3,487 matches
-
dar nu lovești e când vrei să ții subiectul în viață. Să te conducă la ceva. Maggie luă o înghițitură din băutură, lăsând un cub de gheață să i se strecoare printre buze. Îl roti prin gură, bucurându-se de răceala pe care i-o lăsa pe limbă. Deci voiau ca ea să urmărească pista lăsată de Guttman, oricine ar fi fost acești „ei“. Or s-o lase în viață atâta timp cât le va fi utilă. Dar oamenii care m-au atacat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe care o simțim prin gâfâiturile și frecvența cu care se ciocnesc uneltele; din când în când câte o unealtă este aruncată afară din groapă sau apare câte o mână, care culege vreo unealtă trebuincioasă.) VOCEA LUI BRUNO: Uooo... Ce răceală! VOCEA LUI GRUBI: Taci! Prinde mai bine. VOCEA LUI BRUNO: O mai fi umblat careva pe aici? Eu nu cred c-a mai umblat careva pe aici. VOCEA LUI GRUBI: Tu nu vezi urma câinelui? VOCEA LUI BRUNO: Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe o masă acoperită cu marmură Îți făcea nervii să zvâcnească. Budoarul mamei avea un bovindou foarte potrivit pentru a privi afară pe strada Morskaia În direcția Pieței Maria. Lipindu-mi buzele de țesătura subțire care acoperea geamul, savuram Încet răceala sticlei prin acel voal. Din acel bovindou am urmărit, câțiva ani mai târziu, când a izbucnit Revoluția, diversele Încleștări și am văzut primul mort din viața mea: era purtat pe o targă și din piciorul care-i atârna peste ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
parodie a luptei cu moartea. Seara de sâmbătă era sau ar fi trebuit să fie așteptată cu bucurie, pentru că era seara când Mademoiselle, care aparținea școlii clasice de igienă și considera maniile englezești - les toquades anglaises - doar o sursă de răceli, Își permitea primejdiosul lux al unei băi săptămânale, Îngăduind astfel un răgaz mai lung privirii mele fugare. Ne mutasem Între timp În casa de la oraș, o clădire În stil italian din granit finlandez, construită de bunicul pe la 1885, cu fresce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
atât de violent direcția. Pentru câțiva dintre colegii emigranți pe care i-am Întâlnit la Cambridge, direcția generală a sentimentelor mele era un lucru atât de evident și de familiar, Încât exprimarea ei prin cuvinte ar fi fost primită cu răceală și ar fi părut aproape o necuviință. Am descoperit curând că Înfierbântarea patriotică și politică a celor mai albi dintre rușii albi se reducea la o dușmănie Înverșunată Îndreptată mai mult Împotriva lui Kerenski decât a lui Lenin, care izvora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care văzusem o bătălie Închipuită, se micșoraseră, licărind acum sinistru ca un apus de soare arctic printre brazi brumați. Și totuși nu mă Înduram să mă culc, temându-mă nu atât de insomnie, cât de inevitabila sistolă dublă, produsă de răceala așternutului și totodată de ciudata afecțiune numită anxietas tibiarum, o stare dureroasă de neliniște, o chinuitoare accentuare a Încordării musculare, care te face să-ți schimbi continuu poziția membrelor. Mai adunam niște cărbuni și Învioram flăcările Întinzând o foaie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
lumea fantomatică În care ne etalam senini suferința noastră, manifesta un fel de convulsie oribilă ca să ne arate cine era robul imaterial și cine era adevăratul stăpân. Dependența noastră fizică totală față de cutare sau cutare nație, care ne acordase cu răceală azil politic, devenea dureros de evidentă atunci când trebuia obținută sau prelungită o „viză“ oarecare, vreo „carte de identitate“ diabolică, căci În acest caz un iad birocratic nesățios Încerca să-l Înghită pe petiționar și acesta putea să-și piardă mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
știu Însă cum se făcea, dar nu reușea niciodată să se apropie destul pentru a observa totul În detaliu și minusculul aparat de fotografiat extrem de scump ascuns În mâneca trenciului lui nu era atât de bun pe cât crezuse. În ciuda unei răceli zdravene, călătorise până la Regensburg unde decapitarea era efectuată violent cu securea; se așteptase să fie un spectacol grandios, dar, spre profunda lui dezamăgire, subiectul părea să fi fost drogat și nu reacționase aproape deloc, zbătându-se doar un pic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o scurtă pauză, doar că, deși mă privea, n-a continuat. — La ce, la muncă? — Hmmm? — Vrei să spui că te gândeai la muncă? — Nu. La viață. Știi tu, îmi zâmbi rostind cuvintele, dar am simțit o ușoară urmă de răceală și liniștea sinistră care s-a instalat după aceea, deși nici unul dintre noi n-a vrut să și-o asume. Mă duc eu, dacă vrei, a continuat el. Ce să iau? — Nu, e în regulă. Nu știu ce trebuie, încă nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
durerea aceea panicată care te face să fugi după cineva care, probabil, s-ar simți mult mai bine dac-ar fi lăsat în pace. Am cotit pe Victoria Street și vântul m-a lovit în față. Aducea cu sine o răceală profundă, iar eu m-am cutremurat și mi-am dat capul pe spate să mă uit după vreun semn de ploaie. Era uscat, dar cerul deja se întunecase, iar respirația mea scotea aburi. Poate va fi chiar un Crăciun alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Stacey? E doar o felicitare de însănătoșire grabnică. Ți-aș fi recunoscător dacă ai putea să i-o dai cât mai curând cu putință. E clar că odată ce revine la serviciu înseamnă că se simte, probabil, suficient de bine, deci răceala sau ce-o fi avut i-a trecut, iar felicitarea acesta va fi redundantă, așa că ți-aș fi recunoscător dac-ai putea ruga pe cineva să i-o ducă atâta timp cât e bolnavă. Știam c-am terminat de vorbit și sunasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am certat bine pentru fapta lui și el îmi promisese că nu va mai face. Când se facu ora de culcare, copilul începu să se simtă rău. Bănuiam că răcise, deoarece ieșise îmbrăcat ușor. I-am dat câteva pastile contra răcelii și părea că se liniștise. Îi zisesem soțului să se culce, pentru că el muncea și avea nevoie să se odihnească, iar eu voi rămâne cu copiii în acea noapte. El îmi zise înainte de a pleca: - Dacă e ceva mai grav
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai serios. Pe obrazul înghețat nu trecu nici o adiere de zâmbet. Locotenentul îl măsură dintr-o parte și nu comentă. ― Să oprim un taxi, propuse Grigore Popa. Lui Cristescu i se păru că bătrânul tremură mai mult de frica unei răceli decât de frig. ― Faci dumneata gestul ăsta? Nu-i a bună, constată Doru Matei. ― Sîntem cu mașina, vă putem conduce până acasă. ― Lăsați, domnule maior! mârâi bătrânul. Ne ajunge că ne-am plimbat cu dricul! Acu' să ne urcăm și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
viața ce-o avuse Și peste pieptu-i își îndoae gâtul 175Și trist privea un punct cu ochii țintă, Și se uscă ca și la umbr-o plîntă. - "Eu mor de n-oi vede seninul, cerul, De n-oi privi nemărginirea vastă, Răceala umbrei m-a pătruns cu gerul 180Și nu mai duc, nu pot - viața asta. Ah! Ce ferice-aș fi să văd eterul Și să văd lumea, codrii din fereastă, Și de voiți cu viața. să mai suflu Deschideți uși, fereste
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
atentatului. Bineînțeles că imediat toate indiciile au arătat că a fost vorba de o nouă acțiune criminală a elementelor subversive care continuă, în vechea și nefericita noastră capitală, să submineze stabilitatea funcționării corecte a sistemului democratic, operând, prin urmare, cu răceală împotriva integrității politice, sociale și morale a patriei noastre. Nu cred că este necesar să subliniez că exemplul de demnitate supremă care tocmai ne-a fost oferit de comisarul asasinat trebuie să fie obiect, pentru totdeauna, nu numai al respectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ne ajute. Aveam atâtea probleme, că m-am gândit că eram dator să o plătesc cumva. Era nepotrivit să facă toată munca aia pe gratis. Are foarte multe relații la Paris, să știi. —Așa zice toată lumea, am răspuns, cu oarecare răceală. — Sper că nu va trebui să dau zor Înapoi acolo, oftă Hunter. Auzi, dacă trebuie să merg, m-aș putea revanșa făcând din asta un weekend foarte lung Împreună cu tine? — Da, iubitule, sigur că da, am spus. Ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
acum câteva ceasuri. — Cine ești? — Sunt mesagerul care aduce vești proaste. Sunt omul care rostește amenințări și avertismente, care le spune oamenilor ce au de făcut. — Zău? Și eu ce am de făcut? — Îmi place sarcasmul tău, Gordon. Îți aud răceala din voce și îmi confirmă ce credeam despre tine. Îți mulțumesc. Mulțumesc că îmi ușurezi atât de mult sarcina. Tot ce am de făcut e să închid telefonul și, cu asta, conversația se încheie. — Dar n-ai să-nchizi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
data asta atenția băiatului se îndreptă spre altceva. Pe jos, chiar în fața lui, era un țurțure splendid, de vreo doi coți lungime, numai bun de spadă. Îl culese pe loc, îi mângâie suprafața ușor vălurită fără să-i pese de răceala gheții, îl duse cu ambele mâini la șold, apoi îl ridică, tot cu două mâini, și făcu, răcnind, o mișcare de spadasin spre un dușman nevăzut. Din nenorocire, țurțurele, obișnuit pesemne cu mai multă liniște la marginea de acoperiș pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Criptică Ieri am visat oglinzi prăfuite, livezi în crepuscul; omătul topit curgea în suspine eclipsa de afară... răceala din mine, iubirea din tine a ieșit la iveală. Am zărit tremurând norii, fiorii de-o clipă. Nu mai e nimeni elanul meu moare răsăritul e rece... rezecție.
Criptic? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83889_a_85214]
-
anunță că aveau la dispoziție zece minute ca să-și cumpere ceva pentru cină, Gacel nu putu rezista tentației, sări jos și alergă până la marginea peronului, ca să pipăie zăpada albă cu propriile-i mâini. îl uimi consistența ei. Mai mult decât răceala, l-a impresionat acea moliciune de nedescris, ușor scârțâitoare, care se topea între degetele sale, care nu era nici ca nisipul, nici ca piatra, diferită de tot ceea ce pipăise până atunci, și s-a simțit tulburat, iar surpriza a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o simplă „gonoree“ pe care un alb și-o vindecă într-o lună, o va răspândi la toți oamenii lui. Și oricare dintre aceste boli poate da gata un trib întreg. Bolile venerice, ca și tuberculoza, ca și o simplă răceală, o „gripă“ banală, sunt pentru acești indigeni ce-or fi pentru noi holera sau cea mai cumplită ciumă - își scutură capul în semn de regret. Ar fi sfârșitul indienilor din Amazonia. În timpul marii febre a cauciucului, bolile au decimat populația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
am ajuns să înțeleg de ce în unele momente căldura apropierii sufletești, a privirii, a înțelegerii este o certitudine între noi și de ce în alte momente pur și simplu nu avem ce să ne spunem, acel “scurt circuit electrizant” lipsește, întîlnesc răceală și distanță la ea, neîncredere și lipsă de entuziasm... și atunci “îmi iau jucăriile și plec”, cum s-ar spune, mă îndepărtez și eu, gîndindu-mă că nu găsesc la ea ceea ce îmi trebuie, că nu e ea cea de care
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
plictisită, obosită, temătoare, introvertită, pînă la urmă aparent rece, absentă și cu efect de nedumerire asupra mea. Aș vrea să învețe de la mine... Adevărul e că iubirea schimbă totul! “Așa e structura mea”, mi-a spus ea parcă justificîndu-se pentru răceala și lipsa de entuziasm. Da, dar structura mea e tocmai invers... sau cel puțin, aproape la polul opus... Mă tem că nu va fi ea capabilă să facă față la imensa mea nevoie de afecțiune, la cerința mea permanentă de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
amestec... îmi văd de treaba mea. Ea a spus că preferă să păstreze distanța... Dar mulți oameni simt așa - sau, mai bine zis, nu simt! Mulți vor să fie așa. Adică nu pun suflet. Se distanțează... de aceea e atîta răceală în lume: ne pîndește un îngheț general... eu deja am ajuns zilele astea să tușesc de o sută de ori pe minut... i-am spus că e vina ei, că îmi trimite țurțuri prin email... sigur că mă jucam, dar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
vreau tot pachetul de la ea: tandrețe, adevăr, apropiere, sentimente și căldură. Și dacă este așa, este cu siguranță exagerat, mai ales din perspectiva cuiva care nu se implică... Deși simt că are doar un blocaj de teamă: și dincolo de aparenta răceală este o mare capacitate de a dărui și a simți, o imensă căldură care mă atrage... dacă n-ar fi așa, nu mi-ar mai fi plăcut de ea pînă acum! Însă dacă nu lasă acest sentiment să existe, să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]