29,239 matches
-
comanda de plecare... Când soarele a scăpătat dincolo de crucea zilei, cărăușii se aflau la poarta Crâșmei din drum. Costache crâșmarul tocmai se întorcea de la cosit. Când i-a văzut pe moș Dumitru și pe Pâcu între cărăuși, a început să râdă și să-și facă cruce cu mâna stângă. Ține-mă, Doamne, să nu cad! Ieri v-ați făcut testamentul - cum s-ar spune - și azi ați înviat. Sau te pomenești că oamenii nu puteau să se descurce fără voi și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Nu spune la Talmud, dar se spune la dumneavoastră și nu-i nimic rău în asta. Am mai ieșit oleacă din casă, jupâne. Și cât ne or mai ține ciubotele nu ne-om lăsa de cărăușie - a mărturisit moș Dumitru râzând. Atunci bine ați venit, gospodarilor, și Cel de Sus să vă dea sănătate! Până una-alta, ia spune-mi dumneata: îs bune socotelile așa cum le-au gândit oamenii? - a întrebat moș Dumitru. Îs bune, moș Dumitre. Îs bune - a apreciat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu ne dai și plăcinte poale-n brâu, așa ca la mama lor... Promisiunea dată îi datorie curată, moș Pâcule. Așa că m-am ținut de făgăduială și în sara asta ai să mănânci plăcinte pe săturate - i-a răspuns Măriuța, râzând așa cum n-a mai făcut-o de ceva vreme... Hliboceanu a întors capul spre ea, dar cu fereală parcă. De când Pâcu i-a spus să se liniștească, pentru că nu face bine ceea ce face, lui Hliboceanu i se năzărea că toți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
însă el știa să găsească vorba potrivită și o spunea taman când era nevoie de ea. În seara asta, însă, aici la Crâșma din drum, parcă era altă lume... Nu mai era tăcerea din seara trecută. Se mânca și se râdea cu poftă, iar rachiul și ulcica cu vin nu aveau pricini de supărare că nu sunt întrebate îndeajuns... La apariția Măriuței în pragul bucătăriei cu chersânul plin de plăcinte, ochii cărăușilor au lucit gândind la plăcerea ce-i așteaptă... Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
înfruntat asemenea urgie. Atunci, pe diseară, Costachele băiete! Pe diseară, Hlibocene! Odată cu ultimul cuvânt, Hliboceanu a pornit grăbit să-i ajungă pe cărăușii dispăruți în valurile viscolului. Uite că ai cârcotit degeaba, Puicuță - a vorbit Ion Cotman. Tare aș fi râs să te văd oprit în mijlocul viforniței ca să-l aștepți, iar el...el să-i facă ochi dulci... Cui? - a întrebat răstit Mitruță. Taci! Să nu-ți aud pliscul, că cu mine ți-ai pus în cârd! - a șoptit Cotman scârșnit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
grijă și ducându-i ulcica cu apă la gură. Spre surprinderea lui Cotman, Hliboceanu a băut în lege. Asta-i altă poveste, flăcăule. De când nu te am mai văzut dând de dușcă o ulcică cu... vin, hă hă hă - a râs ca niciodată Cotman. Pe chipul lui Hliboceanu a apărut un zâmbet adevărat. Cotman continua să-i vorbească: „Da’ lasă că se face el băiatul sănătos și atunci nu-l mai întrece nimeni nici la treabă dar nici la...vorbe bune
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o cotesc spre casa lui - a răspuns Cotman. Atunci ne vedem luni în Poiană, dacă vremea n-a fi mai rea ca astăzi - a stabilit Mitruță. Asta am s-o aflu eu de la cocoșul năzdrăvan al lui moș Dumitru - a râs Cotman. Al mătușii Catinca, nu al lui moș Dumitru. Al lui îi clapon de când hăul și dudăul - a sărit cu vorba Pavel Puicuță, care între timp se apropiase de ei. Mai ai glas, Puicuță? - l-a întrebat Mitruță. Mai am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
săptămâna cu voie bună. Priceput-ai, Alecule? Am băgat la cap, Pavele. Dacă l-am găsit și pe cel de al optulea mă... cărăuș, atunci la drum, flăcăi, că ne prinde ziua dormind pe poala cămeșii fimeii! - a comandat Mitruță râzând. Au intrat în plină pădure și după cum se așteptau, grosimea omătului s-a dovedit o piedică mare. Cred că trebuie să mergem cu rândul în față, ca să nu obosească numai unul - și-a dat cu părerea Cotman. Când a ajunge
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
loviturii de la cap și sunt încă amețit. Stai cuminte, băiete! Ce, crezi că ești vindecat? Oleacă de răbdare! - l-a liniștit Cotman, cu zâmbetul pe buze, cum nu-i era felul. Unde-i doftoroaia, să te doftoricească? - a întebat apoi, râzând de-a binelea. M-o doftoricit deajuns, Măriuța. N-am a mă plânge. Mai bine spune-mi ce face Dochița? I-am spus de necazul tău. O plâns cât o plâns, dar când s-o liniștit mi-o dat căciula
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
i-a arătat-o lui Cotman. Acesta a luat-o în mâini, a cumpănit-o ca pe o găină și a întrebat: N-o ruginit de când stă în pod? Și mai întâi, cu ce merge? Cu sare sau cu plumbi? Râzi de scula mea... Dacă ai ști câți urecheați am cotonogit eu cu ea... Și află tu, băiete, că merge cu alice. Iaca și încărcătura - i-a întins Mitruță câteva cartușe. Asta-i altă ceea, băiete. Numai să nu trebuiască s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Uitați-vă și voi la mine. Mă usuc de tot... Noi am zis că aici ești pe mâini bune și n-ai să ne duci dorul. Și eu aș vrea s-o am dădacă pe Măriuța - l-a liniștit Cotman râzând, mai cu poftă ca niciodată. Nu mă pot plânge. Dar una-i să stai închis într-o cămăruță și alta-i să hălăduiești pe cele drumuri... Ai vreme și pentru asta. N-au intrat zilele-n sac - l-a liniștit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mine. Așa că ești bine venit. Intrați, oameni bun, pentru că nu-i vreme de stat la poartă nici dacă te-ai duce la fete. Vorbești de lucruri sfinte, Dumitre. Vorbesc, fiindcă încă sunt verde, Pâcule. Verde ca iasca din punga mea. Râde hârb de oală spartă. Noi am venit să vă povestim prin câte am trecut de când nu ne-am văzut - a intervenit Hliboceanu în disputa hazlie între cei doi. Mă bucur că te-ai pus pe picioare, omule. Am fost tare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
el,s-a rugat cu glas popesc: Primește-l, Doamne, și pe aista și nu mă osândi pe mine păcătosul, că ți-oi aduce ofrandă încă multe ca aiestea... Râsul cărăușilor nu mai contenea, când Pâcu a vorbit din nou: Râdeți voi, da’ nu știți că mama săraca o vrut să mă facă popă... Și știți de ce? De unde să știm noi ce-o vrut mama ta și ce n-o vrut? - l-a întărâtat moș Dumitru. Apoi ea zicea că popa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
niciodată un război! Nici măcar cu nemții!“ urlă turbat Elvis. La aceste vorbe, un murmur de surpriză străbătu partea europeană. Ca pălmuit, Napoleon se dădu Înapoi un pas, căutând nesigur un sprijin În spate, unde doi industriași germani Își dădeau coate, râzând În pumni. — Ce-ai spus? Ce-ai spus? Îngăimă Împăratul. — Fără noi, pe urmașii tăi i-ar fi chemat Willi și Karl, mititelule, Întări Elvis. — Ce zice? Ce zice? se auzi de undeva din spate Beethoven, care, În Încercarea de-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o forțez. — Ce faci, ești nebun? a țâșnit ea prin portieră. Îmi strici mașina! — Trebuie s-o deschid. Poate că e Încă-n viață. — Cine? — Tipul care spăla parbrize. S-a dat Înapoi cu un pas și a Început să râdă. — Și cum a ajuns Înăuntru? E David Copperfield? De noi s-au apropiat atunci și cei doi tineri din Ford. Fata se sprijinea de brațul tânărului. Era palidă și-și ținea mâna la gură. — A... ați văzut? Pur și simplu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu era nimeni. Eram năucit. În sinea mea, deși știam că nu era așa, sperasem că acolo se afla portbagajul și că vreun bricoleur țăcănit montase blocul motor În spate. Să fi fost căldura de vină? Gioconda a Început să râdă. — Trebuie să recunosc, te pricepi să abordezi o femeie. — Dacă asta voiam, te-aș fi tamponat ușor și ți-aș fi cerut numărul de telefon, i-am răspuns, În timp ce inspectam atent zona din jurul motorului. Sau ți-aș fi spălat parbrizul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mașinării care, brusc, refuzaseră să funcționeze. Toate firele erau sub ochii noștri, numai că la capătul lor nu se afla nimic, doar capul rotund și colții lungi, șerpești, ai ștecherelor. Cu unul dintre ele În mână, Gioconda a Început să râdă În hohote. — M-am prins, a spus ea, Încovoindu-se de sughițuri. Tu, cu băiatul dispărut sub capotă, dumneata, cu televizoarele vorbitoare... — Domnișoară, a zis Guido, fierbând (ce ușor trecea omulețul ăsta de la o stare la alta!), v-am spus
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pupăză, virusul troian contractat În cursul expediției printre fișiere m-a Învățat minte pentru totdeauna care erau urmările unei Întâlniri romantice cu un calculator neprotejat de un antivirus performant. „Ești un ignorant“, m-a certat Olaf a doua zi, „te râd și fetișiștii. Băiete, computerul este o cale, nu un scop“, mi-a explicat el, făcându-mi apoi atât de necesarul update În educația sexuală. Olaf m-a introdus În nenumărate site-uri matrimoniale, m-a luat cu el la câteva
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ale unui aparat stomatologic. Din spatele zidurilor subțiri se auzeau zgomote ciudate: plesnituri de bici, fâsâitul unei oale sub presiune, din când În când gargara pe care-o făcea cineva. M-am interesat dacă domnul și doamna Littleslut erau acasă. A râs și mi-a răspuns că era singură, doar ea și micile ei secrete nevinovate. În câteva minute, ne cunoșteam parcă de când lumea. Amy voia cu tot dinadinsul să afle mai multe despre mine - vârsta, ocupația, numărul și seria cărții de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
au apropiat și stau ciuciți lângă bărbatul de la capătul rândului nostru, un domn distins din polistiren expandat. Vorbesc Între ei, mai Întâi În șoaptă, apoi din ce În ce mai tare, iar unul Îi pune spectatorului palmele pe cele două părți ale feței și, râzând, Începe să-i frece obrajii. O ninsoare de bobițe albe cade pe costumul impecabil al domnului. „Bine, dar așa ceva e...!“, protestez și Încerc să mă ridic, Însă mâna lui Édouard mă ține strâns. Cei doi supraveghetori au auzit zgomotul și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
observat? Vinerea trecută, ne-am strâns cu toții În apartamentul meu. Prieteni de-o viață, aș zice. Ca de obicei, la Începutul serii, avocatul Perez-Blanco ne-a amenințat că se va sinucide Într-un mod spectaculos, iar Julienne, soția lui, a râs cu vioiciune, ridicând apoi paharul de șampanie pentru a Închina În cinstea nemărginirii. Prin lentila gălbuie a lichidului, ochiul ei părea imens, de parcă un monstru ar fi stat la pândă pe fundul paharului. După șampanie, noua prietenă mulatră a generalului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În van. Devine invidios și răzbunător. Îl bate măr pe Van Damme În câteva filme, Îi taie biciul și-i Înlocuiește lui Indiana Jones pălăria ba cu o cipilică, ba cu o pălărie de damă cu voaletă. Lui Columbo Îi râde În nas când acesta nu reușește să-l demaște ca asasin, determinându-l să-și dea demisia din poliție. Îi pune piedică lui Al Pacino În scena tangoului din Parfum de femeie și Împrăștie gaz ilariant În studio tocmai când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
jumătate de an, intră În barul cu pricina, pune un teanc de ruble pe tejghea și-l Întreabă pe barman: Mai ai sticla aia care nu se termină niciodată? Da, zice barmanul. Bine, dă-mi și mie două. Vasea a râs cu poftă, imaginându-și, probabil, profitul unei asemenea dotări. Eu am dat peste cap doza din pahar și i-am făcut semn să mai toarne. — Ce mai e nou, Iggy? m-a Întrebat el. Vreun caz? — Se pare că da
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
faci și ce gândești. — Vasea, ascultă-mă. Nu-i atotputernic. S-a Întâmplat ceva minunat, ce nu și-a dorit și nici n-a prevăzut. — Ce? M-am Îndrăgostit. Vasea și-a dat capul pe spate și a Început să râdă În hohote. Din cauza zgâlțâiturilor, flancurile de blană aplaudau pe obrajii lui nebărbieriți. — Ești nebun? Tu, care le tratai pe femei ca pe niște obiecte de unică folosință? — El m-a făcut să fiu așa. De fapt, sunt sensibil, atent, romantic
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dungată. Ufff, greu e să smulgi niște personaje din ignoranța medievală În care se zbat! — Igor, scumpule... tu crezi că sunt... o clonă și vrei... să-mi testezi inteligența, a spus ea, printre sughițuri și zvârcoliri. Am lăsat-o să râdă, deși, astfel contorsionată, nu-mi mai părea la fel de...... , ci aducea mai degrabă cu un gândac căzut pe spate, care se chinuia să se-ntoarcă. Într-un târziu, după ce a mai emis câteva chițăituri ciudate, și-a recăpătat răsuflarea. Apoi m-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]