95,170 matches
-
la o semantică a „obiectului”, același vizionar integra spiritualitatea tradițională în contextul mai larg al culturii europene, pe care muzeul își propunea astfel s-o ilustreze. Pentru că „omul „european” a existat cu adevăra prin țăran. Muzeul nostru va fi o privire integratoare asupra omului european”. („Rosturi”, 1992). Constituirea patrimoniului muzeal, ca cerință primordială pentru existența unei instituții de acest gen, s-a conturat încă din vremea începuturilor sub semnul augural dat de directoratul lui Alexandru Tzigara-Samurcaș. Piesele „de inventar” sunt numeroase
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
atmosferă solemnă, de căutare a sinelui profund, religios. Verosimilul e întreținut și de permisiunea - unică în ansamblul muzeului - de a atinge exponatele. Tot aici surprinde amplasarea micilor obiecte cu semnificație religioasă (icoane, obiecte de cult etc.) mai sus de nivelul privirii, pentru ca vizitatorul să trăiască prin ele „sentimentul sacrului”, experimentând monumentalitatea care întregește dimensiunea spiritualizată a locului. Atrage însă atenția prezența, inedită aici, a unei cămăși țărănești, așezate în forma crucii și sugerând supliciul christic, tradus prin mijloace de expresie vestimentară
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
în trecut. Turul virtual propus pe site-ul muzeului reproduce aici o istorioară legată de achiziționarea ferestrei care a devenit obiect muzeal, alunecând la sfârșit spre parabolă, așa cum avea să se întâmple și cu troița care face obiectul central al privirii într-o altă sală de la parter. Peste tot s-a urmărit însă esențializarea simbolurilor constituite de fiecare obiect muezal, încadrarea într-o tipologie, fapt dovedit și de sala următoare, „Timpul”, care pare o reproducere a unei chilii de mănăstire: icoane
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
făcută trecătorului. El descoperă rețelele semantice dintre obiecte, dincolo de etichetele acestora, pentru că „obiectele sunt legate între ele prin relații pe care etichetele le-ar tulbura”. Lectura obiectului e facilitată și de mânuirea luminii. În Sala Crucii, aceasta e ascunsă inițial privirii, montată fiind pe un perete neiluminat artificial. În sistem contre jour, vizitatorul o descoperă cu uimire, așa cum anticipase pictorul: „în muzeul etnografic, frumusețea obiectului este programatic neglijată...mă îngrozește modul de expunere, obsesia pentru explicații, protecția excesivă. Ele sfârșesc prin
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
computerizate. Printre acestea, contabilii și muncitorii din magazine. Capital.ro scria în vara anului trecut că economistul Andrew McAfee sugerează că într-adevăr androizii ne vor lua locurile de muncă, sau cel puțin acelea pe care le cunoaștem azi. Cu privirea țintită departe în viitor, el analizează cum ar putea arăta locurile de muncă și cum să educăm generațiile care le vor ocupa. “În lumea pe care o creăm cu repeziciune tot mai multe lucruri vor părea științifico-fantastice și tot mai
NOUA ORDINE MONDIALĂ: Schimbarea care ne va marca pe toţi [Corola-blog/BlogPost/93753_a_95045]
-
întră judecătorul, de fapt judecătoarea. Grefiera strigă primul dosar : -Însuratu Ion, Însuratu Ioana. Dosarul nr 13, acțiune divorț reclamant Însuratu Ioana, pârât Însuratu Ion. Cei doi, auzindu-și numele, se apropie de bară. Judecătoarea se uită la ei cu o privire neutră, apoi o întreabă pe fată. -De ce vrei să divorțezi? -Nu vrea d-na judecătoare, mi-a spus mie, că nu vrea, a zis că face acțiunea, așa să vadă și ea cum e pe aici. -Tu să taci
DIVORȚUL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377096_a_378425]
-
cunună trupul învăluit în fel de fel de dorinți îl voi undui în legănări de balada și înspre ține voi veni șerpuind în acele miresme ale cantului mai apraoape cât mai aproape de tine să fiu tu cuprinde-ma în altceva privirea nu-mi mai ajunge vreau brațele tale înfășurate înspre umerii mei gură ta să nu rostească cuvinte să-ți tremure trupul în ritmul dorințelor nestăpânite totul să mă îmbete în simțiri lunecoase să mă facă să cred că exist că
MEMORIA DANSULUI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377108_a_378437]
-
noi am dansat după bătăile inimii ale palmelor noastre ce se căutau tremurând dă-mi mâna să ne ridicăm de aici inima-mi spune că pe undeva pe aproape se aude iarăși o muzică e muzica mea cântată de dânsul privirilor noastre ce nu se mai satura cautandu-se simți începutul în care am intrat ne spune că-i destul pentru azi vom continua mâine mereu și mereu privindu-ne în ochi simfonia nostra-i abia la început să înveți dânsul iubirii
MEMORIA DANSULUI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377108_a_378437]
-
-o cu tot sufletul! O liniști Adrian, exprimându-și acordul cu hotărârea comunicată de ea. Dimineața, obosită și nerăbdătoare să ajungă acasă, să facă o baie și să se arunce în pat, Emanuela mergea grăbită, cu capul plecat și cu privirea în pământ, parcă examinând curățenia asfaltului pe care călca. Aproape istovită de nesomn și mistuită de gânduri, speranță și teamă, ajunse în fața blocului. Tresări. O voce puternică de bărbat o trezi din starea în care se afla, golindu-i mintea
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
fi dorit să mai spună ceva, dar o anumită teamă îl reținea ori, poate, își orânduia ce și cum să spună, în timp ce își ștergea ochii sau își sufla nasul, privind în lături și, mai mult, în pământ. Ocolind, oarecum viclean, privirea Emanuelei, își drese vocea și începu să vorbească stâlcind cuvintele pe un ton plângăreț, care putea înmuia inima oricui: Fata mea fata me îi pi moarti, doamnă... Cred cî nici doctorii nu mai au cii faci... Păi asta-i mamî
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
este Emanuela Romașcanu. Caut o fetiță cu vârsta de 5-6 luni, care, din câte mi s-a spus, ar putea fi internată în spitalul dumneavoastră de ceva timp. Bărbatul își scimbă pe dată atitudinea, devenind foarte atent. O măsură cu privirea pe Emanuela, de parcă ar fi vrut să-i citească gândurile si continuă... - Cum se numește fetița? - Luca Daniela Nela, este numele ei, domnule. Bărbatul își drese instinctiv glasul. Luă o gură de apă din paharul de pe masă și întrebă fără
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
puteți oferi relații în acest sens sau nu? Este sau nu în spitalul dumneavoastră? Funcționarul urmărea cu interes înscrisuri din registrele de pe masă, dar, cu același interes, privea prin ochelarii așezați pe vârful nasului, din când în când, ridicându-și privirea spre Emanuela, cercetându-o pe deasupra acestora. - Da. Aici este! Pavilionul patru - copii, etajul unu, rezerva cinci. Doamna doctor Străinu se ocupă de ea. Doriți să mergem acum? Pot să vă însoțesc, dacă doriți! - Desigur. Au plecat amândoi, Emanuela cu un
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
având acele semne de copil subnutrit, rahitic..., prost îngrijit. Dormea. Doctorița a strigat-o pe nume, atingându-o. Fetița a avut o reacție neașteptată. Deși, doctorița era poziționată în fața ei, fetița a deschis ochii mari odată cu întoarcerea capului, țintind cu privirea, însă, pe Emanuela. Acesteia i-au dat lacrimile, privind-o fără a-i veni să creadă că ceea ce s-a întâmplat este real. Pentru o clipă, doar ele două existau în rezervă. Până când zâmbetul fetiței și o mânuță întinsă spre
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
rugată, de data aceasta pe un ton mieros, de către doctoriță, să se mai gândească, totuși. Sfat pentru care Emanuela i-a răspuns zâmbind ironic: - “Alea jacta est”, doamna doctor! Acestea fiind spuse, Emanuela plecă ușoară ca un fulg. Căută cu privirea biserica din perimetrul spitalului. A mulțumit Domnului că l-a găsit pe preot acolo, liber, citind dintr-o carte de rugăciuni. A cerut iertare pentru deranj, după ce a sărutat icoanele de-a dreapta și de-a stânga iconostasului și, obținând permisiunea
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
distanță de fetiță, dar și-a șoptit cu hotărâre: “Va fi timp și pentru asta! Deocamdată am alte urgențe...”.. Timpul a zburat cu repeziciune. Emanuela aduna zilnic cele mai frumoase hăinuțe, lucrușoare pentru finuța ei. Nu-i putea uita acea privire ce le unise. Nimeni nu putea să o convingă că sunt cumpărături inutile, că nu va avea timp să le folosească pe toate pentru că va crește repede și îi vor rămâne mici... Va urma... Autor, Olguța Luncașu Trifan Ianuarie -18
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
DE GONDOLIER Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1547 din 27 martie 2015 Toate Articolele Autorului În vagi veneții inundate Compromise de-adultere, Prin canale demodate Și strivite de mistere Plânge crunt gondolierul - Cel ce lumea o descântă, Cu privirea către ceruri El spre moarte se avântă. A pierdut din nou iubirea Femeii de la spițerie, El spera la fericirea Transformată-n isterie. Plânge inima într-însul, Plânge sufletu-i romantic, Neștiind care-i răspunsul Ce-i revine sistematic. Nu-l
AMOR DE GONDOLIER de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377114_a_378443]
-
Prețiosul dar îl ține în suflet, Înnobilându-l prin trăiri, Din ziduri se-aude un sunet, E toaca, ce-i cheamă la zidiri. O rază se scurge prin vitralii Și-l luminează, blânda stea, Un suflet undeva oftează, Lumina, e privirea sa. Cactusul Ursuz, țepos, ca un arici, Îmi vine să îl mut de-aici. Îl prind cu grijă, mă înțeapă, ,,-Vai! Mă doare mâna dreaptă!’’. -O să te-arunc la tomberon! Arici vernil, pus în balcon”. L-am uitat cam
PLÂNGE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377145_a_378474]
-
acceadă cu ele, la stele, Cu trupu-i de liră-nchegată... Mi-ai spus că buzele tale Femeii au fost dăruite- Petalele s-au contopit În floare, sărut să-mpământe... Mi-ai spus că ochii tăi, încă, Visează amurguri domnești Și-a lor privire adâncă, Se pierde...Să-i încălzești... Iar eu, ca un frig, pipai pleoapa, Ce între noi s-a închis, Spun iernii, să-mi scuture urma, Cu dorul ei, ne-prescris. Și făr-ale tale brațe, Femeie aș fi, doar în gând
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
ce înfățișa un țăran român de prin anul 1907 acea perioadă grea de luptă și sărăcie din România descrisă într-un mod magistral de Panait Istrati în cartea sa ,,Ciulinii Bărăganului.” Acel țăran era înfățișat în tablou cu mâinile și privirea ridicate spre cer, din fizonomia lui și gesturi reieșea că el scosese același strigat că și Ilie spunând destul, e prea greu nu mai pot înainta mai departe pe drumul vieții. Cine poate cântări durerile tainice ascunse din străfundurile ființelor
SUSURUL IUBIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377147_a_378476]
-
Acasa > Poezie > Credinta > UN SĂRMAN ȘI UN DRUMEȚ Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1647 din 05 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Într-o zi senină Zi de soare plină Pe un drum pietros Cu privirea-n jos Un drumeț trecea Și se tot gândea La viața sa grea Și așa-și zicea: "Doamne, dacă-aș fi Plin de bogății Aș da la sărmani Haine, pâine, bani Și aș încerca mai mult Văduvele să ajut Pe
UN SĂRMAN ŞI UN DRUMEŢ de MARIA LUCA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377152_a_378481]
-
cum merge-ngândurat Simte că s-a-mpiedicat Și privește uluit La comoara ce-a găsit: Pungă mare de arginți Și aur ce stau cuminți Jos, în praful de pe drum... Parcă-ar da să râdă-acum! Se apleacă cu grăbire Cântărind dintr-o privire Bogăția ce-a picat Când la Domnul s-a rugat! Plin de veselie-acum Pornește din nou la drum Făcând planuri mii și mii Banii spre a-i cheltui... Și cum merge fredonând Doar cu bogăția-n gând Se împiedică din
UN SĂRMAN ŞI UN DRUMEŢ de MARIA LUCA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377152_a_378481]
-
cam 1100 dolari pe adresa producătorului. Îmi spusesem că drumul este destul de greu și chiar era pentru experiența mea automobilistică, așa că din cauza tracului îmi impusesem o conduită mai mult decât prudentă. Prima parte am parcurs-o cu ușurință încântându-mi privirea care mă ferea de monotonie. Cred că începusem să murmur, ceea ce mi se părea a fi atunci o melodie la modă, dar pe care auzind-o, nimeni nu ar fi fost în stare să o recunoasă, într-atât pot să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
cam 1100 dolari pe adresa producătorului.Îmi spusesem că drumul este destul de greu și chiar era pentru experiența mea automobilistică, așa că din cauza tracului îmi impusesem o conduită mai mult decât prudentă.Prima parte am parcurs-o cu ușurință încântându-mi privirea care mă ferea de monotonie. Cred că începusem să murmur, ceea ce mi se părea a fi atunci o melodie la modă, dar pe care auzind-o, nimeni nu ar fi fost în stare să o recunoasă, într-atât pot să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
cu căldură i-au zâmbit. Bucuros peste măsură, cum n-a fost el niciodată Și-a propus să se întoarcă-n acest loc și altădată. Alt cățel, cam deprimat, fără niciun chef de viață, Cu codița-ntre picioare, cap plecat, priviri de ghiață, Suspicios și arțăgos, mârâind nemulțumit, De îndată ce-a intrat în locașul amintit, Blana-i s-a zburlit pe spate, speriat de câinii care, Din oglinzi rânjeau perfid, răutăcioși, cu-nfiorare. A fugit încrâncenat, făr-a mai dori vreodată, Nici macar
OGLINDA de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377184_a_378513]
-
ZĂPEZII Bucuria, astăzi, se cheamă zăpadă, Să-i ieșim în cale precum se cuvine: C-un zâmbet pe buze și cu inimi pline, Cu imnuri de slavă și vers de baladă. Întâlnești oriunde, peste tot, pe stradă Fețe luminoase și priviri senine, Bucuria, astăzi, se cheamă zăpadă, Să-i ieșim în cale precum se cuvine. Să pornim cu iarna prin văi, pe coline, Să lăsăm zăpada peste noi să cadă Și nu zice nimeni că facem paradă Când ieșim în drumul
RONDELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377176_a_378505]