7,955 matches
-
să mai lucrez puțin la ghidul meu financiar. Dar alternativa este să mă uit la Manhattan, pe care Suze l‑a înregistrat aseară și ar fi o bună documentare pentru călătoria mea. Pentru că, la urma urmei, trebuie să fiu bine pregătită, nu? Și la carte pot să lucrez când mă întorc de la New York. Exact. Tocmai bag caseta în video, când sună telefonul. — Alo, bună ziua, zice o voce de fată. Îmi cer scuze că vă deranjez. Sunteți cumva Becky Bloomwood? — Da, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu mai are nici o speranță. O să scriu despre acest incident într-o piesă și tu o vei juca. Brusc, ne oprim din mers. Ne îmbrățișăm și ne sărutăm cu pasiune în mijlocul străzii, în mijlocul nopții și în mijlocul durerii. * Cred că sunt pregătită. Mi-am revenit după Yu Qiwei și tot restul necazurilor. Încep o relație nouă cu bărbatul pe care îl ador nespus. Și cu toate astea, mi-e teamă. Nu pot merge mai departe. Există o voce firavă undeva în mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Când sosește ziua respectivă, Kang Sheng e în mulțime. Doamna Mao Jiang Ching e pusă în mijlocul camerei, sub privirile a sute de ochi. Își face o autoevaluare, așa cum cere procedura. Respirând adânc, își începe procesul de convingere. Descrierea e atent pregătită și redată într-o mandarină plină de grație. Trecutul ei n-ar putea fi mai pur de-atât: copil al abuzului feudalist, tânără comunistă în Qing-dao, perioada petrecută la Shanghai ca actriță de stânga, devotată filmelor împotriva cotropitorilor japonezi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a fost ținut ostatic împăratul Guang-xu de către împărăteasa văduvă. Mao vorbește pe neașteptate, așa cum face întotdeauna. Primul vicepreședinte al republicii chineze, Li Hong-yuan, s-a aflat sub arest la domiciliu în același loc. Crezi că ei ar îndrăzni? Suntem cu toții pregătiți să începem, tovarășe președinte. Sănătatea ta este norocul națiunii. Ai tipărit articolul sub forma unei broșuri? întreabă Mao. Da, dar librăriile din Beijing nu sunt interesate. S-au pus în stoc, fără mare tragere de inimă, doar trei mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cum te cutremuri toată, aproape că-ți trăiesc iubirea. Astăzi ești mai capricioasă ca altădată. Așa sunt și eu azi. Ca o prințesă plângăcioasă, răcorești cu lacrimile tale pământul, fără să-ți pese că-ți strici machiajul - atât de minuțios pregătit. Simt că și-n sufletul tău, îndrăgostit ca și mine, adie parfumul crinilor și-al crizantemelor. Copilăroasă - și cât de bine-ți șade - faci cu îndrăzneală un pas înainte și, dintr-o dată, te afunzi, cauți jocuri și senzații noi, ceea ce
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
ani mănâncă numai cartofi, care zilnic coboară În adăposturi? Vezi cum se Înviorează fețele noastre, aruncate de-a valma, unele peste altele, vezi În ochii noștri licărul de fanatism, de nepăsare, de ură, auzi zvâcnetul sângelui În palmele noastre uscate, pregătite să se lovească unele de altele cu un zgomot asurzitor? Simți trepidația aerului, a asfaltului, auzi uruitul asurzitor al motocicletelor, vezi ochii noștri alunecând lacomi pe luciul căștilor, pe țeava armelor automate, unde e, unde e, unde eFührerul? Conducătorul? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de bord funcționând din plin, turația maximă, motoarele duduind, ochiurile magice clipind, peste câteva ore va avea loc obișnuita conferință de presă. Deocamdată toate fețele s-ar fi Întors zâmbind spre Buni, toate simțurile s-ar fi aflat În alertă, pregătite s-o cântărească, s-o măsoare. Deasupra celor cinci cârlionți ai ei, uscați de permanentul ei proaspăt, de proaspătul vopsit, licărind ca arama Într-un asfințit senin de septembrie, se Încrucișează ultrasunete, semnalele liliecilor, priviri pline de subînțelesuri. Atenție! Filmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Oare cine sunt toți acești oameni? m-am Întrebat. Cu cine stau eu, de fapt, de vorbă? Sunt oare chiar urmașii celor care mi-au fost cândva apropiați - la fel de apropiați cum mi-ați devenit voi? Sau sunt doar niște străini, pregătiți să joace acest rol? Ochii lui, plimbându-se Întrebători, de la una la alta, pe fețele tinere care Îl Înconjoară. E tăcerea unor tineri bine educați, politicoși, În fața profesorului temut-iubit, Într-o patriarhală sală de clasă? Sau e tăcerea unor adolescenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aplauze. I-a derutat doar că i-am anunțat: „Regret, dragii mei”, le-am spus, „că nu o să stăm, cum mi-ar fi plăcut, pur și simplu, de vorbă! Poate și voi ați fi preferat, numai că eu am venit pregătit să vă țin o prelegere științifică, plicticoasă!”. Oricum, precauția lui Alexandru mi s-a părut exagerată, nimeni nu avea intenția să mă deranjeze. Numai atunci când le-am spuscă voi ține o prelegere plicticoasă au fost derutați, nehotărâți. Ce vrusesem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Dobrotă, lucruri vechi, de mult ispășite, după expresia lor religioasă. Opersoană bine informată i-ar fi spus tânărului că din aceste motive cariera lui este plafonată și nu va primi nici deplasări de serviciu În afara țării. Fiind ambițios și bine pregătit, ginerele a devenit În ultima vreme tot mai irascibil și Își tot amenință soția, pe fiica lui Cristian, cu divorțul. Când au ajuns aici, doamna Dobrotă a izbucnit În plâns, ar fi o mare nenorocire, mi-a spus, fata lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
păcate, la conferința ta, dar, din câte am aflat, În sală s-au aflat câteva persoane cu multă putere”, a adăugat. Atunci soția a mers la vitrina cu bibelouri și dintr-un sertar a scos o foaie de hârtie, evident pregătită dinainte, pe care se aflau câteva nume scrise cu cerneală. Mi-a vârât hârtia În buzunar cu un gest categoric: „Un simplu cuvânt al uneia din aceste persoane ar fi suficient ca să ni se uite păcatele de familie”, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Nu, nu! Spune-mi ce ți s-a părut! ― Prea bine! Dar mi-e teamă că o să vă supere vorbele mele. Sunt doar un simplu valet. ― Dar spune o dată, omule! ― Cum doriți! Julien își împreună mâinile, ca un veritabil academician pregătit să facă o importantă comunicare în fața celui mai select auditoriu. Excelență!... Madame mi s-a părut a fi o femeie care știe să se joace cu ouăle fără să le facă omletă - hm, hm! - decât atunci când vrea ea. Cam așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nedigerabilă. Revigorat de o nobilă mândrie patriotică după acest exercițiu de admirație, înaripat de vultur și de metafora inspirat aleasă, Ledoulx se așeză la biroul său. Își pipăi cu limba măseaua, după care, cu totul liniștit în privința ei, se simți pregătit să compună scrisoarea pentru ministrul Talleyrand. De curând, ambasadorul Champagny de la cartierul general al împăratului din Compiègne îi scrisese că Napoleon manifestă, în ultimul timp, un interes tot mai mare față de cele două principate și dorește un raport cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Pe dumnealui, consulul, îl văzuse când luase pana pictorului și una dintre hârtiile acestuia ca să-i scrie biletul. Dar pe dânsa nu. Dânsa nu se atinsese toată seara nici de pană, nici de hârtii. Să-l fi avut oare gata pregătit? Gata pregătit doar pentru el? PAGINĂ NOUĂ 17 Un râs plăcut, sănătos, un hohot de bărbat tânăr spulberă visul și clucereasa Elenca se trezi. Dar nu deschise încă ochii. Zâmbi. Savura blândețea fără margini a clipei de conciliere dintre vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ei bine, dacă el pleacă, voi pleca și eu! Toinette pândea printre perdelele dormitorului. Știa că soțul ei are o „întâlnire diplomatică” în pavilionul din fundul parcului. Era ceva mai însuflețită decât de obicei. Oricum, nu arăta ca o soție pregătită să-și petreacă noaptea dormind. Nările fine tresăreau, pentru că... pentru că și ea avea o întâlnire. Și, în așteptarea Hermelinului, ținea să se asigure că poate să-l primească fără riscuri. Într-adevăr, cu o jumătate de oră înainte de miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lin, ciorbă de știucă acrită cu zeamă de varză și ciupită, așa, cu un pic de hrean.” Când vorbea despre bucate, Nicolae se simțea invadat de grație. Pocnea ușor din degete și se sălta pe vârfuri ca un dansator gata pregătit pentru a se lansa în ritmul unui dans. Nicolae îl însoțise până la marginea orașului, călărind lângă chervan. Acolo coborâseră amândoi și se îmbrățișaseră ca doi frați. Strâns, cu emoție, cu inimile bătând nebunește, cu o gramadă de vorbe spuse doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prințul avu o surpriză plăcută. Posesorul celor două pistoale era Dante Negro. Savary profită de avantaj și interveni: ― Aici! Arestați-l pe Malet! Mulțimea croi un culoar dinaintea ministrului de război. Soldații din garda lui, caii în formație compactă, armele pregătite, gata să tragă și, mai ales, vederea sângelui, pentru că glonțul lui Malet nimerise brațul ministrului, avură un puternic efect de intimidare asupra mulțimii. Se făcu o liniște perfectă. Și culoarul croit prin cedarea celor prezenți îl conduse pe ministrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aceea pot spune cu toată convingerea, la fel ca prietenul meu, Bairaktarul: între ură și iubire nu este decât un tăiș de pumnal. Pictorul scoase încet lama pumnalului ascuns într-una din cusăturile hainei. ― Ca acesta, de pildă? Îl aveam pregătit. Dacă lucrurile ar fi ieșit prost pentru tine, nimic, dar nimic nu m-ar fi împiedicat să-l folosesc. Prințul luă pumnalul, îl examină și, cu o delicatețe care sugera mângâierea, dar și recunoștința, îl lăsă să alunece înapoi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a găsit altă strachină. Mă uit cu mare drag cum vine: mare, țâțoșă, largă, bună: numai bună de stricat - dar să-i fii pe măsură, altfel te strică ea pe tine. Uite-o și pe Doamna. Cu fetele... A venit pregătită, Doamna; ca la școală; ca la activități: Își pune dinainte șorț alb, pe cap bonetă albă. Dac-am fi acasă la noi, la Mana și nu În refugiu, pe la casele altora, așa s-ar Îmbrăca și mama. Dar uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
istovită, cu ochii Închiși. Continuăm altă dată, la altă vizită: - Dar nu s-au lăsat, neamurile, zic. S-au Întors, după o vreme, cu măști de stupar... - S-au Întors, cum altfel? Dar acum mama și cu tata Îi așteptau pregătiți: cu harapnice cu curnuți. A-ha: curnuții-cornuții, fructele țepoase ale unor spini de cărare și de pășune, cât un bob de mazăre, cu ace-cârlige (de aici: cornute!) și veninoase. Așadar, bunicii de la Chiștelnița, ca să-și apere sărăcia-glia și nevoile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și echipați, adică Încălțați. De cum părăseam satul, Înainte de a ajunge la pădure, Moș Iacob comanda: - Dezechiparea! Și ne descălțam. El de ciubotele lui Înalte, lustruite și cu toc Înalt; eu de sandalele mele. Fiecare Își lega Încălțările cu sfori dinainte pregătite, și le trecea pe umăr, ca pe desagi. Așa, da: arătai pornit la drum lung... Cum intram În Codru, Moș Iacob: - Ian te uită, băi’țălu moș’lui la-aista! I-un jugastru! Îi zicem așa, fiindcă juguri facem din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
observe. Nu se opri nici să vadă ce era cu Sampath, sau cu restul familiei, ceea ce era mai bine, pentru că altfel ar fi putut să observe absența lui Pinky, care deja-l aștepta sub tamarin pe Hungry Hop, îmbrăcată și pregătită, conform planului, deși, dintr-un motiv pe care nu putea să-l numească, era într-o dispoziție exterm de proastă. Da, cine știe de ce, se simțea deosebit de iritabilă, nemulțumită și mânioasă. Poate era de vină doar lipsa de somn. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în timp ce conducea. Ce-și dorea? Voia să se-ntâlnească cu Pinky, așa cum plănuiseră. Nu. Voia să întoarcă și să se bage înapoi în patul lui confortabil. Apoi voia să se trezească și să se ducă jos pentru parathas de dimineață, pregătite așa cum îi plăceau lui. Nu. La ce se gândea? Își aminti cum îl așteptau toate surorile și mătușile. De fapt, nu i se-ntâmpla niciodată nici măcar să-și mănânce liniștit micul dejun. Pinky zări dubița apărând la cotitura drumului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
niciodată nu trebuie să spun „îmi pare rău“. Fiona și Susan au râs sonor, în vreme ce Alison a rămas nedumerită, fiind neobișnuită cu umorul Juliei. Atrasă de zgomote, chelnerița cea idioată s-a materializat finalmente lângă masă, cu carnețelul de comenzi pregătit. După plecarea fetei, Julia și-a netezit fusta și și-a așezat coatele pe masă. Oricum, ceea ce am făcut eu a fost să mă distrez într-un fel nevinovat. Nici nu se compară cu gestul tipei de a da buzna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Fiindcă dacă n-o faci atunci, n-ai s-o mai faci niciodată. Am înțeles, a replicat Luca nonșalant. Și cum propui să fac chestia asta? Alison se gândise la asta de atât de multe ori, încât avea răspunsul deja pregătit. Nu făcuse decât s-aștepte momentul potrivit ca să-l rostească. —Să presupunem..., a spus ea aplecându-se în față, cu o mină serioasă,... că-i spui Sofiei că, dacă nu-ți dă voie să vezi băieții în condițiile tale, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]