4,129 matches
-
bine spune-mi părerea ta despre articolul lui Tony... — Nu avem decât ce merităm, am spus eu într-un târziu. Ne credem mai cu moț și mai deștepți decât vecinii noștri. — Care vecini? — Bulgarii, ardelenii, moldovenii... Și de fapt suntem proști făcuți grămadă. — Toți? — Nu știu. Mai ales mânuitorii condeiului. — De ce? Pentru că n-am priceput destul de repede că sunt unii pe lumea asta mare care au o nevoie vitală să pună în cârca altora toate relele pământului. Am făcut totul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
felul de defecte, dar de ce oportunist... Adică disidenții au fost niște oportuniști? Sofismele lui Pastenague au început să mă obosească. — A găsit momentul oportun pentru a-și manifesta disidența, se încăpățânează Pastenague. De-aia îl numesc oportunist... Ceilalți erau niște proști. El a fost deștept. A calculat perfect, ca la șah... Și uite că i-a ieșit! Nu pot să-l las să spună chiar orice. — Uite ce e... zic. În primul rând, e greu să-ți închipui că toți, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
luni. Vrei să fumăm niște iarbă? — Da. Am tras câteva fumuri și ne-a luat repede, am început să ne înghiontim, dă-te mai încolo, ba tu, și m-a pufnit râsul, am zis că mă mut și râdeam ca prostul, mă mut ca în bancul ăla, la marmacie, și a început și ea să râdă, mai tare ca mine, apoi mi-a spus că ea lucrează la o farmacie, și am râs amândoi. M-am apropiat de ea, am făcut
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
certat cu fiu-meu pentru încăpățânarea cu care voia să ajungă activist de partid, până l-au călcat în picioare unii care dădeau mai tare din coate și se folosiseră de el ca să i-o ia înainte, iar pe el, prostul, îl lăsaseră pe margine, nu era în stare să priceapă că lichelele îmbracă orice haină; nu era de față nici când m-au dat afară din serviciu pentru că nu aveau nevoie de oameni în vârstă, dar motivul era altul, rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
scriindu-i că trebuie să se despartă, fără nici un motiv. A luat trenul până în orașul ei, Deva, să afle de ce, dar a fost zadarnic. L-a primit rece, i-a spus că trăiește cu un tip, a plâns ca un prost, dar s-a vindecat. Până a întâlnit-o pe Domnița, câțiva ani după aceea, n-a mai iubit pe nimeni. A avut mereu convingerea că toate fuseseră fără noimă și se va întoarce. A avut dreptate. L-a căutat după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care trăiam era de vină, înainte de orice, dar nu prea aveam curajul să vorbesc, puteam ajunge, eu și rude ale mele, la Canal, ca pe vremuri. Nu cred că el ar fi avut curajul. Ne grozăveam și ne dezlănțuiam ca proștii în neștire la o votcă, numai între prieteni, dar curajul nostru nu trecea de pereții paharului, pentru că ne era pur și simplu teamă. Poate ai uitat, Domniță, cum era. Eu și încă mulți alții ne înecam neputința în votcă. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
știu mai multe, nici nu i-am băgat în seamă, te ascultam pe tine zicând: Ce l-a apucat pe Constantinescu, ce te-a apucat, mă, nu-ți dai seama că într-un fel era o salvare? Sunteți atât de proști? Adică Leon Rădulescu abătea totul asupra fostului redactor-șef, cu care nu se înțelesese niciodată și cu care avusese conflicte, iar acum, când îl dăduseră jos, continua să-l critice, și, cu toate că nu puteam fi de acord cu asta, credeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și câinele mă enerva groaznic, credea că mă joc cu el, poc! i-au clănțănit fălcile, acum s-a învățat minte, mă tatonează de la distanță și se joacă cu mine fără mine, dacă se bagă cu gura în perie ca prostul când eu vreau să strâng și atât și n-am nervi să mătur și cu o mână să țin câinele să stea departe, pun gunoiul pe linoleum și cu altă bucată fac făraș, el se bagă în gunoi, schelălăie, sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
tabieturile lui de mare boier, demisionase din funcția de la curte și acceptase de bună voie surghiunul, preferând să stea cât mai departe de Nicolae Mavrogheni, domnitorul țării Românești. „Biata țară! A ajuns pe mâna unui pescar analfabet din Paros. Un prost care abia silabisește limba românească și nu pricepe o boabă din nici o limbă, nici măcar din cea natală. Habar n-are de rânduielile Fanarului și nici de cele ale Porții. Cât despre armată, ei bine, și-a lăsat oastea la cheremul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în bocanci din piele de vițel. De după omoplat, peste claviculă, îi cădea cureaua neagră și lată, prinsă de toba mare, în care sincopă, cu pumnul strâns al oaselor, marșul macabru luat dintr-o simfonie eroică. Am făcut războiul așa cum August Prostul ajută la strânsul covorului din manej. Umblam târând după mine ziua și noaptea ghiuleaua groazei, trainic prinsă de glezna piciorului asudat sau înghețat într-o enormă cizmă potcovită. Într-o încontinuă somnolență, nu știam niciodată unde mă aflu. Înțelegeam numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
speranța că vreun individ suspect a aruncat o bombă sau s-a împușcat, dădu colțul în goană, ieșind pe St. Anne Street și văzu șapca verde de vânătoare vomitând printre ruine. Doi „Odată cu prăbușirea sistemului medieval, zeii haosului, nebuniei și prostului gust căpătară influență“, scria Ignatius pe una dintre foile sale de însemnări Big Chicf. După o perioadă în care lumea apuseană se bucurase de ordine, liniște, unitate și se identificase cu Dumnezeul ei adevărat și Sfânta Treime, apărură valurile schimbării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
casa asta de sub tine, băiete și mă duc la azil. Ridică un colț al mușamalei și se șterse la ochi. Dacă nu pleci, îi spuse Ignatius lui Mancuso, care își agăța barba la loc, voi chema poliția. — El e poliția, prostule. — Toată situația asta e absurdă, constată Ignatius și plecă târșâindu-și picioarele. Mă duc în camera mea. Trânti ușa și luă o foaie de însemnări de pe podea. Aruncându-se peste pernele de pe pat, începu să mâzgălească pe hârtia gălbuie. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Tu, propria mea mamă! — Atacat de o pasăre! exclamă plângând doamna Reilly. Asta numa’ ție ți se poate-ntâmpla, Ignatius. Nimeni altu’ n-ar fi atacat de o pasăre. — Unde e șoferul de autobuz? Trebuie reclamat imediat. — Ai leșinat doar, prostule. — Și atunci de ce am bandajul asta? Nu mă simt bine deloc. Când am căzut pe stradă mi-am vătămat probabil o parte vitală a trupului. — Te-ai zgâriat doar puțin la cap. N-ai nimic. Ți-au făcut raze X
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am scrântit glezna. Era cât pe ce să fac un accident conducând mașina-ncoa’. Încă un accident! se sperie Ignatius. De data aceasta va trebui să mă duc să muncesc în minele de sare ca să fac rost de bani. Ține, prostule. Angelo mi-a spus să-ți dau asta. Doamna Reilly se aplecă și ridică de jos, de lângă scaun, volumul mare cu Consolația filozofiei. Lovi cu unul din colțurile cărții în burta lui Ignatius. — Aau! se văită Ignatius. — Angelo a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
asta nu te plac colegii tăi? Miller nici măcar nu clipi, doar Își aruncă În gură o bucată umflată de pâine Înmuiată În cafea. — Mda, bine... Nimănui nu-i place un deștept, nu și când Îi face să arate ca niște proști. Trecu la un un accent tipic de Aberdeen: — Nu’ș ce om ești, da’ nu de-al nost’! P-aicilea altu’ fel lucrăm! Ține-o tot așa și ți-om face-o! Mârâi. — Mda, nu mă plac, dar mă publică, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pagină, era o fotografie mare a inspectorului Insch În costumul lui de răufăcător din pantomimă. Era una dintre fotografiile de reclamă pentru spectacol, iar Insch avea pe față cea mai bună grimasă diabolică a sa. Titlul anunța: „INSPECTORUL FACE PE PROSTUL, ÎN TIMP CE COPIII NOȘTRI MOR“. — O, Doamne. Sub fotografie scria: „OARE PANTOMIMA CHIAR E MAI IMPORTANTĂ DECÂT PRINDEREA UCIGAȘULUI PEDOFIL CARE PÂNDEȘTE PE STRĂZILE NOASTRE?“ Colin Miller lovește din nou. În dreptul chiuvetei, citi cum inspectorul „se foise pe scenă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fusese prins În spatele adăpostului pentru biciclete. Inspectorul se Încruntă. — Ascultă, drăguță, eu pun Întrebările aici, nu tu, da? Își scotoci buzunarele după ceva dulce, apoi scoase mâinile goale. Dat fiind că e liber Cleaver, cei mari, cei buni și cei proști din comunitate sunt cu ochii În patru după cei chiar și puțin dubioși. Băiatul acesta al tău avea o fată moartă În baracă. O să fie În capul listei lor. — În cazul acesta, va trebui să Îi oferi protecție. O să vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
caracterului fundamental al lui Amory. Numai că nici St. Regis’, nici Amory nu aveau habar de faptul că, fundamental, acest Amory nu se schimbase deloc. Trăsăturile din pricina cărora suferise - morocăneala, tendința de a poza, lenevia, plăcerea de a face pe prostul - erau privite acum drept ceva firesc, drept excentricități recunoscute ale unui star al fotbalului american de colegiu, ale unui actor isteț și redactor al publicației The St. Regis’ Tattler. rămânea uimit constatând că băiețași impresionabili Îi maimuțăreau tocmai orgoliile socotite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
abia după aia cerute de nevastă.“ Dar Fiica Populară se logodește din șase În șase luni Între vârstele de șaisprezece și douăzeci și doi de ani, când aranjează o partidă cu tânărul Hambell de la firma Cambell & Hambell, care se crede, prostul, primul ei iubit. Iar Între logodne F. P. (aleasă prin sistemul eliminării de la balurile dansante, care Încurajează supraviețuirea celei mai tari) mai savurează și alte ultime săruturi sentimentale În lumina lunii sau a focului din cămin sau În bezna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ar putea constitui pentru tine un far călăuzitor mult mai valoros. Negreșit, valurile vieții te vor ridica și te vor coborî, cum mi s-a Întâmplat și mie În tinerețe, dar străduiește-te să-ți păstrezi mintea limpede, iar dacă proștii sau Înțelepții Îndrăznesc să te critice, nu te sinchisi prea mult de ei. Spui că numai convenția socială te ține Încremenit În această „situație feminină“, dar, Amory, e vorba de mai mult decât atât: este teama că nu vei putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
costum maron, din stofă groasă, care ședea de unul singur, puțin spre colțul unei mese, și urmărea atent grupul lor. Întâlnind ochii lui Amory, insul a zâmbit ușor. Amory s-a Întors către Fred, care tocmai se așeza: — Cine-i prostul ăla livid care se zgâiește la noi? s-a plâns el indignat. — Unde-i? a strigat Sloane. Punem să-l dea afară! S-a ridicat În picioare, clătinându-se puternic și ținându-se strâns de scaun. — Unde-i? Brusc, Axia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
s-o tăiem prin crâng, În căutarea iazurilor tainice. - E trecut de unu și o să intre diavolul În tine, a obiectat el, iar eu nu știu destule despre cai ca să mân unul În Întunericul ăsta ca smoala. - Taci din gură, prostule! a șoptit ea, parcă fără nici o legătură și, Înclinându-se, l-a bătut ușor cu cravașa. Poți să-ți lași gloaba bătrână În grajd și am să ți-o trimit eu mâine. - Dar unchiul trebuie să mă conducă la gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
își exprimau sentimentele de vinovăție pentru că pe timpul Marii Crize încasaseră sume imense de bani, cheltuind apoi paralele pentru cauze de stânga frivole. Oameni erau mânați spre canapeaua lui Lesnick de promiscuitatea lor sau de implicarea în mașinațiuni politice jalnice. Amăgiți. Proști. Egoiști. Mal luă încă o gură de cafea și făcu o sinteză mentală generală a dosarelor, ultima revizuire înainte de a purcede la etichetarea eminențelor cenușii pe care el și Dudley Smith urmau să le interogheze, precum și la selectarea indivizilor potriviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să depună mărturie. Din cauza orientării lui politice, multe studiouri nici nu mai voiau să audă de el și nu primea de lucru decât ca muncitor cu ziua, umilindu-se în fața unui individ îngrozitor pe nume Herman Gerstein. Mal făcu pe prostul: — Nici că se putea mai rău. În ’47 unii oamenii au fost puși pe bună dreptate pe lista neagră de către CCAA. Logodnicul dumitale ar fi putut fi unul din ei. Claire țipă: — Dar a fost trecut pe lista neagră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Lux dădu din umeri - se pregătea de minciună. — Mi s-a pus o pată pe Claire, ca și lui Loftis. Eram gelos. Când l-ai pomenit, mi-am adus aminte. Buzz râse în stilul lui clasic de poznaș. — Vrăjeli pentru proști! Tu n-ai pete decât pentru bani, așa că n-o mai freca și spune-mi adevărul. Doctorul își scoase bisturiul și bătu darabana cu el pe picior. — Bun, hai să încercăm altceva. Loftis obișnuia să-i cumpere heroină lui Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]