3,551 matches
-
revenind la sponsori, oare nu se găsesc sponsori și pentru materializarea ideilor ce emană de la grupul de inițiați ce se Întâlnesc la astfel de reuniuni, adică pentru protecția reală a mediului? Nu de altele dar, conform motto-ului simpozionului, un proverb al pieilor roșii, “Pământul nu este o moștenire de la părinți, ci este un Împrumut de la copiii noștri”. “Radiosfera”, 16 octombrie 1995, ora 12,44 52. Frumusețea și suferința arborelui citadin Socoteala de acasă nu se potrivește ce cea de la târg
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o asistentă cu o sticlă de lichior de la un pacient mai atent și, deși era mult mai stafidită decât consoarta lui JR, așa îi rămăsese ponosul. A trebuit să se ia de băut din obligație, pentru a se încadra în proverb. Nu s-ar fi putut spune că aveam o activitate prea variată. Mergeam la audiogramă, ne întrebam cât ne mai ține. Țipam, vorbeam tare, asta nu mai trebuie să vă spun. Învățasem să citesc de pe buze. Cu aproximări. Acum ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu el m-a lăsat, eu l-am dat afară. Era ceva suspect în felul său de a fi. Dumneavoastră cum vă explicați că bărbatul meu găsea mereu pâine proaspătă, iar mincinosul ăsta cu caș la gură numai pâine veche?“ Proverbele săracilor Ce-și amintea Marinel despre maică-sa era că spunea: „Nu-i pentru noi“ orice i-ar fi cerut. Tot cartierul avea curent electric în casă, dar maică-sa clătina din cap când venea vorba despre asta și spunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
absolută. Problema a ajuns la fabrica de borduri, unde patronul a venit cu o rezolvare de bun-simț: decât să pună poliția pe drumuri, mai simplu e să-i vândă primăriei un alt rând de borduri. Ideea nu era deloc rea. Proverbul cu cine fură azi un ou mâine fură un bou e valabil la fermele de păsări și în șeptel, dar proverbe cu borduri nu există. Fură omul o dată, fură de două ori și obosește. Sau începe să-i fie rușine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe drumuri, mai simplu e să-i vândă primăriei un alt rând de borduri. Ideea nu era deloc rea. Proverbul cu cine fură azi un ou mâine fură un bou e valabil la fermele de păsări și în șeptel, dar proverbe cu borduri nu există. Fură omul o dată, fură de două ori și obosește. Sau începe să-i fie rușine, mai ales că pe străzile Atmosferei, Norocului, Depozitului Central, Crabului și Lupilor, de când s-au anunțat ploi și inundații în toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu ifose de stăpân și minte puțină al editurii nu o realizam. Copiat, cum s-ar spune, „pe curat“, romanul avea o cu totul altă prestație emoțională decât în condiția dintâi de manuscris cu sute de intervenții de toate naturile. Proverbele săracilor, care ne marcau tinerețea, erau contrazise din când în când de viață: haina îl face pe om. Cu o altă așezare în pagină, textul devenea și el altul. Aceiași oameni, când se mută în casă nouă, devin alții. Li
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care o replică a interlocutorului îi ia prin surprindere, și, pe un ton controlat, cumsecade, nu critic, mi-a spus: „Când o să ai și tu o haină ca lumea, și muzica o să fie altfel“. Pe vremea aceea, eram îmbibat cu proverbele săracilor, iar o zicală de tipul „Nu haina îl face pe om“ mi se părea concluzia consolatoare pentru o viață trăită în calicie, dar cinstită. Toate îl fac pe om, și haina, și anturajul, și țara în care s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
domnului Rădulescu. Am fost invitat și eu. — Mi-a fost dor de tine... — Închipuie-ți că și mie mi-a fost dor de tine! Agonia Totul preexistase în germene chiar de la început... De fapt eu nu eram, cum spune un proverb rusesc, „nici carne, nici pește“. Eram un caz aparte, dezirabil fără doar și poate, dar care punea prea multe probleme inutile și nu dădea nici satisfacții sută la sută. Nu eram nici ca D.N. ori Giglio - spirite cultivate și sofisticate
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
30) Mama se străduise să împartă echitabil minuscula mămăliguță în șapte porții egale. Mâncam încet, fără grabă, cu atenție, cu pietate, parcă am fi consumat din coliva celui condus pe ultimul drum. Da. Chiar așa. "Dum manducatis vultus hilares habiatis" (Proverb latin) (Cât timp vei mânca vei avea o privire veselă) Nu. Deloc. Noi nu aveam figurile vesele. Nu. Mai degrabă, privirile noastre erau izbitor de asemănătoare cu ale participanților la un priveghi al unei persoane mult iubite. Într-adevăr, noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
câte doi pentru a ne face curaj și pentru a ne ține lumânarea unul celuilalt. La lumina sărăcăcioasă și tremurândă a lumânării, înaintam încet, cu grijă, pentru a nu se stinge flăcăruia călăuzitoare. "In foveam cadunt qui sine lumine vadunt" (Proverb latin) (În groapă vor cădea cei care vor merge fără lumină.) E adevărat că forța de iradiere a sistemului de iluminat de care dispuneam era comparabilă cu aceea a unui licurici; dar era, totuși, un ghid prețios și în același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pâlpâia luminița unei biete lumânări ceva mai mărișoare decât fitilul unei candele. Cât o fi ceasul? Cât? Dar e zi sau e noapte? O, Doamne, constatăm încă o dată că "O nenorocire nu vine niciodată singură." (Proverb) Dragii mei, după încetarea funcționării ceasului, pentru noi, cele șapte ființe îngropate sub apocalipticul troian de zăpadă, a început o perioadă îngrozitoare, de-a dreptul terifiantă. Cu adevărat, deasupra capului nostru, atârna "sabia lui Damocles". Eram jucăria unui destin atotputernic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pisicii, care având șoricelul în ghearele ei îl putea introduce în orice clipă în meniu drept o gustare delicioasă la micul dejun. Da. E foarte adevărat ce se spune: "Când vrea Domnul, cu săracul, dintr-o bubă-i umple capul." (Proverb) Trăiam într-o permanentă stare de nesiguranță. Eram complet demoralizați, neștiind dacă vom mai scăpa cu viață. Ne stăpânea aceeași stare de slăbiciune și de tulburare ca în momentul arestării, când, după ce s-a închis oblonul și a țăcănit metalic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
boabele de porumb "dintele calului" coapte pe plită. Ce minunat ar fi fost dacă am fi avut și noi măcar o bucățică de mămăliguță cu o foaie de ceapă întinsă în sare. Oh, Doamne! "Pasărea mălai visează și flămândul praznicul." (Proverb) Odată cu intrarea doamnei în cameră parcă se desprimăvărase, iar fermecătoarea lună mai adusese în camera noastră mireasma și parfumul îmbătător al tuturor florilor de pe mapamond. Ce parfum degaja doamna! Te simțeai amețit și vrăjit, transportat într-o altă lume, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
curte. Moș Danilov nu spunea nimic. Nu scotea o vorbă. Se uita cu plăcere la omul din curtea lui care-și vedea conștiincios de treabă. Cu adevărat se putea spune despre tatăl meu: Unde pune el mâna, pune Dumnezeu mila" (Proverb) A făcut curtea lună. A mărunțit crengile de sub vișin, a greblat și a măturat curtea, încât acum era o plăcere să privești ograda bătrânului. Până seara gardul a fost reparat. Harnic om ești, Văsălie, harnic de tot... Dimineață, bătrânul l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
făcut? Am fi dormit sub cerul liber? Așa că, până una alta, îi mulțumeam bătrânului pentru gestul său umanitar, pentru bunătatea lui, pentru ajutorul oferit din toată inima. Cu adevărat " De la cel bogat nu vei ieși niciodată cu firimitura-n barbă" (Proverb). Șobolanii... Motivul pentru care tata era mereu refuzat când solicita un acoperiș modest deasupra capului pentru a-și adăposti familia era de-a dreptul năucitor: avea copii! Era incredibil și revoltător. Nu vă primim mă, aveți prunci mulți, nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
uliță. Era un fel de fus orar la scară locală după care își orânduiau celelalte activități gospodarii satului. Să nu uităm că în fiecare gospodărie se creșteau diverse animale: cai, vaci, porci, oi, rațe, găini, etc. "Ochiul stăpânului îngrașă vita." (Proverb) Fiți siguri că pe vremea aceea proverbul de mai sus nu era doar, așa, un text uitat descoperit în arhiva folclorului român. Nu. Prima grijă a proprietarului era să verifice starea de sănătate a tuturor animalelor din gospodăria sa. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la scară locală după care își orânduiau celelalte activități gospodarii satului. Să nu uităm că în fiecare gospodărie se creșteau diverse animale: cai, vaci, porci, oi, rațe, găini, etc. "Ochiul stăpânului îngrașă vita." (Proverb) Fiți siguri că pe vremea aceea proverbul de mai sus nu era doar, așa, un text uitat descoperit în arhiva folclorului român. Nu. Prima grijă a proprietarului era să verifice starea de sănătate a tuturor animalelor din gospodăria sa. Cu ele își lucra pământul, ele îl ajutau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
1978); Literatura română contemporană. Vol. I. Poezia (colectiv; 1980); Interpretări și repere. Studii și eseuri privind literatura populară și relațiile ei cu cea culta (1982). Scrieri și culegeri de folclor: Folclor din Suceava (1959); Apă trece, pietrele rămân. Antologie de proverbe românești, cu o introducere, note și indici(1967; ediția a Il-a, revăzuta și adăugita, 1968); Izvoare folclorice și creație originală (colectiv; 1970); Cântece de dragoste și de dor. Antologie de texte populare, cu o postfața, note și bibliografie (1972
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93311]
-
românești, cu o introducere, note și indici(1967; ediția a Il-a, revăzuta și adăugita, 1968); Izvoare folclorice și creație originală (colectiv; 1970); Cântece de dragoste și de dor. Antologie de texte populare, cu o postfața, note și bibliografie (1972); Proverbe românești - Antologie (1984). Ediții îngrijite: George Călinescu. Scrieri despre arta. Antologie, prefață, note și tablou biografic. Vol. I și ÎI (1968); Ion Neculce: Letopisețul Țării Moldovei. Ediție antologica, cu o prefață, note și tabel cronologic (1968); Vladimir Streinu, Poeme (1971
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93311]
-
stat în îndârjire și demnitate, ci în supunere și comiterea actului minim cerut de superiorii ierarhici. Auzită noaptea, pe unul din posturile de radio bucureștene, care populează și poluează universul FM: "a venit acum în studio Vali, profesorul de party..." Proverb istro-român: Banii aduc mulțumirea, mulțumirea produce bucurie, bucuria aduce sărăcia și sărăcia face minte". Peste numai trei zile termin armata. Îmi propun să scriu primele cinci cuvinte ce caracterizează această institutie ce deține o parte din monopolul violenței în stat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lui Vangelis din serial era o adevărată binecuvântare. Pluteam printre stele înfășurat în pături de lână. Imagini arhetipale din Sfânta Scriptură: Femeia este imaginea naturii, iar Bărbatul, cea a logosului. 10 iulie 2000 "Calul bun se vinde din grajd", spune proverbul. Iată de ce nu se mai pot găsi fete valabile, frumoase la suflet și la trup după vârsta de 26-28 de ani, maximum. Notiță scrisă după o zi întreagă pierdută la Palatul Parlamentului într-un colocviu inutil și stupid de "integrare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în fața cuptorului, așezând înăuntrul acestuia vasele pentru ars ca pe niște ofrande păgâne. A doua zi am fost concediat din motive obscure. Trecând mai târziu prin fața magazinului, am văzut o studentă brunetă "tip" India-Pakistan-Bangladesh ce amesteca din greu culorile vieții... Proverb francez cu iz de Ev Mediu, crud ca adevărul și tăios ca un tăiș de ghilotină: "Ventre plein ne comprend pas ventre creux" (Pântecele plin nu-l poate înțelege pe cel gol). M-am tot gândit ce interpretare să dau
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
armată). Este tot ce îmi mai aduc aminte despre el la această oră târzie din noapte. Plus amorul său eșuat pentru o controloare de bilete CFR, la care nimeni dintre colegii noștri nu se aștepta. Totul sună și este absurd. Proverb românesc savuros, citit la ora 0.30, crud și direct, așa cum sunt toate marile vorbe de duh de extracție tradițională: Dacă toți ar fi cărturari, atunci care ar mai fi văcari?". Și tot în același stil, citit astăzi pe Net
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
devotat și cinstit; trebuie să scriu de exemplu despre mica pungă de hârtie în care aceștia au fost serviți clientului de către boulangeria care-i fabrică. Pe hârtia fină, lucioasă, sunt reprezentate, într-un design tip anii 30, istoria croissant-ului, proverbe legate de pâine, glosarul unor termeni specifici din domeniu, gen ecouvillon= sorte de balai fait d'un long bâton auquel est fixé un chiffon, utilisé pour nettoyer le four. (Un fel de mătură compusă dintr-un băț lung având la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și vinul de Bordeaux și brânza Camembert, este de fapt o invenție austriacă, preluată de la Turci, în timpul asediului Vienei din 1683. Asta-mi spune tot punga de hârtie. Ajunge în Franța abia în 1770, ca un capriciu al reginei Marie-Antoinette. Proverbele legate de pâine sunt istețe, agere și necruțătoare ca limba franceză: Pleurer le pain que l'on mange (être avare) (A plânge pâinea pe care o mănânci, a fi avar); Mieux réussir en pain qu'en farine-terminer heureusement une affaire
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]