3,728 matches
-
orașele de nouri și-mi vei pecetlui trupul cu numele universului în care locuiești fără să te vadă rămășițele tainelor. Domnule, sunt o noapte de vânt cu umbra substanțelor de clipe, întoarceți privirea pentru a mi alunga singurătățile prin acel pustiu imens unde e îngropată iubirea. La căpătâi e acea cruce de vise ce-ți așteaptă cunoașterea descompusă a dragostei. AMORȚEALA DE MARMURĂ A TĂCERILOR Am aprins noaptea cu lumina ochilor tăi și am simțit cum îngerii mi-au vegheat somnul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mândria lor sprijinită ca niște temelii mișcătoare ale templului. Din ochii mei se nășteau una câte una emoțiile albe încălzite în dorul meu de tine ce a rămas mai puternic în moartea mea planetară. Tu stăteai pe-un nor de pustiuri și cerul negru de singurătate îmi răsfiră cuvintele atârnate dintr-o stea tăcută peste plecata tăcere a regăsirilor noastre... Orele ne țineau împietriți, pe jumătate prefăcuți în aer pentru a nu se vedea toamna târzie a neșanselor noastre. Durerile trezite
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
terminarea unei idei preconcepute de tămâioasa aberație a prezentului. În dărâmarea colosului am murit înainte de a vedea ce albă era noaptea înecată în pietrele mărilor... LACRIMI ARSE DE TOAMNĂ în memoria prof. Alexandru Poamă După ce am plecat, norii albăstriți de pustiu își despleteau mireasma durerilor. Mirosea a viteze îmbătrânite-n trupurile dealurilor. În sângele meu dragostea avea plânsul pământului și aduna în lacrimi numai ceruri de liniști. Prin demonii urâcioși și bâlbâiți pășeam cu luare aminte împiedicându-mă de multe întrebări
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iubi cerul înzăpezit de ruinele visului, iar în ceasurile târzii ale nopților să simți depărtarea ce poate să-ți alunge sufletul în veșnicia neînțelesului unde nu mai poți să accepți toată priveliștea lumescului ce ca un miracol te supune unui pustiu gol și fără copilăria sărutului. În el sărăcia cârpită nu se aseamănă cu cea a cerului de unde mă strecor ca un vânt cu setea timpurilor din ființele iubite. Obiectele făceau parte din febra cearcănelor în care căutând înțelegere am împrăștiat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
condamn VIEȚUIREA de-o zi Prin cimitirul de cruci, nebunii, orgolioși S-au unit, în genunchi de frunze prin clipa de-a fi O zdreanță uitată, prin CODRII ZELOȘI. 04-12-2007 BRAȚE DE TĂCERE O disperare a nopții, mă duse în pustiuri, Și-n sufletu-mi de umbră, un vânt mă-ademenea Cu-n val al depărtării, cu grijă printre gânduri Din cimitire ALBE, o lacrimă-mi ardea. Și-o muzică de doruri prin Ochii tăi de vânt Mă ademeni în taină
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
te învinge Trecător și mândru versu-mi, cu o voce te învață Să rămâi lumina vie în iubirea ce te plânge. Și-n nebuna-mi căutare de o toamnă străvezie Pe o strună de chitară, sufletu-mi este ucis și-n pustiul de cuvinte, doar o rodie mă-mbie, Să rămân o nemurire peste o lume a lui Iisus. El e Timpul ce-mi rămâne, veșnic ca o rătăcire, Prin ghețare de iubire, dragostea îmi sângerează seceta ce-nnebunită e-o continuă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
doarme, când îl atingi Prin Haitele de nori și-n AȘCHIA DE STEA, Mai plâng prin lacrimile de AMOR, Pe un APUS DE VARĂ tristă Când Eu, priveam la acei Sori, Cum s-au murit în noaptea ninsă. De un PUSTIU amestecat În vraja unui gând de noapte Și-am viețuit iubiri și-am colindat, Asfaltul rece al Zidului de șoapte, Ele-mi vorbeau că pot să fiu Cea mai frumoasă dintre stele Când din pământul meu cel viu, Voi dăinui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vedeta serialului, Brett Chase. În material nu apăreau și mizeriile din dosarul său personal, deținut de redactor: Brett Chase, pedofilul cu trei procese de sodomie la care se renunțase. Jack Vincennes se uită În jur prin țarcul Departamentului de Narcotice. Pustiu și Întuneric. Doar În compartimentul lui mai era lumină. Încă zece minute pînă la miezul nopții. Îi promisese lui Dudley Smith că o să-i bată la mașină, pentru Divizia de Informații un raport, despre crima organizată. Îi promisese locotenentului Frieling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se oprească în sfârșit din drum - și el: am făcut drumul ăsta lung, pe căldura asta, și o să-l mai fac pentru că știu că are nevoie și de fapt nici nu știu dacă nu-l fac pentru mine, speriat de pustiul de acasă, deși - și ea: încât și după-amiaza asta se va sfârși, ca și altele, în lumină și în liniște și în calm, mulțumită calmantelor și numai sputa asta din gât care o sufocă și pe care e nevoită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
praful gros sub tălpi și în nări, dar praful trosnea, ca și cum ar fi fost sticlă. Apoi o lumină orbitoare și peștera nu mai e peșteră, ci într-o clipă o stradă, într-altă clipă o cameră, în altă clipă un pustiu, în altă clipă un sertar... „Am alergat trei kilometri până aici“, se auzea o voce. „Nu-s trei kilometri, sunt mai mulți.“ Vasăzică așa stau lucrurile - altă voce, neauzită, dar ca și cum trebuia să fie auzită de toată lumea, repetând: va să zică așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vine să cred, înțelegi? nu-mi vine să cred că simt asta, nu mă mai gândeam că o să mai vină lumină și căldură și pentru mine. Parcă trăiesc un vis, mi-e teamă că mâine o să mă trezesc în același pustiu de gheață și mă îngrozesc, înțelegi? Sunt dură, dar tu ești teribil de tare și suporți orice și nici nu mă iubești și...“ „Ba da.“ „Poftim? Ești nebun!“ S-a oprit și-l privea cum își aprinde o țigară, străduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Prins în capcana din pustiul gerurilor cu viscole veșnice și nesfârșite, cu întuneric și lumină prin zări cuprinse de oceane, încercuit și singur, cedând continuu spărgătorului atomic. Scrâșnetele mă înfioară croind alt drum inutil printre ghețuri. Gânduri sfărâmate defilează prin fața noastră: poate cândva m-am
Prins. Capcana by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83916_a_85241]
-
nici chema rea mamei, până când părăsește plaja și ajunge cu tălpile goale și încă umede pe trotuar, între niște blocuri cenușii. Eduard se uită concentrat către blocurile de vizavi, nemaiză rind copilul care desenase în nisip. Totul în jur e pustiu. își întoarce privirea spre desenul din nisip, însă tocmai atunci o adiere de vânt răsfiră nisipul, ștergând desenul. Aruncă o privire de un cenușiu întunecat spre mare. Nu mai zărește nici o mișcare. Fata care înota mai devreme în valuri a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai frecvent, din contemporaneitate. Tot numai în minte, îl înjură pe Babița-Pelicanul, care-i sărise în cale, umezindu-și buzele cu limba și recuperându-și mereu falca, supraponderală chiar și pentru capul său enorm de hidrocefal. Ăștia fac, aici, în pustiul de dărâmături, frecvente lucrări de debarasare și cunosc locurile, ca și pe propriile dormitoare de la Școala de reeducare! se necăji Mircea, fiindcă, evident, Babița-Pelicanul îi ieșise intenționat înainte, proțăpindu-se, gata de gâlceavă. Tot nu avem alt portar! clămpăni el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
răzgândi, strângându-se mai tare lângă anonimul ăsta prea puțin prielnic, care nu voia nimic de la ea, nu-i lua nimic, nu-i oferea nimic decât prezența lui inertă, apatică, de neînțeles pentru creierul ei, care-i umplea, pe moment, pustiul și singurătatea îngrozitoare din inimă. Înghesuindu-și murdara răceală în corpolența caldă a necunoscutului de lângă ea, Mesalina adormi buștean, până hăt-târziu, în dimineața de iarnă, când, trezindu-se și tremurând, începu a-și descolăci trupul ei de salamandră amorțită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
chinga sfielii și precauției despre firea tainică și despre puterea tămăduitoare a plantelor și despre aleanul stâncilor bătrâne, care se pleacă și ele, dinaintea Timpului sfărâmător de destine. Dialogul lor își alese drum peste talazuri de nisipuri cântătoare ale Marelui pustiu, peste forfotirea brâului de foc al Pământului și peste alte locuri, nestrăbătute de om decât în străvechile basme strămoșești. La începutul conversației, Profesorul se simți destul de stânjenit trebuind să vorbească în abia cunoscuta limbă străveche a Vânătorului și a Fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
răspund la fel de tainic, dar simte că prezența invizibilă din spatele lor nu vrea să-i facă rău. Dimpotrivă, o stare ciudată de bine și relaxare o pătrunde ca un fluid dens și concentrat până la ultima fibră. Un singur lucru o întristează. Pustiul din jur. Singurătatea. Se uită undeva departe în zare, fără să caute cu privirea ceva anume, fără să se gândească la nimic. La un moment dat, o silueta întunecată se profilează în zare. Își dă seama că nu mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
deschisă pe jumătate, pentru a se zbengui În voie pe bulevard. Despre toate ar trebui să scriu o carte, două, nouă, ale contemporaneității acesteia aberante, Începînd cu camerele de gazare ale lui Hitler și terminînd (oare terminînd?) cu Închisorile, execuțiile, pustiul lui Stalin și al uriașilor săi. Ar trebui răbdarea - am mai notat asta undeva -, știința de a străbate În adîncimile sufletului omenesc, pînă acolo unde fierb esențele neînțelese ale spiritualității noastre, unde se coace adevărul și se pregătește minciuna, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
suflete naive, Încrezătoare, acum două zile au fost arestați doi foști comercianți, un membru al partidului social-democrat, și alți cîțiva, toți ridicați În zorii zilei cu duba știută, chemați pentru a da o declarație și nu se mai Întorceau. Un pustiu se așeza tot mai cuprinzător, ar trebui scrise mii de pagini despre timpul acela, continuat și acum, o societate pe temelia fricii, dar pentru toate acestea Îți trebuie geniu, sau nu știu ce, o forță enormă care să cuprindă totul, toate laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
rămas cîte o catedră, ici-colo, ajunge, ar fi Însemnat pătrunderea unei părți din marea cultură a Occidentului aici, unde nu mai era nevoie de nimic. Imperiul de la Corneille la François Villon, de la Kant se vedea, din unghiul voit, ca un pustiu nisipos, bătut de valurile ritmice, fără sens, de milioane de ani, ale Oceanului Atlantic și Mării Baltice. Peste ani de zile, datorită unor conștiințe trezite tîrziu, aceste catedre se vor reînființa; biruința de neînlăturat a spiritului. Acum tînăra profesoară preda Limba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
blocat, bat la ușa lui atîtea destine omenești, batjocorite, aruncate În lanțuri sau ucise, că nu mai pot alege, fiecare cerîndu-și Întîietatea. Am ieșit din noaptea lagărelor de concentrare, a camerelor de gazare, Îmi spuneam, ca să intrăm În alta, a pustiului și cenușii. „Ce e de făcut? mă Întrebam. Nimic, Îmi răspundeam. Keti se ivi lîngă mine: - „Nu e adevărat! Îmi spuse. N-ai voie să-ți uiți tinerețea, puritatea de-atunci. Nu le poți schimba pe nimic; nu-ți este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
un liceu de tradiție din București. A rezistat trei săptămâni. Da, dar alții ca el/ea au rezistat tot anul școlar și poate și anii școlari următori. încât, întreb din nou: unde ne sunt profesorii?... Chiar dacă sentimentul că vorbesc în pustiu nu-mi e străin!
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
fier. În zilele astea, mă duc în culori și sunete-amestecate, și văd noaptea în luminile cele mai vii, lumea, monstruoasă fantomă, ziua asta cea mai goală din nopți. Un glas spune: "unde sunt? cine sunt?" Să fie vocea mea în pustiul ăsta? Suprafața fiecărui lucru e-ntinsă de noaptea care o umflă, - oh, noaptea asta în văluri de soare! - Da, acest cuvânt în clăbucii iluziei, acest cuvânt pierdut, nu-i niciodată decât al meu. GREA}A DE-A FI Nu am
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
în utilizarea formei neaccentuate a pronumelui personal în dativ, stând uneori pe lângă un substantiv sau verb și având sens posesiv. Exemple de acest tip sunt frecvente în creația folclorică și în opera lui M. Eminescu: "Dar poate ...o! capu-mi pustiu cu furtune, Gândirile- mi rele sugrum cele bune...” ( M. Eminescu- Mortua est) Frecventă în folclor, forma populară de viitor dobândește valoare expresivă în opera scriitorilor culți prin faptul că dă stilului pitoresc și caracter de oralitate. Același efect stilistic se
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
nesănătoasă, care numai sub cârma de fier a poporului roman putuse ajunge la un grad de înflorire relativă. Dar cum a căzut cauza acelei înfloriri, adică Roma, toată suprafața Dobrogei, lăsată la discrețiunea agenților naturei, cari-o stăpânesc, redeveni repede pustiul care-a fost întotdauna, un pustiu care atrage prin fertilitatea lui mereu colonii nouă, dar pe care le și stinge cu aceeași repejune cu care le atrage. [19 august 1878] {EminescuOpX 99} ["AM SPUS-O ÎN NUMĂRUL TRECUT... Am spus
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]