3,256 matches
-
care erau prezenți toți artiștii care au participat cu lucrări pe simeze. În acel an din punct de vedere al tehnoredactării era mult mai slab, dar avea o mare valoare documentară în domeniul cultural. Bucuria a fost imensă atunci când am răsfoit pentru prima dată albumul, regăsindu-mă în paginile sale: fotografia, lucrarea reprodusă alături de cv-ul pe care-l trimisesem odată cu lucrarea prin poștă. Era primul album în care apăream ca sculptor, alături de alți mari artiști din țară. Pe prima pagină se
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fie contemporană, autentică și originală în expresivitatea formei plastice.”(Albumul Arta Naivă Festival’99, Cuvânt înainte, Deliu Petroiu). La întoarcerea spre casă, în tren, fiind un drum ce depășea 12 ore de mers, am avut timp berechet ca să-l pot răsfoi în liniște, citindu-l din scoarță în scoarță. Studiind, cu atenție toate cv-urile colegilor de breaslă am putut să remarc de ce Ion Măric, de exemplu, era socotit a fi cel mai bun artist naiv al momentului, cu toate că pe simezele expoziției
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
s-au desfășurat atât în țară cât și în străinătate. Aceasta e o carte de vizită pe care și-a creat-o în timp, având un loc destul de important și bine stabilit în această lume a naivilor. Astfel citind și răsfoind cu atenție albumul, mi- am dat seama că un rol important îl are și activitatea artistică. Nu e suficient să faci doar câteva lucrări pe care să le expui, chiar dacă sunt foarte bine realizate și sunt cele mai atrăgătoare
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
lucrări de o bună calitate, să poți să treci de jurizare, nu contează dacă iei sau nu premiu, important este să participi, acesta fiind cel mai mare premiu. Și nu la toate expozițiile se acordă premii. După ce am terminat de răsfoit albumul, privind pe geam, admirând peisajele transilvănene de o frumusețe aparte ce îți ofereau o stare de liniște și meditație, am început să mă gândesc la cele citite, aveam nevoie și eu la rândul meu de o carte de vizită
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
sans rivages, care a devenit idealul omului postmodern. VIOREL HUȘI - PICTOR DIN „ORAȘUL CULORILOR RUMENE ȘI AL LUMINII” Lină CODREANU De mult timp, n-am mai văzut un astfel de album de artă care să-mi suscite interesul. L-am răsfoit pagina cu pagina, cu un fel de sfiala intelectuală, ca-n fața unui ansamblu arhitectural, pregătită să descopăr aspecte monografice și artistice inedite. Cauza, poate, e că cel despre care facem vorbire este din aură spirituală a Hușilor. Am în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mîinile, i le sărut, apoi întind mîna la teancul cu cărți de lîngă masă și scot o cărțulie albă, Demonul de Lermontov. Te rog! spun Tamarei, întinzîndu-i cartea, e darul meu. Mi-a mulțumit mai mult șoptind, cu buzele întredeschise, răsfoind cartea. Spune-mi, o întreb, Moș Crăciun trebuie să plece imediat, ori are timp să mai zăbovească puțin? Pînă mîine, mi-a răspuns, dezbrăcîndu-și paltonul, rămînînd într-o rochie bleu, cu o floare albă în piept. Doamne, Tamara, exclam eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trebuia să fie gata! Un moment, spune pe un ton mai jos femeia. Stația de separare ați spus? Da, răspund eu, impunîndu-mi să fiu calm. Aa, cred că-i vorba de montajul la separator, se dumirește femeia, după ce o aud răsfoind niște hîrtii. Da, da, așa i se spune în limbaj prescurtat: separator. Mîine dimineață, la șase, voi fi cu sudorii și cu mecanicii acolo. Să fiți și dumneavoastră. Mai bine veniți azi și vedeți despre ce-i vorba, zic eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
încheie cei doi nasturi descheiați: unul la cămașă și unul la pantaloni... Ei, și-acum, zice plin de fericire inginerul-șef, umflîndu-și pieptul cînd secretara îi pune în față condica de prezență, să vedem ce sancțiune dăm... În timp ce inginerul-șef răsfoiește condica de prezență, eu arunc o privire spre Don Șef; cred că și el se simte la fel ca mine. În ceea ce mă privește, am devenit insensibil, dar pentru Don Șef chiar că mi-e ciudă. O nulitate profesională, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
privire, îmi șoptește: Mulțumesc, Mihai! Sting bricheta, trag sertarul, o pun la loc, închid sertarul și mă retrag pînă lîngă fotoliu. Îmi permiteți să mă așez? o întreb. Te rog, face ea semn spre fotoliu. Lasă țigara pe marginea scrumierei, răsfoiește toate contractele, apoi închide dosarul. Da, e-n ordine. Spune-mi, îmi arată spre casca din mîna mea, știi că există un cod al culorilor pentru căștile de protecție? Nu. Culoarea albă pentru directori, culoarea galbenă pentru ingineri și culoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
femei și bărbați. Cuprind dintr-o privire pe cele trei femei și spun "sărut mîinile", apoi înclin capul spre cei doi bărbați, șoptindu-le "bună ziua". La biroul din stînga, după ușă, o doamnă, indiferentă la ce se întîmplă în jur, răsfoiește dosarele unui biblioraft și bifează din cînd în cînd cîte un nume de pe un tabel. La biroul de alături, unul din cei doi bărbați, cu paltonul între umeri, scrie ceva de zor. Celălalt bărbat, așezat la biroul din centru, vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pot da seama dacă omul din fața mea știe să acorde atît cît trebuie unei glume. Ori domnul Vlădeanu..., arată ea spre mine, făcînd un gest larg cu mîna dreaptă, apoi trage de pe colțul biroului un biblioraft și începe să-l răsfoiască. Uitați-vă, îmi arată, acesta este tabelul cu repartițiile pentru blocul-turn aprobate de la începutul anului. Numele dumneavoastră nu apare. Poftiți să vedeți... Mulțumesc! Vă cred pe cuvînt, îi zic, simțind cum am încremenit, fără să mai pot face vreun pas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu verde și mi-am adus aminte de vacanța ta la Diham. Am luat un bec mare (240 lei) pentru biurou și acum îți scriu la o lumină albă, care face din biurou o imensă scoică cu irizații trandafirii. Am răsfoit planul Parisului, albu mul cu vederi din Paris, am suspinat nostalgic, nu după Paris, ci după tine în Paris. Trăiește intens, Monica, și bu cură-te de el, cuminte și frumos. Pentru ca toată despărțirea, îngenunchiarea și renunțarea mea la ceea ce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
În seara asta îmi vine să mă zvârcolesc pe jos... II 28 ianuarie [1949], vineri Am să-mi petrec viața scriindu-ți; cum am o clipă liberă, alerg spre tine; mă gândesc uneori că poate într-o zi copilul tău, răsfoind hârtii vechi, își va spune: „Oh, mama mare asta, ce mult și-a mai iubit fata!“ Nu știu ce are să se mai întâmple - și poate paginile acestea au să-ți arate că în lipsa ta mi-am petrecut viața iubindu-te. [...] 29 ianuarie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și m-am pieptănat repede și m-am întors în birou: radioul, măsuța, biroul, nimic n-a scăpat, totul a fost inventariat. Pe urmă a sunat iarăși și au sosit două cozi de topor, foști anticari; s-au apucat să răsfoiască, să cotrobăie prin cărți, de parcă ar fi fost la ei acasă. Marele șef îmi zice: „Credeam că biblioteca Lov[inescu] o să fie mai interesantă, mai bine aleasă“. Era un invalid de război, surd și chior, Adalbert Moscovitz. Au stat până la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
paravan. Am stat de la ora 4 până la 8, la o conversație cum nu mai auzi în zilele noastre. [...] III [...] Ieri când m-am oprit la un anticar, pe bulevard, l-am întâlnit pe Sperb[er], traducătorul lui Eminescu în germană; răsfoia o carte. A venit să mă salute și să întrebe de tine. M-a întrebat ce faci la Paris, din ce trăiești; i-am spus că nu știu exact unde lucrezi, dar că ai urmat un curs de steno[grafie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
perfect adevărat. Bine, OK. Nu e întru totul adevărat. Poate mi-a trecut prin cap o dată sau de două ori. Poate m-am jucat de câteva ori mâzgălind numele Becky Brandon în carnețel, să văd cum arată. Și poate am răsfoit Martha Stewart Weddings o dată sau de două ori. Doar din pură curiozitate. Poate, e adevărat, mi-am dat seama că Suze se mărită și ea e cu Tarquin de mult mai puțin timp decât sunt eu cu Luke. Dar știți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îmbietoare, ca o farfurie cu gogoși lipicioase. — Dumnezeule! zic, sforțându-mă să nu înșfac lacomă una dintre ele. N-am citit încă nici o revistă de-asta cu chestii de nuntă. Nu știu nimic despre ele! Nici eu, zice mami imediat, răsfoind cu gesturi sigure un exemplar din Wedding and Home. Adică nu mare lucru. M-am uitat doar puțin prin ele, ca să-mi fac o idee. Oricum, sunt mai mult reclame... Șovăi o clipă, cu degetele pe coperta revistei You and
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
s-a înrădăcinat atât de tare, încât mi-e foarte greu să scap de el. Deși acum am un inel de logodnă pe deget, tot mă prefac instinctiv că nu mă interesează absolut deloc. Cred că nu strică să le răsfoim, arunc în treacăt. Așa, în mare... doar ca să vedem care e oferta... Of, la naiba. Mami nici măcar nu mă ascultă, oricum, așa că n-are nici cel mai mic rost să mă prefac că n-am să învăț pe dinafară fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fantastic! — Am învățat atât de multe la curs, toate șmecheriile meseriei, am o carte întreagă cu fotografii prin care te poți uita, ca să-ți alegi stilul. De fapt, am adus-o cu mine. Uite! Janice deschide dosarul și începe să răsfoiască diverse fotografii laminate cu femei care arată de parcă ar fi fost machiate în anii ’70. — Uite, stilul ăsta se cheamă Regina balului, e pentru o fată mai tânără, zice agitată. Uite, aici avem Mireasa Primăvară Radioasă, cu rimel rezistent la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Contractul dintre Luke James Brandon (numit în continuare „Mirele“) și Rebecca Jane Bloomwood (numită în continuare „Mireasa“) asupra... Nu înțeleg. Ce memorandum, la ce contract? Că doar nu e... Nu poate să fie... Mă uit nedumerită la Luke, dar el răsfoiește grăbit paginile, părând la fel de șocat ca și mine. — Mamă, ce e chestia asta? zice. — O simplă măsură de precauție, spune Elinor cu un zâmbet distant. O formă de asigurare. O, Doamne. E un contract prenupțial. Mă uit rapid peste contract
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o invenție a stângii”), aducând argumentul că, pasămite, „votul democratic” al evreilor de acum două mii de ani l-ar fi condamnat pe Isus la moarte (vezi Noua dreaptă, nr. 1, 1993 - revista Partidului Dreapta Națională) <endnote id="(157, p. 101)"/>. Răsfoind literatura ultranaționalistă din Rusia de azi, Îl vom găsi pe „evreul democrat”, evident „provenit din khazari”, „crucificându-i” pe ruși și conducând lumea, văzută ca un „bal al Diavolului” <endnote id="(908, p. 126)"/>. De regulă, nostalgicii comunismului și naționaliștii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 70 ; 278, p. 450)"/>. „Dacă toți evreii ar fi ca tine...” „Evrei ! Acești bravi evrei ! Niciodată n-am mai Întâlnit de atunci evrei atât de buni. I-am iubit sincer, dezinteresat...”, evocă Liviu Rebreanu câteva chipuri de evrei bătrâni, răsfoind albumul copilăriei sale. „Schan ! Tuptil ! Trei păduchi ! Unde sunteți ? Pe unde umblați ? Cât de mult s-a schimbat lumea de când nu v-am văzut ! Ce deșert rece, pustiu, dezolant a devenit lumea de când ne-am despărțit” <endnote id="(734, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mare nerăbdare răspunsul tău. Complimente doamnei din partea soției mele, dimpreună cu omagiul meu. Cu toată prietenia, Mihai Drăgan P.S. Exemplarul pe care îl am în plus din romanul lui Stere este vol II . Să notez, din revistele pe care le răsfoiesc, bibliografia Stere și despre? De ex: Adevărul literar și artistic. Ce părere ai de atacul lui Al. Protopopescu în contra lui A. Marino? În curînd voi avea un articol în Scînteia . Ca și la Bacău, aici înseamnă o reducere la tăcere
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
întrebările. Oare ar fi putut răspunde și cei 19? O lecție ținută numai pentru 10 din 29 mi se pare nepotrivită. Citesc regulat revistele literare de prestigiu: România literară, Luceafărul, Ateneu, Viața Românească. (Nu am bani pentru altele, [dar] le răsfoiesc la Bib[lioteca] Fac[ultății] de Filo[logie]). Recenziile sînt mai toate în manieră clasică. Rar de tot înțeleg din scrisul unor critici că „umblă” și pe la metoda... Marcel Giurgea. De aceea, îți mulțumesc că ai publicat și recenzia mea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
dînsul. și apoi sînt de Ibrăileanu și [de] Topîrceanu scrise. De altfel, nu se prea cunosc multe scrisori trimise de el. Cea a lui Topîrceanu cred că a fost scrisă imediat în urma spuselor lui Ibrăileanu și sub ochii acestuia. Am răsfoit Scrisori către Ibrăileanu, București, 1966. Sînt și acolo destule scrisori foarte scurte și care nu spun mare lucru. Exemplu cea a lui D. D. Pătrășcanu, de un rînd, la p. 124. Ce mai faceți? Vă mulțumesc mult pentru ultima d
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]