187,471 matches
-
aproape e luată în derâdere cu un aplomb nemaiîntâlnit pe planetă? În orice țară, inclusiv în Bulgaria, regimul discotecilor e drastic reglementat. La noi, nopțile la mare sunt un coșmar din care nici un om normal nu iese fără traume. Câtă putere de îndurare îți trebuie pentru a face, noapte de noapte, față sutelor și miilor de decibeli eliberați de boxele montate direct sub geamul tău? Ce particularitate psihologică și fizică trebuie să posezi pentru a găsi o delectare în imaginea plajelor
Jungla lichidă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10365_a_11690]
-
și Greciei față de politică UE. Care este perspectiva UE în aceste condiții de asalt concertat, venit atât din exterior, cât și din interior? Euroscepticii s-au grăbit să anunțe disoluția acestei construcții politice, iar optimiștii și-au reafirmat încrederea în puterea europenilor de a trece peste acste dificultăți. În afară de aceste tipuri de raportări, o realitate este îngrijorătoare: ascensiunea politică a formațiunilor extremiste, a celor care propun o Europa autoreferențială, revenită la valori și practici care, în trecutul nu prea îndepărtat, au
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
rând în faptul că se sprijină pe o cultură, pe care o numește "națională", așa cum nicio ideologie nu o face. El uzează de întregul bagaj de bunuri simbolice ale unei comunități pe care le canalizează în vederea realizării unei solidarități necesare puterii suverane. Din acest motiv naționalismul este ideologia cu cea mai mare forță, pentru că ea oferă indivizilor universul simbolic în care aceștia pot fi liberali, social-democrați/socialiști sau creștin-democrați. În fond, naționalismul a reușit să devină partea militanta, ideologică în sensul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
socioeconomice ale lui Tom Nairn și Michael Hechter, ce văd sursă naționalismului în funcționarea economiei mondiale și în interesele socio-economice ale indivizilor; versiunile politice ale lui Charles Tilly, Anthony Giddens, Michael Mann și John Breuilly, ce studiază naționalismul în legătură cu sursele puterii; versiunile ideologice ale lui Elie Kedourie, Bruce Kapferer și Mark Jurgensmeyer, ce văd naționalismul că pe un produs ideologic ivit din schimbările apărute în sfera ideilor și credințelor. Smith 8 observa faptul că aceste abordări posedă anumite caracteristici acceptate de către
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
lui Elie Kedourie, Bruce Kapferer și Mark Jurgensmeyer, ce văd naționalismul că pe un produs ideologic ivit din schimbările apărute în sfera ideilor și credințelor. Smith 8 observa faptul că aceste abordări posedă anumite caracteristici acceptate de către majoritatea cercetătorilor: "sentimentul puterii și imprevizibilității naționalismului" - pentru că aceasta ideologie a constituit una dintre forțele dominante ale modernității, nu era posibil de prevăzut unde și când va reizbucni; "sentimentul naturii problematice a conceptului de națiune" și sentimentul că națiunile istorice sunt comunități sociologice puternice
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
ideologii astfel 10: "Ideologia naționalismului se poate reduce la propozițiile sale esențiale și principalele puncte de vedere rezumate astfel: 1. lumea este în mod natural divizată în națiuni, fiecare având caracterul și destinul său specific; 2. națiunea este sursa întregii puteri politice și loialitatea față de ea predomina asupra tuturor celorlalte loialități; 3. dacă vor să fie liberi și să se realizeze, oamenii trebuie să se identifice cu o națiune și să-i aparțină; 4. libertatea globală și pacea sunt asigurate în funcție de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
plânge de alterarea perversa a naturii, sau suspectează că cineva a modificat cursul firesc al naturii, printr-o ingerință perfida". Și acel cineva este Străinul 40. În apartenența la o națiune se întâlnesc atât factori ce nu ne stau în putere (precum faptul de a ne naște într-o anumită comunitate), cât și factori ce stau în puterea fiecăruia (precum asumarea apartenenței la o comunitate). Consider că acceptarea ca elemente fundamentale ale naționalității a istoriei și a limbii nu trebuie să
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
o ingerință perfida". Și acel cineva este Străinul 40. În apartenența la o națiune se întâlnesc atât factori ce nu ne stau în putere (precum faptul de a ne naște într-o anumită comunitate), cât și factori ce stau în puterea fiecăruia (precum asumarea apartenenței la o comunitate). Consider că acceptarea ca elemente fundamentale ale naționalității a istoriei și a limbii nu trebuie să însemne și asumarea caracterului lor destinal, cel putin nu în sensul în care este înțeles destinul îndeobște
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
în mod special a democrației. Democrația nu oferă garanții infailibile cu privire la soarta libertății. Se poate spune că, deși există excepții, că ea este necesară, dar nu și suficientă. Așa s-a întâmplat ca, exemplifică autorul menționat, Hitler a ajuns la putere ales de popor sau ca țări precum Iugoslavia sau Indonezia erau mult mai toleranțe în timp ce erau conduse de lideri autoritari. Ce mutație a avut loc la nivelul democrațiilor occidentale în așa fel încât noi putem spune că libertatea individuală are
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
mai ferme decât oriunde? Aceste democrații, argumentează Zakaria, au ajuns în punctul în care identifică "democrația" cu "democrația liberală", mai precis cu "un sistem politic caracterizat nu doar de alegeri libere și corecte, ci și de statul de drept, separarea puterilor și protejarea libertăților fundamentale ale cuvântului, întrunirii, credinței și proprietății"10. Pentru conservarea și perpetuarea acestui spectru de libertăți, pe care Zakaria le reunește sub sintagma "liberalism constituțional", este mai util să insistăm pe importantă liberalismului decât pe aceea a
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
nici neo-conservatorii, nici post-marxiștii rămași nu au apărut cu ceva mai mult decat exerciții de nostalgie". 17 Fareed Zakaria, op. cît., p.17, " Dacă în lumea arabă ar avea loc alegeri mâine, probabil că în multe locuri ar veni la putere regimuri mai intolerante, măi reacționare, măi antioccidentale și mai antisemite decât dictaturile actuale". 18 În acest subcapitol folosesc studiul Neutralismul liberal, de Eugen Huzum, publicat în volumul colectiv coordonat de acelasi autor, si anume Teorii și ideologii politice, Editura Institutul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
vol. 1, traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000, pp. 358-359. În eseul Despre etnocentrism: o replică lui Clifford Geertz, din volumul menționat, el distinge - în ceea ce privește sarcinile morale ale unei democrații liberale - între două specii de agenți care au putere de a influența deciziile și de a decide la nivelul spațiului public. Pe de o parte, îi avem pe "agenții iubirii"("maeștrii diversității"), al căror rol este acela de a ne arată că "există în afara noastră oameni pe care societatea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
întoarcere către partidul comunist. Chiar nici partidul celor de stânga. A. R.: Partidul succesor Partidului Comunist (ȘED). R. G.: Da, nici chiar în rândul acestuia; dacă există unii tineri care împărtășesc acele idei și valori, ei nu au relevanță sau putere politică. A. R.: Se găsesc printre foștii cetățeni ai RDG așa-numiți "nostalgici" după regimul comunist? R. G.: E ceva cât se poate de firesc. Foarte mulți oameni care își amintesc trecutul lor accentuează amintirile plăcute. Așa a fost și
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
publicate în jurnale de specialitate 7. În medicină, desi asistăm la o creștere a procentului de femei care urmeaza studii universitare și de supraspecializare și s-a estimat că forța de muncă va fi prioritar de sex feminin până în 20178, puterea de decizie și funcțiile de conducere sunt încă mai mult atribuite reprezentanților sexului masculin. În anumite zone geografice, femeile lucrează mai ales în medicină de familie, pediatrie, prevenție, nutriție și îngrijiri paleative. Genul feminin este mai puțin reprezentat în specialitățile
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Sovietice de la fondul Gorbaciov. Concluzia să este ca, în anii 1990-1991, "România a ales calea unei democrații originale, fiind singura țară care a semnat un tratat cu Uniunea Sovietică muribunda, dezvăluind lumii occidentale că de fapt cei care au preluat puterea în urmă evenimentelor din decembrie 1989 se pregătiseră pentru politica gorbaciovistă de glasnosti și perestroica, păstrând rolul conducător al Partidului Comunist, dar nu și pentru o autentică democrație pluralistă" și că, de fapt, s-a ratat un moment istoric important
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
45 Anna Eva Budura, op. cît., p. 216. 46 Anna Eva Budura, Spiritualitatea chineză, în Diplomația chineză, quoted op., pp. 147-148. 47 Idem, p. 148-149. 48 Ibidem, p. 150. 49 Ibidem, pp. 153-154. 50 Teodor Frunzeti, Sebastian Oprescu, Lumea marilor puteri (2011-2013), col. Geopolitică, Top Form Publishing House, Bucharest, 2013, p. 172. 51 Values based on respect for the ancestors, respect for the scholars, cultivating reason and high virtues, cultivating systems organized on the basis of meritocracy, governing by the example
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Studies, vol.2, issue 1, article 1, p. 18, http://epublications . bond.edu.au/cgi. Flegontova, Tatyana (2012), "Peaceful Rise of Chină: Greater Chină Strategy", Geopolitică, year X, nr. 44-45 (1), pg. 216. Frunzeti, Teodor; Oprescu, Sebastian (2013), Lumea marilor puteri (2011-2013), col. Geopolitică, Bucharest: Top Form Publishing House. Griffiths, Martin (ed), (2005), Encyclopedia of internațional relations and global politics. London and NY, UȘ: Routledge. Hiring, Joseph (2004), quoted în Nye, J.S. (2004), Soft Power: The Means to Success în World
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
situația politică în care a trăit. Ipoteza să de lucru este aceea că rolul atribuit Elenei Ceușescu în evoluția regimului comunist a fost influențat, parțial, de imaginea (negativă) pe care a avut-o Ana Pauker când s-a aflat la putere. A doua parte a volumului grupează contribuțiile autorilor Luminița Dumănescu, Raluca Ioana Horea-Șerban & Marinela Istrate și Corina Doboș, care abordează problematică dinamicii vieții familiale și de cuplu precum și impactul asupra lor exercitat de politicile abuzive de creștere demografică și de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
sunt profund influențate, și adesea determinate, de voință celor puțini, uneori foarte puțini" (pp. 5-6). Pornind de la această perspectivă subiectiv-voluntaristă (și nu obiectiv-deterministă!), scopul este acela de a "pune sub lupa" pe "acești indivizi remarcabili [...] ca să vedem cum au acaparat puterea, cum au exercitat-o și ce învățăminte putem trage de aici pentru binele omenirii" (p. 6). La prima vedere, cartea lui Paul Johnson despre Stalin ar putea fi citită în două moduri: pentru a testa validitatea argumentelor pe care le
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
viața lui Stalin. În această privință secundă aș vrea să prezint cartea lui Johnson, accentuând ideea că, în principal, biografia lui Stalin ilustrează paradoxul tiraniei, printr-un citat-cheie din Seneca (Scrisorile morale): Nefericit e omul care, după ce și-a folosit puterea fiind crud cu alții, e încă și mai nefercit în el însuși. Trăiește permanent cu frica, si de slujitorii lui, si de străini, nesigur de fidelitatea prietenilor și de respectul copiilor, si recurge la violență ca să se apere de violență
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
de care făcea dovadă. Johnson nu ezită să-l caracterizeze: Până una-alta, la 36 de ani, cât împlinise în 1914 [...] Stalin era un personaj mai atrăgător și mai interesant decât monstrul în care s-a transformat odată ajuns la putere. Dădea dovadă de un intelect impresionant, de o energie fără margini, de imaginație, avea o mulțime de talente și era animat de un entuziasm pe care singur îl ținea impunându-și un control de fier. Era uman. [...] Avea un caracter
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
violente ("profunde și puternice") și originea să georgiana prin care ură țarismul, dar fără a se alătura naționaliștilor georgieni (întrucât era marxist), ci bolșevicilor (pp. 13-15). Romantismul revoluționar a început treptat să se osifice pe masura ce s-a aflat în proximitatea puterii, imediat după lovitura de stat bolșevica față de care Stalin a jucat un rol nesemniticativ (p. 33), chiar dacă a participat la asediul Palatului de Iarnă (p. 34). Pentru Rusia lui Stalin, expresia puterii era birocrația, iar manifestarea acesteia autocrația. Un lucru
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
se osifice pe masura ce s-a aflat în proximitatea puterii, imediat după lovitura de stat bolșevica față de care Stalin a jucat un rol nesemniticativ (p. 33), chiar dacă a participat la asediul Palatului de Iarnă (p. 34). Pentru Rusia lui Stalin, expresia puterii era birocrația, iar manifestarea acesteia autocrația. Un lucru pe care Johnson îl lasă de înțeles este că Stalin n-ar fi reușit să treacă de etapa romantismului revoluționar dacă n-ar fi avut o predispoziție către birocrație: Activitatea preferată a
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
controla tot mai mult. Abia calitățile unui birocrat au produs saltul de la banditism (una din manifestările clasice ale "romantismului revoluționar") la dictator (anii '20) și, apoi, "tiran desăvârșit" (după 1934) "care poate omorî oricând și oricum" (p. 61). Într-adevăr, puterea lui Stalin stătea în "cumulul de funcții": comisar al naționalităților (prima funcție, încredințată în 1917), secretar general al partidului (cadoul lui Lenin pentru performanțele ulterioare) și comisar al Inspectoratului Muncitorilor și Țărânilor, poziție din care supraveghea întreaga birocrație de stat
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
care supraveghea întreaga birocrație de stat (pp. 47-48). Pe masura însă ce urca pe scara birocrației, devenind mai puternic, pe atât era mai cuprins de frică și de singurătate. În această constă paradoxul tiraniei: pe cat un conducător are mai multă putere, pe atât se simte mai însingurat și înfricoșat: "[Stalin] era prizonier al fricii, iar frică de care era cuprins a tot sporit, în mod inexorabil, pe masura ce își perpetua autocrația [...] În plus, din cauza că încerca necontenit să-și exorcizeze frică izolându
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]