78,673 matches
-
a spus că sînt vrednic de această revistă care are un nume foarte bun. Acum am renunțat, înțelegînd că sînt privit ca un cal ieșit la pensie, calul regimentului, căruia la paradă i se permite și lui să treacă prin fața publicului, care mai aplaudă din inerție, fiindcă apucase să-i aplaude pe cei dinaintea lui. M-am simțit foarte bine, am tropăit, am fornăit prin istoria asta nouă, dar acum m-am retras din nou, pentru a scrie în limba pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15685_a_17010]
-
lui Alexandrescu este plat, Alecsandri are har în arta evocării prin notația de călătorie. Prin călătoriile, în note, ale lui Alecsandri, exotismul își face loc în literatura română. Codru Drăgușanu, prin al său Pelegrinul transilvan, n-a fost asimilat de publicul românesc din epocă și chiar de mai tîrziu. Om umblat, Bucureștiul i se relevă drept "Babilonul României". De fapt, Drăgușanu este un Filimon ardelean. Pe cînd Bolintineanu călător e, și el, mereu plat, dînd prevalență istoricului locului, decît evocării sale
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
Răducanu, te gândești cu groază că feeria sonoră va lua sfârșit și că va trebui să te întorci în lumea zgomotelor de fiecare zi, în lumea țipetelor, pocniturilor și scrâșnetelor. Acest jazzman care descinde din Barbu Lăutarul este umil cu publicul, ca un rege care într-un moment de bunăvoință spală picioarele supușilor. Dar este și capricios-dictatorial, punând admiratorilor condiții greu de îndeplinit sau spunându-le adevăruri incomode, oricât de solemnă ar fi împrejurarea. Este un artist adevărat, este artist cu
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
de război, Gheorghe Arion și vrăjitorul de sunete Johnny Răducanu locuiesc în același bloc. Când îl întâlnesc pe tata, nu scapă niciodată ocazia să-mi povestească despre Johnny (,,muncește toată ziua omul ăsta, își pregătește cu grijă orice apariție în public, de parcă ar fi un învățăcel și nu un maestru pe care îl admiră toată lumea"). Când îl întâlnesc pe Johnny, de fiecare dată îmi aduce vești despre tatăl meu, folosind un limbaj colorat și plin de miez (,,se ține tare gagiul
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
Pavel Șușară După mai bine de zece ani și după nenumărate modalități de semnalare și încercări de comunicare cu publicul, arta plastică românească dă semne că este pe cale să-și redefinească spațiul de manifestare și, mai mult decît atît, poate chiar conștiința de sine. Prin , a cărui primă ediție, după atîția ani, tocmai a fost deschisă în Pavilionul 12 din
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
ce-a observat. La noi, dupa ce-a eliminat cu agresivitate vocală aberațiile născute dintr-o digestie grea, politicianul se consideră despovărat de orice răspundere și liber s-o ia de la capăt. Șochează, din acest punct de vedere, dezinvoltura responsabilului public român care alaltăieri fusese comunist, ieri naționalist iar astăzi pro-occidental, fără ca vreun mușchi să-i tresară pe chip sau vreo fibră de grăsime pe burtă. Pentru el, aplicarea celei mai fine ape de colonie direct pe obrazul nespălat e o
Europa are urechile înfundate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15688_a_17013]
-
servește drept vehicul adevărului, moralei, și în general unei serii de valori pentru care, într-un regim democratic, se utilizează alte forme de exprimare. Discutăm, deci, despre o literatură care spune lucruri despre realitate, care înfruntă legile tăcerii și "scapă" publicului adevăruri grave, o literatură, într-un cuvînt, eroică. Sigur, acesta nu este un eroism hard, de deținut politic sau de dizident - ci unul printre rînduri, oarecum perfid, estet și soft, o replică civilizată și burgheză la "adevăratul eroism", cel tare
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
este misoginismul - cvasiscandalos în scrierile lui Breban și oarecum întîmplător, de plan secund, în rest. Dacă eroismul tare se manifestă strict în relația cu oponentul (regimul), prezența unui spectator potențial nefiind relevantă, eroismul soft este o chestiune de spectacol, aici publicul care așteaptă un mesaj și e dispus să se uimească de prestația eroului este esențial. Femeia este, pentru personajul-centru de putere, obiectul de manevră ideal, publicul-oglindă în ființa căruia își poate amplifica imaginea pînă la titanismul visat și, în același
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
de prestația eroului este esențial. Femeia este, pentru personajul-centru de putere, obiectul de manevră ideal, publicul-oglindă în ființa căruia își poate amplifica imaginea pînă la titanismul visat și, în același timp, cel mai spectaculos obiect al posesiei în ochii celuilalt public, și mai important: cititorul. Care, la rîndul său trăitor în regimul totalitar, nu ar putea găsi ceva mai fascinant decît o autoritate total și eficient manifestată - iar cînd obiectul autorității e femeia, cititorul comunist își va descoperi valențele hrănite tradițional
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
timp, după mai bine de trei decenii, l-am reaudiat săptămânile trecute pe Iancsi Körössy, iarăși, în direct, la Ateneul Român, de asemenea în Aula Uniunii Compozitorilor, la Palatul Cantacuzino. Iancsi a răspuns apelului colegilor săi, a cântat iarăși pentru publicul bucureștean în prezența colegilor, a mai tinerilor săi colegi - mă refer în primul rând la minunatul saxofonist Nicolae Simion, stabilit actualmente în Austria, cel care, iată, l-a ademenit în direcția noastră, l-a ademenit pe Iancsi la București. O
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
consistență, a dat identitate lumii jazzului bucureștean începând cu anii '60. A descoperit și a format, a lansat talente tinere, a creat o emulație a acestora, a descoperit-o și a lansat-o pe Aura Urziceanu, a orientat gustul unui public avid de a cunoaște și altceva decât directivele culturnicilor ideologiei totalitare. Jazz-ul constituia pentru el o veritabilă insulă a libertății; prin jazz, Iancsi ne invita să fim, să ne simțim liberi. Serile prelungite de la "Mon jardin", pitorescul restaurant-terasă de pe
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
al jazz-ului, de la noi, muzician de a cărui despărțire, iată, după decenii, nu reușim a ne consola. Ne consolează cu o undă de nostalgie Körössy însuși cel care, la capătul unui impresionant excurs pianistic, a mărturisit cu modestie, mulțumind publicului: "am încercat... trebuie să mai studiez". Căci Körössy definește în continuare spiritul cel liber al unei comunicări coerente și deschise, iar aceasta în zone stilistice dintre cele mai diferite, de la jazz-ul tradițional și până la free-jazz în care, iată, spre
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
opinii cu Alberto Farassino (în calitatea sa de profesor la Catedra de film a Universității din Pavia și membru în Consiliul de conducere la Cineteca Nazionale Italiana). Așadar, un festival care s-a ambiționat să cocheteze nu cu gustul marelui public (și bine a făcut, căci, actualmente, pe plaiurile noastre mioritice, cocktail-ul "manele&telenovele" bate, oricum, filmul), ci cu gustul cinefilului și care, în mod deliberat, și-a propus să ne ofere nu atât (sau nu numai) filme în premieră
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
printr-o găzduire aniversară, într-un docil partener de happening sau de performance politico-istoric. în acest moment bulgarii au fost pur și simplu umiliți. Or avea ei un rege prim-ministru, dar un președinte comunist care să se joace în public cu un rege detronat de comuniști, să se țină de braț, să se reculeagă la sfintele cripte, să asculte liturghii și concerte împreună, chiar asta n-o aveau. Dar cînd tocmai părea că România își revine în forță și măcar
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
C. Rogozanu Gheorghe Grigurcu a căzut în capcana adevărului. Tot ce spune domnia sa este adevărat. S-au făcut compromisuri sfidătoare în vremea comunismului. Au existat scriitori care au turnat pe furiș sau în public faptele confraților. Nichita Stănescu este un poet "umflat". Deși nu aceasta ar fi afirmația completă. A fost "umflat" și mulți alți poeți foarte buni au rămas în umbră; Nichita nu a evoluat într-un regim normal de concurență. Eugen Simion
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
diferență nu poate fi simțită în text. Una e ce ar dori să spună și alta e ce spune, propriu-zis. Noua sa carte, în răspăr, arată și o altă fațetă a revizuirii. Faptul că ea a fost cultivată. Există un public stabil care, de peste zece ani încoace, savurează lovitura (indiferent din ce parte ar veni). Revizuirea a prilejuit redescoperirea unei laturi "senzaționale" a criticii. O comunicare directă cu publicul de care se cam uitase în alambicarea estetizantă a criticii sub comunism
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
altă fațetă a revizuirii. Faptul că ea a fost cultivată. Există un public stabil care, de peste zece ani încoace, savurează lovitura (indiferent din ce parte ar veni). Revizuirea a prilejuit redescoperirea unei laturi "senzaționale" a criticii. O comunicare directă cu publicul de care se cam uitase în alambicarea estetizantă a criticii sub comunism. Revizuirile anilor '90 nu au însemnat atît reașezarea ierarhiilor literare. în mare, taberele s-au păstrat. Nici scoaterea unor cazuri flagrante din joc (vezi Păunescu). Cît mai ales
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
dezamăgitor, este mai important decît întrebarea (,,Răspunsul meu este da, spunea Woody Allen, dar care a fost întrebarea?"); nu uit niciodată că o dată cu mine întreabă și telespectatorul, și că tot el ascultă răspunsul. Pentru fiecare emisiune plec de la următorul postulat: publicul nu știe nimic, nici eu, iar invitații mei, intelecutali și scriitori, știu o mulțime de lucruri. Eu, pentru că le-am citit cărțile, știu suficient de mult pentru a fi mediatorul între ignoranța unora - care nu așteaptă decît să afle - și
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
Dacă cel ce întreabă nu a citit cărțile, dacă pune întrebări universal valabile, nu poate, în lipsa unor cunoștințe minime, să stimuleze desfășurarea emisiunii, autorul riscă să pară dezamăgitor și totul iese prost și pentru el și pentru carte și pentru public. Dacă, invers, cel ce întreabă este un mare specialist, care dovedește că știe tot atît de mult ca și autorul, ba chiar mai mult, se ajunge la o conversație între specialiști, din care publicul se simte exclus, și iarăși iese
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
el și pentru carte și pentru public. Dacă, invers, cel ce întreabă este un mare specialist, care dovedește că știe tot atît de mult ca și autorul, ba chiar mai mult, se ajunge la o conversație între specialiști, din care publicul se simte exclus, și iarăși iese prost. De aceea este important ca ziaristul care se ocupă de cărți la televiziune să nu fie un confrate al invitaților săi. Cred sincer că miracolul emisiunilor Apostrophes, cum s-a spus, tocmai în
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
nu e decît muncă..." Timp de cincisprezece ani cît a durat Apostrophes, probabil că și mai departe, în cei zece ani de Bouillon de culture la care am asitat și noi, pentru toate emisiunile din care, spre deplina satisfacție a publicului, nu se vedea decît imensa plăcere a dezbaterii, a conversației despre carte, cu cartea în mînă, cu cărțile pe masă, și care lăsau, dincolo de informație, o anumită efervescență intelectuală stimulativă, Bernard Pivot se supunea cu plăcere unui program de ocnaș
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
soiul de activități lucrative pe care alte "staruri" de televiziune le acceptă cu plăcere [...] Mi-aș fi pierdut însă independența, la care țin mai mult decît la orice. [...] Nici publicitate, pentru indiferent ce produs, nu am acceptat să fac pentru că publicul ar fi putut crede că de vreme ce sînt plătit pentru încurajarea cumpărării de mașini, vinuri, anuare etc., probabil că primesc bani și pentru cărțile pe care le recomand. Cîștigul dintr-o campanie publicitară nu ar fi compensat în nici un fel pierderea
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
într-un loc cu o amprentă culturală atît de puternică lansează, în mod cert, un mesaj particular și stîrnește un interes pe măsură. în mod cert, asemenea spații sînt zone de interes maxim și pentru organizatorii de expoziții, și pentru public și, în mod evident, pentru artiștii înșiși. Cum a reușit tînăra galerie să-și transmită semnalele, acum, la prima ei experiență publică, este o întrebare legitimă și deloc retorică. Dacă ar fi să ne luăm doar după amenajarea propriu-zisă, după
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
săptămână internațională a filmului. Scopul nu era acela de a face concurență festivalurilor deja consacrate, ci de a conferi o nouă dimensiune culturală metropolei dunărene rămase în urmă sub acest aspect, prin oferirea unei palete largi de producții cinematografice unui public încă prea puțin familiarizat cu arta cinematografului mondial, dar avid după ultimele creații de gen. În 1960, acestui public, și nu numai lui, i s-a oferit șansa de a viziona creații de marcă ale anului 1959, prezentate în premieră
Zilele vieneze ale filmului by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/15736_a_17061]
-
o nouă dimensiune culturală metropolei dunărene rămase în urmă sub acest aspect, prin oferirea unei palete largi de producții cinematografice unui public încă prea puțin familiarizat cu arta cinematografului mondial, dar avid după ultimele creații de gen. În 1960, acestui public, și nu numai lui, i s-a oferit șansa de a viziona creații de marcă ale anului 1959, prezentate în premieră în Austria, invitate fiind țări ,,exotice" la acea dată (India, Brazilia, URSS, Japonia), cu producții de excepție semnate, printre
Zilele vieneze ale filmului by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/15736_a_17061]