, a ales să se reîntoarcă. În mod fatal, a fost arestat, depus la Prefectura Poliției Capitalei și apoi la penitenciarul Jilava, unde a fost asasinat la 26/27 noiembrie 1940. Șeful Abwehr a sosit la 7 septembrie 1940 în București, iar a doua zi a fost primit de Conducătorul statului român, ocazie cu care

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
parte, regimul carlist a interzis mai multe drepturi civile, iar autoritățile au primit sarcina să vegheze, în primul rând, la respectarea legilor. La 11 februarie 1938, în primele ore ale noului regim, Serviciul Cenzurii a trimis o circulară către toate prefecturile de județ cu un decalog asupra a ceea ce nu mai era permis să apară în presă. Patru zile mai târziu, Ministerul de Interne a transmis către D.G.P. un set de instrucțiuni pentru „armonizarea de aplicare” a stării de asediu de către

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
la pontonul Pipera. De acolo, cu un cortegiu auto, regele a revenit la Palat pe traseul șoseaua Floreasca - șoseaua Ștefan cel Mare - bulevardul Regele Alexandru - Piața Romană - strada C. A. Rosetti. Având în vedere traseul asimetric și multitudinea de schimbări, Prefectura Poliției Capitalei a decis ca fiecare componentă a acestuia să fie încredințată unei Chesturi de Poliție întărită cu elemente din D.G.P. Regimentul de Jandarmi Pedeștri a trimis în zona respectivă 230 de militari, dintre care 80 numai în zona Arcului

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
temperamentul, nici îndemânarea predecesorului său”, fapt dovedit în timpul ambuscadei când, în loc să accelereze, a oprit mașina, s-a dat jos și... a fugit. Un alt aspect extrem de important, constatat după producerea evenimentelor, s-a dovedit a fi și renunțarea la personalul Prefecturii Poliției Capitalei, Corpului de Jandarmi și Direcției Generale a C.F.R., toate cu atribuții în sfera pazei și siguranței demnitarilor. Astfel, la 21 septembrie 1939, în timp ce străbătea traseul de la Marele Stat Major spre casă, mașina lui Armand Călinescu a fost implicată

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
fost implicată într-o ambuscadă (o tamponare intenționată din spate, mașina primului ministru lovind o căruță), șoferul a oprit, iar legionarii aflați în spate, într-o altă mașină, i-au împușcat, în ordine, pe agentul de poliție Radu Androne (din Prefectura Poliției Capitalei) și pe primul ministru. Asasinii, denumiți grupul „Răzbunătorii”, în număr de cinci - studenții Cezar Petrescu (anul IV la Medicină), Traian Popescu (anul IV la Drept, frate cu precedentul), Ion R. Ionescu (anul IV la Drept), Ion Moldoveanu (anul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
avut loc și cu ocazia manifestărilor din data de 10 mai 1940, care au avut loc în Piața Palatului Regal. Au fost verificați toți străinii sosiți după 1 mai 1940 în Capitală și, în colaborare cu Serviciul Controlul Hanurilor din Prefectura Poliției Capitalei, a fost efectuată o razie generală la hoteluri, hanuri, camere mobilate etc. În timpul defilării, Serviciul Secret a avut patru agenți în tribune, opt amestecați printre oameni la peluza populară (restaurantul „Cina”) și în Hotel „Splendid”, iar alți nouă

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
relații a fost reprezentat de asasinarea a peste 70 de persoane, lideri politici și militari, membri ai structurilor informative/contrainformative, de ordine, siguranță și justiție, dintre care 64 la închisoarea Jilava, iar restul în pădurile Snagov și Strejnic, respectiv la Prefectura Poliției Capitalei. Printre victime s-au numărat Mihail Moruzov, Niki Ștefănescu, general Ion Bengliu, general Gheorghe Argeșeanu, general Gabriel Marinescu, colonel Anibal Panaitescu, colonel Ștefan Gherovici, ofițeri de poliție și jandarmi, subofițeri și funcționari care au luat parte la reprimarea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și reputatul economist Virgil Madgearu, acte caracterizate de primul ministru drept „cea mai odioasă crimă pe care o va înregistra istoria neamului nostru”. Un alt lot de oameni politici a fost ridicat de acasă de legionari și dus la sediul Prefecturii de Poliție a Capitalei, însă intervenția salvatoare a lui Alexandru Rioșanu, subsecretar de stat la Ministerul de Interne pentru Poliție și Siguranță, a evitat ca aceștia să aibă soarta celor de la Jilava. În aceste condiții a fost clar că dualitatea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de a fi eliberat din lagăr și să i se permită un domiciliu obligatoriu la Poiana Țapului a fost discutată în Consiliul de Cabinet din 8 februarie 1941 și s-a rezolvat favorabil. În prima zi a lunii noiembrie 1941, Prefectura Poliției Capitalei a arestat 15 membri de partid (nouă români și șase evrei) împreună cu probe indubitabile (materiale de propagandă, mașini de scris etc.), care au fost înaintați Parchetului Militar. La sfârșitul anului 1941, general Ioan (Jack) Șt. Popescu, subsecretar de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
serviciile subordonate D.G.P. au rămas în mâna specialiștilor. În perioada statului național-legionar, funcționarii D.G.P. au avut de suferit din două motive: cauza dorinței de răzbunare a celor reprimați în perioada 1930-1940, care a culminat cu asasinatele de la Jilava și de la Prefectura Poliției Capitalei, respectiv înființarea și funcționarea Poliției legionare, structură paralelă, cu rolul de a dubla funcționarii D.G.P., a-i supraveghea și a impune măsuri vexatorii unor persoane, vinovate sau nu, sub autoritatea statului. Aceste elemente au avut un sediu separat

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
ianuarie-31 august 1943 au fost sancționați 2512 polițiști, cei mai mulți (589) pentru lipsă de la serviciu, urmați de neglijență în serviciu (415), neexecutare de ordine (147), beție (138), nepregătire profesională (118) ș.a.m.d. Cel mai afectat oficiu de poliție a fost Prefectura Poliției Odessa, cu 63,06% de sancționați din cei 190 funcționari, urmată, în ordine, de Inspectoratul Regional de Poliție Craiova (19,04%), Inspectoratul Regional de Poliție Iași (17,50%), Inspectoratul Regional de Poliție Galați (15,01%), Inspectoratul Regional de Poliție

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
comisarii ajutori (349). La sfârșitul anului 1943 au fost finalizate investigațiile privind două cazuri de scurgeri de informații din D.G.P., iar cei vinovați au fost deferiți justiției. În primul caz, comisar ajutor Ion Dumitru și agentul Ion Mustață, ambii din Prefectura Poliției Capitalei, au fost dovediți „în serviciul unei organizații subversive”, căreia i-au comunicat măsurile de urmărire și dispozițiile informative privind membrii mișcării. Cel de-al doilea caz a implicat pe comisarul Brighiu, de la Comisariatul de Poliție Calafat detașat la

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
locuințelor aflate în vecinătatea domiciliului primului ministru din str. Paharnicului nr. 20. La nr. 25 din str. Paharnicului se afla locuința lui Pantelimon Popovici (n. 5 iunie 1883 în Vulcănești, Cahul), pensionar, fost subprefect al plășii Vulcănești și director de prefectură la Cetatea-Albă. A fost semnalat, printr-un denunț, că în funcția de subprefect s-a manifestat „ca înfocat filorus” și a înlocuit funcționarii români cu cei minoritari, în special ruși. Cercetările efectuate la vremea respectivă nu au reușit să dovedească

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Băneasa, plutonierii șefi de post Neacșu Crăciun (Șerban Vodă), Moisescu Vasile (Progresul), Oancea Gheorghe (Pantelimon), Tașcă Vasile (Colentina), Sârbu Constantin (Ghencea) și agentul Petre Gheorghiu au fost ridicați de Opriș Constantin și alți 45 de inși din Poliția legionară de la Prefectura Poliției Capitalei și duși la închisoarea Jilava. În noaptea de 26/27 noiembrie 1940 ei sunt asasinați alături de generalul Gabriel Marinescu, fost prefect al Poliției Capitalei și fost ministru al Ordinei Publice, generalul Ioan Bengliu, fost inspector general al Jandarmeriei

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Legiunea de Jandarmi Dubăsari a identificat prin agenții săi, numai în august 1942, un număr de 25 de indivizi, pe care îi adăuga celor 908 anterior descoperiți, și care însumau un total de 933 de comuniști. La 18 august 1942, Prefectura Poliției Capitalei a raportat Ministerul Afacerilor Interne - Cabinetul Subsecretarului de Stat ,,identificarea și arestarea unei organizații comuniste, compusă din 16 persoane, care activa la Liceul evreiesc «Cultura»”, iar două săptămâni mai târziu, la 1 septembrie 1942, I.G.J. a comunicat Direcției

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]