5,478 matches
-
posesiune, o lungă zi fără vârstă, peste care idolul domnea ca acest soare sălbatic peste casa mea de stânci, și acum, ca și atunci, plâng de durere și de dorință, mă arde o speranță rea, vreau să trădez, ling țeava puștii și sufletul ei dinlăuntru, sufletul ei, numai puștile au sufle't, în ziua în care mi-au tăiat limba am învățat să mă închin sufletului nemuritor al urii. Ce învălmășeală, ce furie, bum, bum, beat de căldură și de mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
idolul domnea ca acest soare sălbatic peste casa mea de stânci, și acum, ca și atunci, plâng de durere și de dorință, mă arde o speranță rea, vreau să trădez, ling țeava puștii și sufletul ei dinlăuntru, sufletul ei, numai puștile au sufle't, în ziua în care mi-au tăiat limba am învățat să mă închin sufletului nemuritor al urii. Ce învălmășeală, ce furie, bum, bum, beat de căldură și de mânie, prosternat la pământ, culcat peste pușca mea. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ei, numai puștile au sufle't, în ziua în care mi-au tăiat limba am învățat să mă închin sufletului nemuritor al urii. Ce învălmășeală, ce furie, bum, bum, beat de căldură și de mânie, prosternat la pământ, culcat peste pușca mea. Cine gâfâie aici? Nu mai pot îndura căldura asta fără sfârșit, așteptarea aceasta, trebuie să-l ucid. Nici o pasăre, nici un fir de iarbă, numai piatră, o dorință stearpă, tăcerea, strigătele lor, limba din mine care vorbește și, din ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
treptat cu galben și portocaliu, ce se vor preschimba curând în violet. Azi-noapte am așteptat până au adormit, înțepenisem zăvorul ușii, am ieșit cu pasul meu de totdeauna, măsurat de frânghie, știam străzile pe de rost, știam de unde să iau pușca cea veche și ce intrare nu e păzită, și am ajuns aici la ceasul când noaptea pălește în jurul acelui pumn de stele iar deșertul pare că se întunecă. Parcă ar fi trecut ani și ani de când stau ascuns în stâncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de foame și de ură. Dar iată, bum, bum, la capătul drumului, două cămile cresc văzând cu ochii, aleargă în buiestru, întovărășite de umbrele lor scurte, aleargă ca întotdeauna în felul acela al lor, vioi și totodată visător. Sunt ei! Pușca, hai, iute, să-i trag iute piedica! O, idole, Dumnezeul meu, fă ca puterea ta să rămână neatinsă și ca batjocura să fie înzecită, ca ura să domnească necruțătoare peste o lume de osândiți și ca răii să stăpânească de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
eu râd, râd cu hohote, uite-l cum se zvârcolește în veșmântul acela pe care-l urăsc, ridică puțin capul, mă vede, pe mine, pe stăpânul lui înlănțuit și atotputernic, de ce îmi zâmbește, îi strivesc zâmbetul! Ce minunat sună patul puștii izbind în chipul bunătății, o, mi-a fost dat să văd ziua când cele ce trebuiau împlinite s-au făptuit și pretutindeni în deșert, la multe ceasuri depărtare, jur-împrejur, șacalii adulmecă văzduhul încremenit, apoi se pornesc să alerge, cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și se îndreptă către arab, scoțând din buzunar o bucată de frânghie. - Ce vrei să faci? întrebă pe un ton sec Daru. Balducci, nedumerit, îi arătă frânghia. - Nu-i nevoie. Bătrânul jandarm șovăi: - Cum vrei. Măcar ești înarmat? - Am o pușcă de vânătoare. - Unde? - În cufăr. - Ar trebui s-o ții lângă pat. - De ce? Nu văd de ce m-aș teme. - Tu nu ești în toate mințile, fiule. Dacă se răzvrătesc, nimeni nu mai e la adăpost, aceeași primejdie ne pândește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
domol, resemnat: ― Doamne-ajută... 7 Câteva nopți nu mai apăru reflectorul. Apostol Bologa, de veghe în observatorul din șanțurile infanteriei, îl aștepta însă mereu cu atenția încordată, ca să mulțumească pe Klap-ka. În liniștea nopților, tulburată doar rareori de vreun foc de pușcă speriat, avu răgaz destul să-și judece, precum obișnuia, credința cea nouă, convins că numai însuflețirea care rezistă pe cântarul minții e vrednică să locuiască trainic în sufletul omului. Și se bucura simțind că primenirea lui sufletească, oricum o răsucea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Parcă a vorbit din sufletul lui: doar nu-s proști muscalii... Se obișnui cu întunericul și se uită cu multă grijă spre liniile de dincolo. Nu vedea și nu se simțea vreo mișcare. Peste câteva minute însă un foc de pușcă pocni asurzitor, undeva pe aproape. Deși cunoscu, după zgomot, că nu e rusesc, totuși avu o strângere de inimă. Alte focuri speriate izbucniră îndată, apoi iar altele, și în dreapta, și în stânga, tot mai depărtate. Bologa se liniști; erau, desigur, santinelele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vorbit cu comandantul batalionului ce se mai afla în Parva. Căpitanul, bețiv și disprețuitor față cu civilii, i-a spus că n-are vreme să se țină de mofturi. Vasăzică militarii consideră drept mofturi tot ce nu e înarmat cu pușcă sau cu tunuri! Mai recomandabil ar fi să se încerce, barem deocamdată, o aplanare pașnică, printr-o intervenție amicală. ― D-ta ești prieten cu locotenentul, zise solgăbirăul. Ați copilărit împreună... De ce nu cauți să-i vorbești? 9 În ziua când
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din mână Gicu, n-o mai avea suta valoare ca-n alte vremuri când te duceai cu ea la restaurant și plecai mangă, da’ nici pe fruntea ta n-o pun. Pun cincizeci de mii dacă Îmi cânți, ca bonus, pușca și cureaua lată, ce bărbat eram odată! Că eram! Șapte mândre-n șapte sate și mi le iubeam pe toate! Ele știau?, Întreabă Gicu zâmbind. Violonistul Își scârțâie instrumentul aproape de urechile lui Sandu, ceea ce duce la revolta rapidă a acestuia
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și cureaua lată, ce bărbat eram odată! Că eram! Șapte mândre-n șapte sate și mi le iubeam pe toate! Ele știau?, Întreabă Gicu zâmbind. Violonistul Își scârțâie instrumentul aproape de urechile lui Sandu, ceea ce duce la revolta rapidă a acestuia. Pușca și urechea spartă, du-te, domnule, de aici, vrei să vin la cârciumă cu vată În urechi?! Ei, comedie... Băi, Gore, punem pariu că Gigi construiește o biserică În parlamentul lu’ europa, dacă Îl lasă ăștia să iasă pe la vamă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de la pagina a cincea nu se uită la moaca ta nici dacă o legi la ochi. Te-ai dilit? Tu ai pus sculele-n pod de multă vreme, ai rămas cu uitatul și cu oftatul. De-aia bei și cânți Pușca și cureaua lată, ce bărbat eram odată. Erai, că umblai din creangă-n creangă ca o pasăre pribeagă și mă rugai pe mine să spun nevesti-tii că ai fost la ședință prelungită. De câte ori nu te-am scos eu din bucluc
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
trag la rîndul lor cu urechea. Ce fețe aveți... De milogi. Apar niște femei. Da’ femei, Gicule, da’ femei, Gore, nu așa, de trei lulele, cum să vă explic eu vouă?, femei zdravene, cu poftă de iubit pe nisipuri. Goale pușcă. Forme, Gicule, pleiboi e știft. Forme. Acu’, sincer să fiu, or fi vrut ele pe alții, da’ v-am spus că eram singur pe plajă. Fericitule! Ai dat să fugi? Gore, tu căpiezi Încetul cu Încetul, eu observ asta de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Sandule, tre’ să-ți dau o veste tristă, asta este andropauza. Cică așa vine. Visezi femei. Goale. Multe. Andropauza e grea, nu o vezi, da’ o simți exact atunci când Îți este lumea mai dragă. Păsărică albă-n cioc, tragi cu pușca, nu ia foc. Nu mai merge cum mergea, nu mai ține cum ținea. Ce-am avut și ce-am pierdut. Nu mai ia pistolul foc... Vezi că Dumnezeu a fost lângă tine când nu aveai somn, ți-a dat gândul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
colivă, ca Udrea fără vuton, ca Băsescu fără uischi, ca moartea fără coasă și ca acceleratul de Ciulnița fără... Ciulnița! Gicu sare de pe scaun și fuge către bar. După câteva secunde, din boxele atârnate sub copertina terasei se aude melodia „Pușca și cureaua lată”. Revine fredonând. Are În mâna stângă două halbe, iar În dreapta altă sticlă de Tămâioasă. Sandule, Sandule, nici nu trebuie să faci tu cinste azi, fac eu. La așa veste nu poți să răspunzi decât cu un gest
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
am retras eu din pedele? Asta-i știrea zilei În circumscripția noastră. Restul, vorba lui șecspir, e tăcere. Și poa` să-l contrazică vreunul pe șecspir? Nu poate... Tonul la cântec, destupați sticlele, pedeleul de la groapă nu se mai Întoarce. Pușca și cureaua latăăăăăăăăă, ce tâmpit am fost odatăăăăăăăăă!!! 15.07.2010 Amintiri cinematografice Trece trenul printre munți ca un șarpe lung, cu țigări naționale, sus la deținuți... Gicu mai are puțin și dă cu șapca de pământ. E o căldură
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ori ba. Era o iarnă vrăjită și omătul proaspăt din poiană nu era atins nici de pasăre... La miezul nopții, hangița a plecat, ca de obicei către bordeiul haiducului... Am uitat să-ți spun că hangiul avea o durdă de pușcă cu alice. O ținea ca să se apere de cine știe ce tâlhari. După ce hangița a plecat, s-a îmbrăcat și el și pe urmele proaspete ale femeii a ajuns la bordeiul din poiană... Ușa era numai înțânată. Așa că a deschis-o ușor
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
se apere de cine știe ce tâlhari. După ce hangița a plecat, s-a îmbrăcat și el și pe urmele proaspete ale femeii a ajuns la bordeiul din poiană... Ușa era numai înțânată. Așa că a deschis-o ușor. A coborât pe gârlici cu pușca pregătită... Focul duduia în sobă... Când a dat cu ochii de ei, despuiați și aproape că nu-ți dădeai seama de-i unul sau de sunt doi și pe deasupra în încăpere pluteau doar șoapte de dragoste și sărutări, i s-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
care fantasticul se îmbină cu realul, pentru ca în final să realizezi ampla ei arhitectură de pe fațada căreia se desprinde o dioramă enormă a destinului dramatic îndurat de țăranul român. Ariton creează cu migală portrete memorabile (eroii își poartă semnalmentele [ranga, pușca, pipa, varicele, ,,nu vreau la azil"] de-a lungul întregului roman), creând figuri țărănești tipice perioadei istorice traversate, mișcându-i în întâmplări pline de haz și ironie, hiperbolizate și aureolate de o fantezie de invidiat. Țăranii din aceasta Europă, din
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
Este înarmat până-n dinți! E înspăimântător ! Un zâmbet sinistru îi netezește fața. Obrajii i se umflă, pufăie fioros. Măselele îi scrâșnesc înfiorător, pe nări îi ies flăcări de furie. Mi se face frică... mai face un pas. În dreapta ține o pușcă cu laser ultrasofisicată, în stânga ambalajul de la cutia cu praline, bineînțeles goală. E și mai îndârjit. Mai face un pas... nu mă pot apăra decât cu bastonul... tremur ! Mă fac mic... mic de tot! Mai face un pas. Trebuie să mă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o lăcustă vicleană ! - Ajutor ! Strig eu pervers, dovedindu-l cu o tură de șold! Îl imobilizez! Îi țintuiesc capul la perete. Îi strivesc fața, nasul și gura. Îi prind dibaci mîinile și picioarele la un loc, frângându-l în două. Pușca a zburat! Cutia e a mea! Se zbate neputincios... își eliberează o mână... apoi cealaltă ! Fuge, se repliază ! Țipă furios.. LUPTE ! Politică de învăluire... iar se pregătește de-asalt! Își încordează zdravăn capul în piept. Se repede în antebrațul meu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pe culoar și el, în picioare, admira nesfârșirea Bărăganului; peisajul era monoton, câmpia cultivată cu plante cerealiere întreruptă de câte o localitate pustiită de oameni, drumuri prăfuite și șoseaua ce însoțea o lungă perioadă calea ferată; într-un sat doi puști pe-o bicicletă stârneau colbul în urma lor mergând nesiguri; un bețivan bălăngănindu-se, urina din mers în zig-zag... probabil se grăbea spre altă cârciumă; o pasageră ofensată intră precipitată în compartiment; Laur zâmbi imaginându-și revolta femeii la vederea scenei
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mele, de ca să nu văd satisfacția instalîndu-se pe fața lui. Stai să te lămur Am început să divaghez pe un exemplu general și am senzația am deraiat pe unul particular, de care tu nu ai habar. Eram pe barca unor puști de bani gata în portul din Colombo, SRY LANKA, fostul CEYLON, invitat să iau micul dejun cu ei, înainte să plece într-o nouă etapă din călătoria pe care o făceau în jurul lumii, cu un velier de 22 de metri
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
invitat să iau micul dejun cu ei, înainte să plece într-o nouă etapă din călătoria pe care o făceau în jurul lumii, cu un velier de 22 de metri. Ce ciudat că acum, la 48 de ani, i-am numit puști pe cei care la vremea aceea aveau cu trei, patru ani mai mult de mine. De fapt venisem să o mai văd o dată pe Veronik, cu care-mi băgasem limba în gură cu o seară înainte, și cu care stătusem
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]