4,392 matches
-
să-i fac să înțeleagă că cererea nu este nici rațională, nici cinstită; în spatele ei se poate ascunde o cursă. A pune pe cineva în această postură e periculos, indiferent dacă urmarea ar fi bună sau rea, fiindcă i-ai răpi libertatea deliberării și hotărârii proprii. Tu ai iscăli o poliță în alb? Copilul insista să-mi explice că nu avea să-mi știrbească personalitatea sau să-mi anuleze voința și libertatea personală, era un act de dragoste, care să răspundă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
prin cunoașterea, nu numai a idealului spre viața dumnezeiască, dar mai ales a adevăratelor metode de luptă, pentru ajungerea la Hristos. Trăitori pe drumul greu și sfințitor. Mișcarea Legionară s-a constituit ca școală sub ascultarea Bisericii, când școala oficială, răpită din tinda Bisericii, a devenit ateo-iudeo-masonică. Nu este o formulă independentă, ca o corabie fără cârmă pe marea vieții, care își afirmă autoritatea prin metode personale, împotriva subordonării spiritului față de Hristos. Cei ce au intrat în această școală creștină și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ascultării? De care legionar asculți? Cine conduce reeducarea? Nu comuniștii? Deci dumneata asculți de comuniști! În numele cui vii la mine? Nu știi cui slujești, tinere! Dacă știi ce înseamnă libertatea de conștiință, de ce mă obligi, de ce mă constrângi, să-mi răpești libertatea? Dumneata ai pierdut-o, dar ai acceptat s-o pierzi. Numai prin libertate pot să exprim poziția autentică a sufletului meu care, vizavi de al dumitale, e nerobit de vreo forță, de vreun interes meschin, egoist, lumesc. Verifică-ți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bine, nu mă știu să fi făcut vreun bine!”. Abia după ce s-a deschis Cerul și a intrat în Bucuria Domnului Său, a zis: „Acum, cu adevărat am scăpat de voi, diavolilor!”. Numai ajunși acolo „nimeni nu ne mai poate răpi din mâna Tatălui” (Evanghelia după Ioan 10, 29). Noi dar, cum de ne putem mândri cu stadiul nostru duhovnicesc, când nici măcar nu știm să punem început de pocăință vieții noastre? Nu numai că nu știm, dar nici nu ne-am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
orașelor. Iași, capitala istorică a Moldovei, avea o populație din care mai mult de 50 % erau evrei 33. Faptul că Moldova a devenit focarul antisemitismului românesc nu constituie un accident: după pierderea a mai mult de jumătate din Moldova istorică, răpită de Rusia și de Austria, ceea ce mai rămăsese din ea era acum invadat de o minoritate străină și (conform unora, nu numai naționaliștilor) neasimilabilă. Naționaliștii au simțit că acesta era un adevărat pericol! La răscrucea veacului, România nu era o
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și a înființat la Iași un cămin studențesc pentru basarabenii care voiau să studieze în "România liberă". Într-un număr festiv al "Neamului românesc" dedicat Basarabiei, Iorga scria: "știm că între Prut și Nistru trăiesc români; nimeni nu le poate răpi drepturile străvechi, iar gloria Moldovei este încrustată în fiecare piatră"211. Dar adevărata luptă se ducea în Transilvania, unde, cu două decenii în urmă, Memorandiștii inițiaseră o acțiune eșuată pentru drepturile naționale ale românilor. Pentru a o înțelege, trebuie să
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
principal al românilor era îndreptat în direcția Transilvaniei. A fost cucerit Brașovul. Slabele trupe maghiare nu puteau fi folosite decît pentru defensivă. Iorga comunica din "Brașovul românesc" și compara eliberarea acestuia cu eliberarea Alsaciei și Lorenei sau a ținuturilor daneze răpite de Prusia în 186444. La începutul toamnei lui 1916, armata română a suferit, pe malul bulgar al Dunării, la Turtucaia, o înfrîngere care a costat-o scump. Dunărea era sub stăpînirea navelor de război fluviale austro-ungare. Iorga nu a avut
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
speranță exprimată iar și iar191. La ideea aceasta de a fi acolo unde țara avea nevoie de el și de a-și sluji țara nu a renunțat niciodată; ea l-a însoțit pînă cînd banda de teroriști legionari l-au răpit. În 1922, a început perioada dominației liberale, a stabilizării și a industrializării forțate. Din cauza situației economice dificile și a neglijării tineretului, anii aceștia s-au scurs sub spectrul permanentelor demonstrații antisemite. Nici o sărbătoare națională, nici o comemorare sau serviciu religios nu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
creat de cutremur. Deoarece răspunsul doctorului Angelescu este simptomatic pentru perioada respectivă și pentru starea de spirit a lui Iorga, autorul acestei cărți îl va reproduce textual. Întrucît Iorga a primit acest răspuns în dimineața zilei în care a fost răpit și asasinat de echipa de teroriști legionari, scrisoarea se afla în buzunarul său atunci cînd asasinii au deschis focul asupra lui, așa că e ciuruită de gloanțe: "Prea scumpe domnule Profesor Iorga, Vă răspund la scrisoarea pe care mi-ați trimis
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
să nu pierd această lumină și să rămân în beznă pe vecie. Mă stăpânea întreaga frică oarbă a unui copil, frica pe care mama mi-o insuflase de la o vârstă atât de fragedă: teama de sărutul ce-mi va fi răpit, de luminarea ce-mi va fi luată. Hartley, Hartley a mea! Da, te văd limpede, sărind coarda, o coardă ridicată din ce în ce mai sus; și Hartley zburând peste ea, în timp ce spectatorii scoteau de fiecare dată suspine de ușurare și de admirație; iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că nu te vrea, că iubește pe un altul. Este un argument împotriva căruia nimeni nu poate lupta“. Firește, într-un anumit sens „mi-am revenit“. Am muncit. Am întâlnit-o pe Clement Makin și am lăsat-o să mă răpească. I-am istorisit, cred, întreaga poveste, curând după ce am cunoscut-o. Părinților mei nu le-am spus nimic și cred că nici n-au aflat vreodată. Erau oameni atât de simpli și de nebănuitori, și-apoi nu se vedeau niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
imaginam singură. După ce am înțeles cu adevărat că se măritase, nu am urât-o, dar demonul geloziei a mânjit întregul trecut și spiritul meu nu a mai cunoscut astâmpăr. Gelozia este poate cea mai involuntară dintre toate emoțiile puternice. Îți răpește luciditatea, se înfige mai adânc decât gândirea. E întotdeauna prezentă, ca un spin în ochi, și decolorează cromatica universului. Hartley, respingându-mă din rațiuni de morală, a transformat întreaga mea viață într-o criză metafizică. Oare asta m-a determinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înaintea noastră! Cum pot oamenii bătrâni să fie fericiți? Noi suntem tineri și știm că suntem tineri, în timp ce majoritatea tinerilor nu sunt conștienți de acest lucru“. Acum scena era o pădure, și un prinț, de asemenea îmbrăcat în negru, o răpea pe Hartley, iar capul ei atârna peste umărul lui, de parcă ar fi avut gâtul frânt. Eu stăteam locului, continuând să gândesc cât e de minunat că sunt tânăr; avusesem un vis rău în care crezusem că sunt bătrân. Și sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a desființat. N-am putut intra în altul. Mă rog, nici n-am încercat. M-am înscris la ajutorul de șomaj. Ca toți ceilalți. — Cum ai ajuns aici? — Cu autostopul. Îmi pare rău, v-am bătut la cap, v-am răpit timpul. Acum plec. Sper că n-ai să pleci. Am să te conduc până la drum, e mai ușor pe partea aceea. Dar mai înainte, n-ai vrea să-mi aduci binoclul de câmp, atârnă acolo, pe stânca aceea. Titus părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mea. Îți spun ceva care ar trebui să te intereseze. Titus nu este fiul meu. — Povestea asta nu mă mai interesează, e depășită, o vreau pe Mary. — Ea dorește să rămână aici. Nu te cred... o ții cu forța. Ai răpit-o. Știu că ea n-ar rămâne de bunăvoie, știu. — A venit la mine, a fugit la mine, așa cum a făcut și data trecută, în seara aceea când ai fost la cursul de lemnărie. Îți închipui că aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ultimilor doi ani? Rămânea un mister. Mi-am adus aminte de butonii de cămașă și de poemele de dragoste ale lui Dante. Presupunerea mea era că trăise cu o doamnă mai vârstnică. Titus avea exact vârsta la care eu fusesem răpit de Clement; corupere de minori, cum obișnuiau cu toții să numească astfel de relații. Să-l fi „răpit“ oare cineva pe Titus și apoi să se fi descotorosit de el? în ce privește acest subiect, Titus păstra deplină tăcere. Am vorbit despre istorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îndeajuns, încât să mai fiu capabil s-o fac. Dar aș fi făcut-o, puteam s-o fac împotriva voinței ei? Puteam să târăsc cu forța în mașina lui Gilbert o femeie care se împotrivea și țipa, și s-o răpesc? Aș fi putut oare s-o amăgesc, spunându-i că o conduc acasă? Și Gilbert ar fi acceptat? Titus ar fi acceptat? Și apoi, dacă o luam cu forța, faptul acesta n-ar fi putut decât s-o înrăiască împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
eu nasul printre gratii? — Rosina, te rog... — Dar, Charles, ce ai de gând? După câte îmi amintesc, e și un soț la mijloc. Asta nu înseamnă că soții au constituit vreodată un impediment pentru tine. Dar nu poți s-o răpești, nu te poți gândi să te căsătorești cu ea. Zău așa, devii ridicol. Pe vremuri, n-ai fost niciodată ridicol. Aveai demnitate și stil. Titus și Gilbert, de astă dată mai puțin amuzați, păreau stingheriți și studiau dalele mari de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întâmplat.) Am ademenit-o să urce în mașina mea, spunându-i că Titus se afla la mine acasă, ceea ce era un fapt real. Când a sosit la mine, am încuiat-o. Așadar, ai fost îndreptățit să mă acuzi că am «răpit-o». Nu a încetat o clipă să-mi ceară să se întoarcă la ea acasă. E de la sine înțeles că nu am avut «relații» cu ea. S-a împotrivit tot timpul la toate propunerile și planurile mele și nu dorea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care situație te referi? — La cea dintre mine și dumneata. Hai să uităm de cei doi. Să vorbim despre dumneata și despre mine. — O.K. Și eu voiam să vorbim despre noi. Titus, eu n-am de gând să te răpesc... — Da, știu... Suntem absolut liberi, noi doi, unul dață de celălalt. Nu-i nevoie să definim lucrurile. — „Tată“ înseamnă o definiție, așa cred. — E o idee. Haide să fim doar prieteni, dacă preferi. Să așteptăm și să vedem cum vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
suferință mai purificată sau mai rațională. Povara mea de vină și de deznădejde era constantă, fusese doar redistribuită. Noi viziuni de amărăciune se deschideam înainte-mi. Omorâsem copilul lui Hartley, mă insinuasem, dintr-un capriciu, în viața ei și-i răpisem binefacerea ei, care-i aparținuse într-un fel în care niciodată nu mi-ar fi putut aparține. Nu cutezam să mă gândesc la durerea ei și la felul în care aceasta i-ar fi putut afecta simțămintele față de mine. Oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de dragoste. Peregrine era pur și simplu obsedat de tine, pe urmă s-a însurat cu Pam, numai ca să mă sâcâie pe mine. Și, știi, nu puteam suporta ideea că Peregrine privise atât de impasibil faptul că tu m-ai răpit, aș fi vrut să-l văd luptând pentru mine. — Complexul Elenei din Troia. Destul de comun. — Și când am auzit că te-a omorât... — S-a împăunat cu asta? — Natural... — Bine, atunci vă doresc noroc. Spune-mi un lucru, Rosina. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să-l țin sub control“ de parcă simțise, într-un fel, că accidentul se întâmplase din vina lui. Există într-adevăr o neîntreruptă cauzalitate a lucrurilor și, în bună măsură, Titus murise din cauză că, în urmă cu nu știu câți ani, eu i-o răpisem lui Peregrine pe Rosina. Și, de bună seamă, vanitatea mea îl ucisese pe Titus. Slăbiciunea mea distrusese obiectul dragostei mele. Gândurile acestea erau atât de înnebunitoare și implicațiile lor atât de înfricoșătoare, încât am decis că trebuie să le curm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
șaradă și, pe de altă parte, o astfel de dragoste reeditată nu înseamnă decât un mecanism menit să te elibereze de vechi resentimente? N-am dorit oare decât să i-o smulg lui Ben, așa cum am vrut să i-o răpesc lui Perry pe Rosina? De bună seamă, moartea lui Titus a creat imposibilitatea de a o mai avea pe Hartley; cel puțin această parte a lecției reci, revelația vanității umane, mi-a rămas în minte. {i-mi încolțește acum întrebarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
directori, activiști, mă rog, șefi. În Arad cei mai mulți au fost evreii și ungurii... Ei au fost primii comuniști din Arad, chiar din ilegalitate, pentru că atunci când s-a judecat procesul lui Ana Pauker în ilegalitate, ungurii au fost cei care au răpit-o și-au adus-o în Arad și-au ascuns-o... Dar la nivel național, cum ați receptat abdicarea regelui? Înainte să plecăm de la școală în vacanța de sărbători, am cântat „Trăiască regele!”, iar după ce ne-am întors... el n-
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]