4,549 matches
-
neatenție din partea celorlalți, se sculă de la masă și se pierdu prin curte. La un moment dat, ieși din ogradă cu mâinile în buzunar și capul gol, și se plimbă pe strada pustie, stăpânită de umbra clopotniței mănăstirii. Se învinovăți de răutate, de lipsă de respect față de Pascalopol, de gelozie neîndreptățită. În planul de dezvoltare a personalității lui, pe care-l alcătuise în minte, sta acest principiu: de a nu jigni pe nimeni și de a reacționa împotriva inimiciției prin rezervă. Purtarea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și-l ard cu ea de-i iese sufletul, maica ploii lui. - Cuvioase, se rugă iar părintele, priveghează la celece spui. - Lasă, taică, să învăț pe aceste fiice cum se izgoneșterăul de la casă; și zic așa: "Blestemu-te pre tine, începătorul răutăților și al hulei, începătorul împotrivirii, și izvoditorul vicleniei; blestemu-te pre tine, cel lepădat din puterea luminii cei de sus și surpat jos întru întunericul adâncului pentru înălțare; blestemu-te pre tine și pre toată puterea cea căzută următoare voii tale; blestemu-te
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui Pascalopol, și Simion Tulea, inofensiv și taciturn. Jocul de cărți este un bun prilej pentru etalarea gândurilor malițioase ale Aglaei care ironizează, jignește cu premeditare atât pe Otilia cât și pe Felix. Felix observă avariția bătrânului unchi, cochetăria Otiliei, răutatea și meschinăria Aglaei, devenind în timp un interiorizat. Spre a se salva, își întreține un jurnal în care are curajul să-și noteze în special stările afective legate de frumoasa Otilia. Față de Pascalopol, eroul-martor are sentimente contradictorii: îl respectă, se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
familiale. Pe de altă parte, imaginea personajului este și mai veridică atunci când sunt prezentate și părerile celorlalți eroi despre ei înșiși. Cele mai multe impresii sunt legate de Aglae Tulea. În timp ce Otilia o acceptă așa cum este, fără să aibă resentimente pentru toata răutatea ei, Felix trăiește uneori sentimente de abandon și vrea să se rupă de acest mediu închistat și ostil: Îl obosea, îl neliniștea această lume fără instinct de rudenie, aprigă, în care un om nu se putea încrede în nimeni și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mea". Otilia e mai mult un simbol al feminității decât un personaj. Eterică, sensibilă, capricioasă, este totuși matură, având un mod filozofic de a-i privi pe oameni și de a observa viața, societatea. Și ea, și Felix sunt martorii răutății și ai lăcomiei umane. Romanul lui Călinescu are și accente romantice. Prozatorul descrie cu multă sensibilitate Bărăganul, heleșteul de la moșia lui Pascalopol, o turmă de bivoli în câmpie etc. Descrierea heleșteului îl definește pe Călinescu drept un intelectualist, expresia sa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
va da voie să facă banchetul. Primise o circulară prin care se interzicea organizarea sărbătoririi sfârșitului liceului. Sub amenințarea excluderii din examen elevii liceului Mircea nu mai organizează nimic< le era frică și profesorilor de director. El și-a dovedit răutatea încă o dată. Celelalte licee fac banchetele în definitiv erau majori atât elevii, cât mai ales profesorii și se întâlnesc stocastic la același restaurant, la aceeași oră, în aceeași zi. Legal nu le putea face nimic! Parșivenia din Lungu a izbucnit
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Și el dorește să sfârșească în această stare de neînțeles a împlinirilor. Stau clipe înlănțuiți, nu mai doresc să iasă din mare, se consideră copiii ei, ar putea să meargă în larg. Afară este frig, e urât< îi așteaptă toate răutățile pământului, pe când acolo în mare apa este moale, călduță, îi învăluie, îi împacă cu liniștea și zbuciumul ei și uită tot. Au ajuns la capăt! - Nu mai plânge, iubitule, trebuie să mă uiți, repetându-se, să mă uiți! Cuprinsă brusc
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sculase pe mulți din morți, zidarii la ea veneau, nu chemau doctorul. Când se deocheau copiii, mamele la coana Marița alergau într-un suflet. Ea-și punea broboada de lână pe umeri, și, numai în papuci, sosea, lipa-lipa, să scoată răutatea de unde se cuibărise. Căuta focul, apuca repede cu un clește câțiva cărbuni, stingîndu-i într-o căldărușă, și bolborosea cu capul în piept: Fugi, deochi, Dintre ochi, Peste nouă țări și nouă mări, Unde popa nu toacă, Câinii nu latră, Fata
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
merită titlul decât în virtutea titlurilor compromițătoare din trecut. A cădea în ispită nu e a cădea în viață? Du-ne, Doamne, în ispită și ne mântuiește de cel bun! Rugăciunea de fiecare zi ar trebui să fie o inițiere la Răutate și "Tatăl nostru" să sfâșie vălul ce-o acoperă, pentru ca privind-o în față, familiari pierzaniei, să fim ispitiți de cel Bun. Morala e pierdută de lipsa ei de mister. Să n-ascundă binele nici o taină? Decolorarea pasiunilor, îndulcirea instinctelor și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în tine nu mai e nimeni, nici chiar Diogene, și ești vacant până și de vid și urechile nu-ți mai țiuie de neant... Romantismul german - sau vremea în care nemții cunoșteau genialitatea sinuciderii... Când te apropii de Dumnezeu prin răutate și de viață prin umbre, la ce poți ajunge dacă nu la o mistică negativă și la o filozofie nocturnă? Crezi fără să crezi și trăiești fără să trăiești... Paradoxul îl rezolvi într-o duioșie însîngerată, întărit de amurguri și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu ești bolnav de boli, ci de prezența altor lumi în principiul viețuirii tale... O oboseală divină pare a se fi lăsat pe miezul ființei..., măduva vieții e surmenată de cer... Groaza este o memorie a viitorului. Acele tresăriri de răutate funebră în care ai vrea să ucizi aerul... și-n care un zâmbet te cutremură ca mâinile de mort din coșmaruri. A trăi nu-i o noblețe. Dar a te învălui în nimb de nimiciri... În zadar umbli după existență
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mele, domnișoară, zise Francesco repezindu-se spre ușă. L-ar fi oprit... nu-i venea la socoteală,... să nu-l oprească... nu se cădea. Ea nu făcu nimica, ceea ce era mai cuminte în cazul de față. Pictorul ieși zâmbind cu răutate, dar cu deosebire încîntat de mutrele ce le tăia Cezara... contrazicătoare, turburi, desperate... Ea rămase-ntr-o confuzie. Privea la Ieronim. Ce frumos era... Inima tremura-n ea... l-ar fi omorât dacă ar fi fost al ei... Era nebună
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-se [Și astfel se și repezi] spre ușă. L-ar fi oprit... nu-i venea la socoteală... să nu-l oprească... nu se cădea. Ea nu făcu nimica, ceea ce era mai cuminte în cazul de față. Pictorul ieși zâmbind cu răutate, dar cu deosebire încîntat de mutrele ce le tăia Cezara.. contrazicătoare, turburi, desperate... {EminescuOpVII 169} Ea rămase-ntr-o confuzie. Privea la Ieronim. Ce frumos era... Inima tremura-n ea... l-ar fi omorât dacă ar fi fost al ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
semeni ei, puțin, dar totuși... - Dar nu-i de trebuință ca să mă iubești pentru ca să-mi iubești desperarea mea, zise ea. Vin oriunde aud că ești, numai ca să te văd. EI se uita la ea și începu să râdă, dar fără răutate. Îi părea așa de ciudat ca o femeie să-i pretindă în acest mod iubirea. Și ți-o repet dar, adaose, ești cea mai grațioasă femeie din lume și nici îți poți închipui cum îmi e de simpatică toată arătarea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
organizarea e mai rațională iar mimetismul mai solid garantat. "Acolo este și pericolul sectelor: reduse la propriile lor forțe, ele (mulțimile) nu vor fi niciodată în stare să facă prea mult rău. Dar e suficient un bob de drojdie de răutate pentru a dospi un imens aluat de prostime. Se întîmplă adesea ca o sectă și o mulțime, separat considerate, să fie incapabile de vreo crimă, iar combinarea lor să devină cu mare ușurință criminală"251. Înlocuiti cuvîntul criminal cu revoluționar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
au decedat în mod inexplicabil (Domșa și Lungu, 1999, vol. II, pp. 87-90). Un luptător la Televiziune, Dănuț Măgirescu, relatează de pildă (Tatulici, 1990, pp. 193-196) felul în care a fost confundat de mai multe ori cu un „terorist”, din răutatea și prostia oamenilor (militari și revoluționari zeloși), scăpând cu greu nu doar de la arestare, ci și de la un posibil linșaj. Armatatc "Armata" În decembrie 1989, Armata s-a manifestat concret în trei etape: 1. în mod represiv (la Timișoara, în
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
antipakistaneze, determinate de politica favorabilă relațiilor sale, oarecum speciale, cu statele din Vest, Pakistanul de Est s-a desprins de statul pakistanez și a devenit statul Bangladesh (1971). Orientările antipakistaneze proveneau, în principal, din partea Indiei, care urmărea, cu invidie și răutate, orientarea pro-vestică a Pakistanului și ascensiunea acestuia în relațiile cu statele vestice; se prefigura o competiție între acestea, ce avea să se desfășoare în principalele domenii de activitate: politic, economic și în special în cel militar, mai ales în cel
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
marginea Scripturii 1. Numeroase manuale de dogmatică ortodoxă continuă să ne prezinte istoria doctrinei creștine ca pe un triumf sistematic al marilor Părinți ortodocși (pe umerii cărora stăm ca niște pitici, împărțind lumii aspre judecăți) împotriva ereticilor slujitori ai duhurilor răutății. Totuși, n-ar fi decât o imensă naivitate - și, în cele din urmă, o opțiune ieftină intelectual și prea confortabilă din punct de vedere spiritual - să perpetuăm acest șablon tezist. Cercetătorii atenți ai Antichității târzii, confruntați cu iureșul de simplificări
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de tradiția pneumatică, liturgică și doxologică a Bisericii care ne in-formează ochiul minții în exercițiul martiric al confesiunii lui Hristos. Văduvit de lărgimea unei asemenea panorame, militantul de serviciu se împovărează, pe sine și pe alții, cu toate armele duhurilor răutății, burdușindu-și ranița cu rechizitorii, antrenându-și camarazii prin teste grilă, oferindu-și maniacal certitudini printr-un debit excesiv de răspunsuri la orice întrebări. Dimpotrivă, depășind nivelul relatării doxografice și pătrunzând în sfera problematizării hermeneutice care definește condițiile de posibilitate ale
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ură, apare lumina pascală a iubirii, capabilă să dea și ultima iertare. Psalmul începe dramatic cu o întrebare („de ce m-ai părăsit”), continuă cu recunoașterea filială („din pântecele maicii mele Dumnezeul meu ești Tu”), se prelungește printr-un denunț al răutății („m-au înconjurat câini mulți, adunarea celor vicleni m-a împresurat”) și sfârșește, profetic, printr-o promisiune („seminția mea va sluji Lui, se va vesti Domnului neamul ce va să vină”). Pentru că învierea înseamnă, în primul rând, ridicare (gr., anastasis
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pentru a marca triumful asupra puterilor întunericului. Discursul propriu îngerului („spune-voi numele Tău fraților mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda”) contrastează radical cu vociferarea satanei („care umblă, răcnind ca un leu”). Obrăznicia înfruntării suferinței goale este dezarmată. Meschinăria „duhurilor răutății, care sunt în văzduh” (Ef. 6,12) - implicate decisiv în parodia procesului lui Iisus - a fost deplin dovedită. Părtaș la întreaga condiție a umanității noastre, Iisus a dezbrăcat „începătoriile și stăpâniile” și „le-a dat de ocară în văzul tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
arșiță cu buruieni și coacăze răcoare În căldură binecuvîntare de rubin voia și Împărăția ta facă-se culoarea ta e a cărnii trecute În spin ................................................. CEAI care desfeți limba și măruntaiele CEAI care micșorezi bolnavilor suferința ierburi sălbatice din noi răutatea oamenilor taie-le adu În ficatul și În rărunchii mei liniștea umilința ceai dăruit refugiaților ruși ceai În grădini publice pe scaune de lemn ceai celor supuși și celor nesupuși ceai pe toate buzele ca o cruce de lemn... Și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
anterior; - nu acționa sub stres, după inspirația de moment; • ordoneaza-ți ideile, dar: - nu neglija cauzele reale ale problemelor apărute în schimbul efectelor; - nu acționa prin supra-reacție; - evită amalgamul de probleme, dorințe, minuni și lozinci din minte ta; • nu deveni gorilă: - răutatea oamenilor se accentuează în situații de criză; - neuronii nu îi poți recupera indiferent ce ai face; • decompresarea: - nu te pierde în nimicuri; - subalternii te aprobă pe fața pentru acțiunile minore de succes, dar te critică pe la spate (că nu ești
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
o clipă, se deschide din nou spre literatură. Sau, mai exact, este acaparat din nou de clișeele literaturii. O variantă a schitului este cetatea În ruină. În preajma ruinelor, poetul se simte, Încă o dată, inspirat, mulțumit cu sine, la adăpost de răutatea lumii. Dintre poeții de la 1840, Grigore Alexandrescu este cel mai consecvent cîntăreț al acestei teme. Tristețea, În vecinătatea zidurilor Înnegrite de vreme, este reconfortantă („Al meu suflat se-nalță pe aripi d-un foc sfînt” - Miezul nopții). Durerea dezleagă energiile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un chip greșit acestor două personaje ce îi păndesc atăt pe cei din poveste căt și pe el, îl rog să își imagineze într-un mod facil Moartea ca fiind un fuior de fum gri iar Răul ca unul roșul. Răutatea nu se măsoară în culoare de aceea trebuie notat faptul că această forță intermediară sau fuiorul de fum gri este doar o punte indiferentă la faptul că cel ce o trece este bun sau rău. Ancorați într-un decor vag
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]