5,033 matches
-
decât de o vrăjitoare, singura capabilă să manipuleze anumite forțe. De exemplu, luarea manei la vaci era o practică întâlnită pe tot cuprinsul Europei. Cauzele care au fost contabilizate de antropologi și sociologi pot fi dintre cele mai diverse: invidie, răzbunare, gelozie, orgoliu nemăsurat etc. Aceleași lucruri se pot spune și despre lumea sătească din centrul și estul Europei. La noi, în România, aproape că nu exista sat în care să nu se discute, cu discreție, de prezența unei vrăjitoare. Practica
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
prezumție: “chiar amăgire dacă ești, ce cîntecul mi-l bei...” Căci frumoasa poetului pare să facă parte din acea specie intangibilă care Îndeamnă doar la un “jaf imposibil”. Motiv pentru care, poezia fiind, fără doar și poate, și o sublimă răzbunare a soartei, poetul Încearcă să-și ia revanșa prin procură asupra imaginii ființei adorate “răsfrîntă-n iezerul de munte” și spartă brusc de zborul razant al unei rîndunele. Intenția compensatoare este limpede exprimată În ultima strofă: “Dacă eu nu, atuncea cel
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
politice contemporane (1998a: 84, 1999: 31). Evenimentul numit "11 Septembrie" este un asemenea caz. Cum este el cel mai bine conceput: ca un act de terorism, un act criminal, un act diabolic, un act de război, sau un act de răzbunare? Poate este cel mai bine conceput ca o ipostază a fascismului islamic sau a ciocnirii civilizațiilor? Sau poate ca un efect de recul? Mai mult, care sunt mai exact elementele folosite și cele omise în construirea evenimentului? A început ceea ce
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
beregata ca la berbeci. Un negustor se dă pe lângă un bancher și-i înhață nasul cu dinții, i-l rupe din zgârci și-l scuipă, mai strivindu-l cu talpa încălțămintei, ca pe un muc de țigară, pentru ca satisfacția și răzbunarea să sporească". De fapt, pasajul, redat ansamblului, îndeplinește funcția unui raționament (în terminologia lui Angenot, raționament inductiv prin ficțiune) constatativ, referitor la decrepitudinea omenirii postbelice, raționament ce permite încheierea lanțului inferențial prin validarea rostirii metaforice: "Uite omul de după război, bruta
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o reclamă pe micul ecran. Acest om de treabă, care nu era cleric, ci negustor, nu voia decât să-și vândă produsele cu ajutorul unei imagini frapante. Telespectatorii s-au folosit de ea pentru a-și satisface o veche sete de răzbunare. Căile eficacității iconice nu sunt mai puțin impenetrabile decât cele ale Providenței. Nicio imagine nu este inocentă. Dar, bineînțeles, niciuna nu este vinovată, fiindcă noi ne obligăm pe noi înșine prin intermediul ei. De asemenea, cum nicio reprezentare vizuală nu este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Și, plângând și ea amarnic, Tetis îl îmbrățișează pe Ahile, care hohotea, și îl întreabă ce s-a petrecut (doar i se împlinise ruga, aheii, fără el, sunt la un pas de pieire). Și, aflând de la fiul ei că, drept răzbunare, îl va ucide pe Hector, îi plânge din nou soarta, pentru el, pentru ea. Dar, respectându-i rugămintea, nu încearcă să-l împiedice, ba chiar spune că e frumos lucru să sară n ajutorul aheilor istoviți și pe pragul înfrângerii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
acestea, numai trei nu îl au în vedere pe Ahile ca războinic și, dintre acestea, două sunt analogii ale durerii lui pentru Patrocles. În prima, Ahile, care își ține mâinile pe pieptul prietenului și se tânguie în puterea nopții, visând răzbunare, este comparat cu un leu căruia i s-au luat puii și geme și îi caută prin văi îndurerat și mânios și nu-i găsește. Ahile geme după omul pe care îl iubise cel mai mult între oameni și îl
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
străine de război și străine de slavă. Aici apare în lumină marele paradox al situării lui Ahile în lume. El, care reprezintă cea mai înaltă valoare războinică și totodată absolutul luptei ucigașe și prădalnice, el, care a ales gloria (și răzbunarea) cu prețul de a muri tânăr și departe de casă, el, care seamănă cu focul, impetuos și violent și mistuindu-se curând o dată cu ce-a ars, tocmai el este singurul, dintre toți cei care s-au năpustit asupra acelei vechi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
limpede ce are de gând și fără să-și reia amenințarea că va pleca de la Troia. Fapt este că o cedează, supus, pe Briseis, adăugând că, dacă Agamemnon o să vrea mai mult decât atât, o să plătească cu viața. Iar ca răzbunare pentru Briseis, se pare că-i încolțise deja în gând un plan, de vreme ce o cheamă din adâncul mării pe mama lui și o roagă să-l convingă pe Zeus să-i avantajeze pe troieni în așa fel încât lui Agamemnon
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
îngustă fâșie de teren, că aproape toate căpeteniile, rănite, sunt scoase din luptă și că întreaga campanie riscă să se încheie nu doar cu un eșec, ci cu o catastrofă a lor, a tuturor. Pe de altă parte, simte că răzbunarea lui și demonstrația consecințelor retragerii sale sunt un fapt împlinit. Astfel că îi prescrie lui Patrocles sarcina de a le asigura „dulceața întoarcerii“, interzicându-i însă să meargă prea departe și să atace chiar cetatea Troiei și eventual s-o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Alcesta vrea să moară 143 în locul bărbatului ei. Ahile, singur în legendă, vrea să moară pentru că pierduse pe singurul om alături de care îi era drag să trăiască și fără de care ar fi vrut, dacă nu l-ar fi ținut gândul răzbunării, să moară pe loc. Îl durea cumplit că nu fusese alături de el, să-l ocrotească și să-l apere, că se aflase în fața morții singur, în timp ce el, Ahile, stătea lângă corăbiile sale, „pământului zadarnică povară“. Nimeni nu-i poate refuza
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și amintește cum odinioară îi făgăduise, zadarnic, lui Menoitios că se va întoarce cu fiul lui biruitor al Troiei. Acum știa că amândoi, pe rând, fuseseră sortiți să ude cu sângele lor câmpia aceea funestă și îi făgăduiește mortului crâncenă răzbunare. Până atunci îl lasă să fie jelit de captivele pe care le cuceriseră ei doi, demult, pe când pustiau împreună bogate cetăți de departe. După o vreme, Tetis îi aduce noile, nemaivăzutele arme divine. Ahile le primește cu bucurie, le ține
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
aminte, să-i spună hohotind că nu l-ar durea atâta nici vestea morții tatălui său ori a fiului său. Și, cu durerea aceasta implacabilă, devenită turbare, iese în câmpie și începe măcelul, sfârșindu-l cu Hector, și acolo, cu răzbunarea împlinită, după o clipă de avânt, când vrea să pornească la atacul cetății, se întoarce cu gândul la Patrocles și le spune aheilor că nu-l va uita niciodată, atâta timp cât va sălășlui pe pământul celor vii și va avea încă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
iarna picuri / Din streașina de stuf.“ De fapt, Gonzalo (despre care, cum rezultă din textul citat, Prospero îi vorbise, prin ani, lui Ariel) este acela în care mila prisosise asupra oricărui alt simțământ. Ceea ce însuși Prospero exprimă foarte curând: „nu răzbunarea, / Ci mila-i mai presus. S-au pocăit.“ Ariel, ființă neomenească, este totuși în stare să înțeleagă, în nuanțe și în adânc, simțurile și patimile omenești și să le aducă spre mai nobile porniri. O face cu un pragmatism superior
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Și, plângând și ea amarnic, Tetis îl îmbrățișează pe Ahile, care hohotea, și îl întreabă ce s-a petrecut (doar i se împlinise ruga, aheii, fără el, sunt la un pas de pieire). Și, aflând de la fiul ei că, drept răzbunare, îl va ucide pe Hector, îi plânge din nou soarta, pentru el, pentru ea. Dar, respectându-i rugămintea, nu încearcă să-l împiedice, ba chiar spune că e frumos lucru să sară n ajutorul aheilor istoviți și pe pragul înfrângerii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
acestea, numai trei nu îl au în vedere pe Ahile ca războinic și, dintre acestea, două sunt analogii ale durerii lui pentru Patrocles. În prima, Ahile, care își ține mâinile pe pieptul prietenului și se tânguie în puterea nopții, visând răzbunare, este comparat cu un leu căruia i s-au luat puii și geme și îi caută prin văi îndurerat și mânios și nu-i găsește. Ahile geme după omul pe care îl iubise cel mai mult între oameni și îl
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
străine de război și străine de slavă. Aici apare în lumină marele paradox al situării lui Ahile în lume. El, care reprezintă cea mai înaltă valoare războinică și totodată absolutul luptei ucigașe și prădalnice, el, care a ales gloria (și răzbunarea) cu prețul de a muri tânăr și departe de casă, el, care seamănă cu focul, impetuos și violent și mistuindu-se curând o dată cu ce-a ars, tocmai el este singurul, dintre toți cei care s-au năpustit asupra acelei vechi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
limpede ce are de gând și fără să-și reia amenințarea că va pleca de la Troia. Fapt este că o cedează, supus, pe Briseis, adăugând că, dacă Agamemnon o să vrea mai mult decât atât, o să plătească cu viața. Iar ca răzbunare pentru Briseis, se pare că-i încolțise deja în gând un plan, de vreme ce o cheamă din adâncul mării pe mama lui și o roagă să-l convingă pe Zeus să-i avantajeze pe troieni în așa fel încât lui Agamemnon
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
îngustă fâșie de teren, că aproape toate căpeteniile, rănite, sunt scoase din luptă și că întreaga campanie riscă să se încheie nu doar cu un eșec, ci cu o catastrofă a lor, a tuturor. Pe de altă parte, simte că răzbunarea lui și demonstrația consecințelor retragerii sale sunt un fapt împlinit. Astfel că îi prescrie lui Patrocles sarcina de a le asigura „dulceața întoarcerii“, interzicându-i însă să meargă prea departe și să atace chiar cetatea Troiei și eventual s-o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
tragici, Alcesta vrea să moară în locul bărbatului ei. Ahile, singur în legendă, vrea să moară pentru că pierduse pe singurul om alături de care îi era drag să trăiască și fără de care ar fi vrut, dacă nu l-ar fi ținut gândul răzbunării, să moară pe loc. Îl durea cumplit că nu fusese alături de el, să-l ocrotească și să-l apere, că se aflase în fața morții singur, în timp ce el, Ahile, stătea lângă corăbiile sale, „pământului zadarnică povară“. Nimeni nu-i poate refuza
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și amintește cum odinioară îi făgăduise, zadarnic, lui Menoitios că se va întoarce cu fiul lui biruitor al Troiei. Acum știa că amândoi, pe rând, fuseseră sortiți să ude cu sângele lor câmpia aceea funestă și îi făgăduiește mortului crâncenă răzbunare. Până atunci îl lasă să fie jelit de captivele pe care le cuceriseră ei doi, demult, pe când pustiau împreună bogate cetăți de departe. După o vreme, Tetis îi aduce noile, nemaivăzutele arme divine. Ahile le primește cu bucurie, le ține
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
aminte, să-i spună hohotind că nu l-ar durea atâta nici vestea morții tatălui său ori a fiului său. Și, cu durerea aceasta implacabilă, devenită turbare, iese în câmpie și începe măcelul, sfârșindu-l cu Hector, și acolo, cu răzbunarea împlinită, după o clipă de avânt, când vrea să pornească la atacul cetății, se întoarce cu gândul la Patrocles și le spune aheilor că nu-l va uita niciodată, atâta timp cât va sălășlui pe pământul celor vii și va avea încă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
iarna picuri / Din streașina de stuf.“ De fapt, Gonzalo (despre care, cum rezultă din textul citat, Prospero îi vorbise, prin ani, lui Ariel) este acela în care mila prisosise asupra oricărui alt simțământ. Ceea ce însuși Prospero exprimă foarte curând: „nu răzbunarea, / Ci mila-i mai presus. S-au pocăit.“ Ariel, ființă neomenească, este totuși în stare să înțeleagă, în nuanțe și în adânc, simțurile și patimile omenești și să le aducă spre mai nobile porniri. O face cu un pragmatism superior
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
greșit: nu "Germania peste toate statele din lume" (în sens spațial), ci "Germania mai înainte de toate, în primul rînd Germania" (în sens temporal prioritar, frizînd supremația). Dacă Clemenceau și-ar fi putut tempera dorința de umilire a adversarului învins (ca răzbunare a înfrîngerii Franței la Sedan la 1870 și a pierderii Alsaciei și Lorenei), umilire împinsă pînă la neinvitarea germanilor să participe la Tratatul de la Versailles, poate că poporul german nu ar fi făcut front comun în jurul lui Hitler și a
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
o folosească cu ce-și dorește din toate aceste bunătăți ale ei, cerând în schimb puțină iubire, pentru a nu fi murdărită și înnegrită. Nu poți lumina pe alții când "hainele" spiritului îți sunt negre, de invidie, de dușmănie, de răzbunare, de lăcomie, de acel: "măcar un cuvânt rău să arunc, că asta mă face să mă simt bine". Noi toți avem nevoie de EA, de lumina Duhului Sfânt. Este destul să dorim și să-i cerem ajutorul ca să ne curețe
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]