3,260 matches
-
căpetenia oștirii regelui Siriei care era bolnav de lepră, s-a cufundat de șapte ori în apele Iordanului, împlinind porunca proorocului Elisei pentru a-și vindeca boala și a recâștiga curăția trupească. (IV Regi 5, 1-16). Și proorocul David, autorul psalmilor, amintește atât de o curățire interioară de păcate prin stropirea cu isop, cât și de o spălare a trupului care au ca efect direct, după cum lasă să se înțeleagă versetul 8 al psalmului 50, iertarea efectivă a păcatelor. Comunitatea din
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
Regi 5, 1-16). Și proorocul David, autorul psalmilor, amintește atât de o curățire interioară de păcate prin stropirea cu isop, cât și de o spălare a trupului care au ca efect direct, după cum lasă să se înțeleagă versetul 8 al psalmului 50, iertarea efectivă a păcatelor. Comunitatea din Qumran nu a fost singura comunitate iudaică care a prezentat similitudini practice față de botezul creștin în privința pocăinței, a curăției exterioare, a purificării interioare și a îndemnului spre înnoirea vieții. Și esenieni au cunoscut
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
slavonă "Polúnoschnitsa") e, în liturgica creștină, în ritul bizantin, unul din ceasurile mici, făcând parte din cele șapte laude de peste zi. Este una din slujbele din Slujbele Zilnice ale Bisericii Ortodoxe. Aceasta are o origine în pietatea monastică inspirată de Psalmul 118:62, "La miezul nopții m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecățile dreptății Tale," dar și de parabola evanghelică a celor 10 fecioare (Matei 25:1-13). Numele de este uneori tradus prin Nocturnele, termen împrumutat din tradiția
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
împrumutat din tradiția liturgică apuseană; trebuie precizat, totuși, că în apus, "Nocturna" se referă la o parte din slujba complet diferită a Utreniei Inițial, călugării se trezeau în mijlocul nopții pentru a cânta laude lui Dumnezeu. Sfântul Simeon Noul Teolog menționează Psalmul 118, o parte componentă importantă a Miezonopticii din zilele de lucru, ca fiind spusă de călugări, fiecare în chilia lui, înainte de Utrenie. În majoritatea locurilor unde se mai ține în prezent Miezonoptica, aceasta este combinată cu Utrenia și cu Primul
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
de Sfintele Paști. Adesea, Sâmbăta Mare este singura zi din an în care se slujește Miezonoptica în parohii. Miezonoptica poate fi împărțită în patru părți: Trăsătura dinstinctivă a Miezonopticii din zilele de lucru ale săptămânii este citirea catismei 17 care cuprinde psalmul 118, cel mai lung psalm din Biblie, în prima parte a slujbei. Troparele cântate în prima parte sunt troparele Mirelui: Iar la miezul nopții s-a făcut strigare: Iată, mirele vine!...", reamintindu-ne de Parabola fecioarelor înțelepte și a celor
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
este singura zi din an în care se slujește Miezonoptica în parohii. Miezonoptica poate fi împărțită în patru părți: Trăsătura dinstinctivă a Miezonopticii din zilele de lucru ale săptămânii este citirea catismei 17 care cuprinde psalmul 118, cel mai lung psalm din Biblie, în prima parte a slujbei. Troparele cântate în prima parte sunt troparele Mirelui: Iar la miezul nopții s-a făcut strigare: Iată, mirele vine!...", reamintindu-ne de Parabola fecioarelor înțelepte și a celor nebune (Matei 25:1-13). Primul
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
făcut strigare: Iată, mirele vine!...", reamintindu-ne de Parabola fecioarelor înțelepte și a celor nebune (Matei 25:1-13). Primul dintre aceste tropare este, de asemenea, cântat la Vecernie în Săptămâna Mare, de unde și numele acestor Utrenii de "Rugăciunea Mirelui." Sâmbăta, psalmul 118 este citit întotdeauna la Utrenie, de aceea el este înlocuit cu Catisma a IX-a care conține psalmii 64-69. Troparele din prima parte sunt diferite de cele cântate în zilele de lucru ale săptămânii. Înainte de a doua parte este
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
dintre aceste tropare este, de asemenea, cântat la Vecernie în Săptămâna Mare, de unde și numele acestor Utrenii de "Rugăciunea Mirelui." Sâmbăta, psalmul 118 este citit întotdeauna la Utrenie, de aceea el este înlocuit cu Catisma a IX-a care conține psalmii 64-69. Troparele din prima parte sunt diferite de cele cântate în zilele de lucru ale săptămânii. Înainte de a doua parte este citită o rugăciune specială a Sfântului Eustratie. Duminica, psalmul 118 este citit adesea (cu toate că nu întotdeauna) la Utrenie, deci
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
el este înlocuit cu Catisma a IX-a care conține psalmii 64-69. Troparele din prima parte sunt diferite de cele cântate în zilele de lucru ale săptămânii. Înainte de a doua parte este citită o rugăciune specială a Sfântului Eustratie. Duminica, psalmul 118 este citit adesea (cu toate că nu întotdeauna) la Utrenie, deci el nu mai este citit la . În mod normal, acest psalm este înlocuit de un Canon al Sfintei Treimi, compus de Sfântul Teofan, cântat în glasul săptămânii, conform Octoihului. Deoarece
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
în zilele de lucru ale săptămânii. Înainte de a doua parte este citită o rugăciune specială a Sfântului Eustratie. Duminica, psalmul 118 este citit adesea (cu toate că nu întotdeauna) la Utrenie, deci el nu mai este citit la . În mod normal, acest psalm este înlocuit de un Canon al Sfintei Treimi, compus de Sfântul Teofan, cântat în glasul săptămânii, conform Octoihului. Deoarece slujba de duminică este mai lungă decât de obicei, deoarece ea prăznuiește Învierea Domnului, Miezonoptica este mai scurtă. Crezul de la Niceea
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
din cartea de slujbă a Triodului. În tradiția rusă, slujba seține lângă epitaf, un giulgiu brodat cu imaginea lui Hristos pregătit pentru a fi pus în mormânt, care a fost așezat pe un catafalc în centrul bisericii. După Deschidere și psalmul 50, se cântă Canonul Sâmbetei Mari (este repetat cel de la Utrenia din noaptea de dinainte) ca o meditație la sensul morții lui Hristos și a coborârii Sale la iad. În timpul ultimei strofe a canonului, preotul și diaconul duc epitaful înapoi
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
cele de etimologism specific limbii române. S-a avut în vedere și disidența academicianului Al. Rosetti la poziția oficială/politică (științifică?) în chestiunea ortografiei limbii române, înainte de anul 1989. Se mai arată că - în textele vechi (precum în Psaltirea scheiană, Psalmul 18, scris în jurul anului 1550 și descoperit în sec. XIX la Voroneț) - s-a scris în alfabet chirilic (impropriu limbii române), cu semne adaptate pentru î și â, ultimul distinct față de ă, ceea ce apare în cuvintele "în" și "pământul". În
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
și Leo Butnaru, Moscova, Ed. Futurum-Art-Vest-Konsalting, 2010, ISBN 978-5-903321-91-9. 30. Arion, Jurnal poezii, nr. 65, p. 122-123, traducere de Chiril Covalgi, Moscova, nr. 1, 2010, ISSN: 1562-8515. 31. De dag van de razernij, De Boodschappers, Skelet, De Apocalyps volgens Marta, Psalm, De jammerklacht, De plek, în Engel în het raam, hedendaagse poezie uit Roemenie, p. 131-144, Samenstelling, inleiding en vertaling door Jan H. Mysjkin, Mircea Ivanescu, Ileana Mălancioiu, Dinu Flamand, Nichita Danilov, , Daniel Bănulescu, Constantin Abăluta, Angela Marinescu, Mircea Dinescu, Alexandru
Marta Petreu () [Corola-website/Science/299155_a_300484]
-
în general, în care apără teza Trinității. În "De Spiritu Sancto", Sf. Vasile tratează chestiunea Sfântului Duh și combate anumite mișcări din Macedonia care negau existența Duhului Sfânt. El a scris de asemenea un mare număr de lucrări exegetice despre Psalmi, Isaia și Iov, 24 de predici și a ținut multe discursuri. Alte importante scrieri ale sale sunt: Regulile Monahale, Moralele, Despre Judecata lui Dumnezeu, Despre Religie și 366 de epistole, multe cu caracter dogmatic iar altele apologetice. Alte importante scrieri
Vasile cel Mare () [Corola-website/Science/299845_a_301174]
-
ia și epigonațiul pe sub felon și, eventual, crucea pectorala. În cazul în care e de a face cu un episcop, acesta își pune și omoforul și, eventual, un sacos în loc de felon. Slujitorii își spală mâinile, rostind a doua parte a psalmului psalmul 25, incepand cu versetul: « Spăla-voi între cele nevinovate mâinile mele, și voi înconjura altarul tău. » Apoi se duc la proscomidiar, o măsuță, uneori tocmai scobita în perete, în partea stângă a presbiteriului. În Ardeal și la greci se
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
și epigonațiul pe sub felon și, eventual, crucea pectorala. În cazul în care e de a face cu un episcop, acesta își pune și omoforul și, eventual, un sacos în loc de felon. Slujitorii își spală mâinile, rostind a doua parte a psalmului psalmul 25, incepand cu versetul: « Spăla-voi între cele nevinovate mâinile mele, și voi înconjura altarul tău. » Apoi se duc la proscomidiar, o măsuță, uneori tocmai scobita în perete, în partea stângă a presbiteriului. În Ardeal și la greci se folosește
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
piramida, preotul spune: « În cinstea preabinecuvântatei, măritei, Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei și pururea fecioarei Maria, pentru ale cărei rugăciuni cercetează-ne pe noi, Doamne. Preotul pune triunghiul pe disc, în partea stângă (sau ‘‘dreapta agnețului’’), rostind versetul X din psalmul 144: « De-a dreapta ta a statut împărăteasa în haină aurita îmbrăcată și preaînfrumusețată. » Preotul taie o coaja lunguiața laterală dintr-a treia prescura. Tăind coaja în zigzag, obține nouă triunghiuri mai mici decât mirida Maicii Domnului. Așează cele nouă triunghiuri
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
altă problemă se ridică în imnuri. Pentru unele sărbători - Adormirea Maicii Domnului, Sfinții Petru și Pavel, alte sărbători mariale - slavii n-au tradus oficiul grec, ci au compus oficii noi, chiar cu citiri noi. O altă trăsătură slavă e adaosul psalmilor aleși și a pripelelor corespunzătoare, pentru polieleul utreniei sărbătorilor. Slavii sunt destul de conservatori cu privire la ecteniile din cadrul slujbelor. Nimic nu poate fi omis. Totuși au disociat rugăciunile liturgice de ecfonisele (exlamațiunile, doxologiile) lor. Astfel rugăciunile la slavi nu se găsesc la
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
prapori. Procesiunea fiind terminată, toți se opresc în fața ușii bisericii; doar un acolit stă încuiat în biserică. Preotul ține artoforul în mâna stângă, iar în mâna dreaptă ține crucea, cu care lovește violent broasca ușii bisericii, strigând antifonic cu acolitul, psalmul 23 (24). Preotul strigă: „Ridicați, boieri, porțile voastre, și va intra Împăratul Măririi!”. Acolitul întreabă: „Cine este Împăratul Măririi?”, șamd. După cele trei perechi de replici, se cântă troparul „Christos a înviat”, până ce toți sunt în biserică. Epitaful se așază
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
în matematică: Paradoxul lui Galileo, care arată că există tot atâtea pătrate perfecte câte sunt și numere întregi, deși majoritatea numerelor nu sunt pătrate perfecte. Asemenea aparente contradicții au fost explicate după 250 de ani în lucrările lui Georg Cantor. Psalmul 93:1 și 96:10 (în creștinismul occidental), precum și Cronici 16:30 includ (în funcție de traducere) un text ce afirmă că „lumea este întărită, și nu se clatină”. În traducerea lui Cornilescu a bibliei catolice, spune „Tu ai așezat pământul pe
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
franceze. În 1790 obține titlul der ""Magister der Philosophie"" cu o lucrare asupra problemei morale a obligațiilor, unde opune dualismului kantian ideea unității rațiunii cu sensibilitatea. Apoi se înscrie la Facultatea de Teologie unde urmează cursuri despre istoria Apostolilor, a psalmilor și a Epistolelor, despre filosofia stoicului Cicero, despre istoria filozofiei, despre metafizică și teologie naturală și decide, între altele, să se înscrie la cursuri de anatomie. Timp de opt ani lucrează ca profesor particular în diverse familii din Berna și
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
principalele zeități cananeene, alături de „El”) și că Saul, și el, a avut un fiu numit Eșbaal (1 Cronici 8:33) , adică „omul lui Baal”. Biblia (Ieșire 15:11) îl citează pe Moise spunând: „Cine e ca Tine între dumnezei Doamne?”. Psalmul 86:8 reia și el ideea: „Nimeni nu e ca tine între dumnezei, Doamne”. În alți psalmi (e.g.,82:1) dumnezeul evreilor ni se spune că stă de vorbă într-o "adunare de dumnezei" („[. . .] El judecă "în mijlocul dumnezeilor".”) sau „"alți
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
Cronici 8:33) , adică „omul lui Baal”. Biblia (Ieșire 15:11) îl citează pe Moise spunând: „Cine e ca Tine între dumnezei Doamne?”. Psalmul 86:8 reia și el ideea: „Nimeni nu e ca tine între dumnezei, Doamne”. În alți psalmi (e.g.,82:1) dumnezeul evreilor ni se spune că stă de vorbă într-o "adunare de dumnezei" („[. . .] El judecă "în mijlocul dumnezeilor".”) sau „"alți dumnezei se închină Lui"” (Psalm 97:7 - 9) . Aceeași idee a „zeului nostru printre alți zei” este
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
el ideea: „Nimeni nu e ca tine între dumnezei, Doamne”. În alți psalmi (e.g.,82:1) dumnezeul evreilor ni se spune că stă de vorbă într-o "adunare de dumnezei" („[. . .] El judecă "în mijlocul dumnezeilor".”) sau „"alți dumnezei se închină Lui"” (Psalm 97:7 - 9) . Aceeași idee a „zeului nostru printre alți zei” este reluată și-n Exod (18:11) unde Ietro, socrul lui Moise, declară: „Cunosc acum că Domnul este mai mare decât toți dumnezeii;” De unde concluzia că folosirea pentru YHWH
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
câte o lună suplimentară; de obicei weabib) astfel ca luna lunară să cadă mereu - mai mult sau mai puțin - în același anotimp. Evreii, ca de altfel majoritatea semiților din antichitate, aveau un astfel de calendar bazat pe ciclul lunii (cf. Psalmul 104,19), dar corectat din când în când, în așa fel încât fiecare lună să cadă totdeauna în același anotimp. Într-adevăr, fiecare lună era o „lunațiune”. În antichitate numeau această perioadă de zile „lună” sau „lunațiune” (cf. Calendarul din
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]