3,555 matches
-
ai reaparut pe aici cu mecla ta de zacusca ! hai baga ceva sa ne mai radem pe noi ca altfel e abureala pe aici... altfel doar X mai tine steagu sus cand ii tine lumanarea lui Baselu si ne mai radem de excremarile lui ! Concluzia mea ? Chiar nu știu... Nu am inventat noi hate speech-ul, evident, și cu atît mai puțin vorbele grele la supărare. Comentariile publice pot fi - și sînt - pretutindeni acide sau chiar agresive. Dar de cele mai multe ori
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și valorile. Și nimeni nu poate să creadă că mai recenta mondializare și migrația în masă nu și-au pus deja amprenta asupra majorității satelor românești actuale. Dar toate aceste procese nu sînt univoce, cu sens unic, determinisme masive care rad totul în calea lor. Ordinea satelor are încă mari resurse de reacție și adaptare, modelînd la rîndul ei aceste presiuni ce se exercită asupra ei din lumea largă. Bărbatul român e tradiționalist „Bărbații români între 25 și 39 de ani
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fost surd. Aștepta reciprocitate. Plictisit de tăcerea mea, a trecut la interogatoriul direct. — Matale din ce familie ești? De unde? Am răspuns fără tragere de inimă: — Bucureștean. Crețu. — Rudă cu spițerul Kretzu, ăla cu mustăți roșcovane? Da’ matale cine ți-a ras mustățile? N-am mai răspuns. Nimic nu se potrivea cu nimic. Petre îmi mai arunca din când în când o căutătură, tot mai piezișă. Vedeam că face eforturi mari de gândire. Brusc a tras de hățuri, eu am venit în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mulțumit, fiindcă în privința asta putea fi socotit foarte tânăr, Procopiu își mângâie mustața neagră și ceruită: — Dar, de pildă pe conu Costache Boerescu, eu, unul, îl preferam cu barbă, nu cu mustăți. Cine știe pentru ce primadonă și-o fi ras barba. Pavel Mirto adăugă, ca să șteargă urmele incidentului de mai-nainte: — A, dar am altă veste pentru dumneata. În Franța s-a făcut o gazetă numai cu femei, La Fronde. Santa Maria, Madre di Dio! Acolo m aș angaja. — Ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
replică: — Toată lumea știe că doctorul Istrate e ateu, așa că să nu-mi vorbească el mie despre post... Agata o privi cu mirare, fiindcă o credea mai isteață, însă Lucia repuse discuția pe făgașul dorit de toate: — Străinul ăsta și-a ras mustața și barba ca să nu fie recunoscut, așa fac cei care vor să-și piardă urma. — A fost amestecat într-un amor pe viață și pe moarte, se pare că-l urmărește un soț încornorat, a adăugat Marioara Livezeanu, sora
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
s-a adresat ca unei ființe la care ținea mult. Numai în fața acestora întrebuința apelativul "bădie". Bădie Costache ai sfeclit-o rău... și noi pe lângă tine! Poate nu știi ce perdaf mi-a făcut tovarășul secretar? Anul acesta ne-am ras cu primele de orice natură! Vin sărbătorile. Toți au nevoie de bani. Cum crezi că o să te privească colegii când vor afla că din cauza ta nu vor primi nici un fel de stimulent material? Am garantat pentru tine și le-am
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fost refuzat categoric. Între timp, fetele au pus la cale ceva și au început să discute pe șoptite. În final, după dezbaterile secrete ce s-au prelungit destul de mult, îi acordă acestuia o portiță de ieșire: Accept dacă îți vei rade jumătatea dreaptă a mustății! Numai dacă respecți condiția, vin la întâlnire! Este ultimul meu cuvânt. De acord, mâine la ora șaptesprezece în față la Ceas! După cum a promis, a doua zi, în fața Ceasului de la Universitate, cu mult înainte de ora fixată
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai multe săptămâni. Eu am fost, ce-i drept, slabă de înger, iar el plin de bani și...Fostul meu soț nu va ierta niciodată această greșeală. Zicea că va merge până-n pânzele albe numai să ne vadă pe amândoi rași de pe suprafața pământului. Tu nu glumești? - o privesc insistent. N-am cum să glumesc. Raiul petrecut cu celălalt soț, chiar dacă în sinea mea nu-l iubeam deloc, s-a transformat alături de actualul soț, în iad. E adevărat. Gicu e mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
el s-a pregătit pentru zborul respectiv, împreună cu alți cosmonauți. Tâmpiții! Altuia, care a fost ani și ani decanul facultății pregătitoare a înalților ofițeri români, nu i-au găsit, chipurile, locul de muncă, și modul de retribuire. Drept urmare, i-au ras, pensia, în întregime. Toate, până când, s-a trezit, pentru un moment, din somn și din beție, șeful statului, și a strigat: gata! Nu se mai face nici o recalculare! Nimic. Să se respecte hotărârea înaltelor foruri judecătorești! Dar, Guvernul: nu! Nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și nu a murit de frig, pentru că, azi se încălzea cu un pom, tăiat, din mărunta livadă, mâine cu altul, și tot așa. Până la ultimul. Apoi, din via, care, nefiind lucrată, au rămas doar niște răgălii, au început să fie rași, de pe fața pământului, butuceii, nenorociți cum ajunseseră să fie. Până când s-au terminat și ăia. Lumea trecea pe drum; o parte din ea, care mai cunoștea câte ceva, din povestea în general nepopularizată, a celor doi frați, mai comenta câte una
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
uriașul din Farepíti. Incredibil! Cu așa o navă, am putea ajunge și-n Al Șaptelea Cerc, dac-ar există. — Problema nu e s-ajungem, îi aminti Vetéa Pitó. Problema e să ne-ntoarcem. Pentru asta te-avem pe tine, Omuleîntoarcere, rase prietenul lui, bătându-l tare pe umăr. Când mă gândesc cum o s-arăți... —Nu-mi mai aminti! îl ruga acesta. Te rog, nu-mi mai aminti, că mi se înmoaie buricul când mă gândesc! —Altceva ți se înmoaie, nu buricul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Matái, care păru să-i înțeleagă intenția. Era o prostie cât toate zilele! Doar n-o să te-apuci să-l cânți! —De ce nu? răspunse. Tu nu poți să-l suferi, insă mie întotdeauna mi-a placut. Grăsanul își drese vocea, rase ștrengărește și începu să cânte în falset: Se-ntoarce eroul! strigă poporul, cel mai iubit fiu al insulei Bora Bora. Se-ntoarce eroul! strigă poporul, cel care a-nvins marea și vântul. Tané i-a dat înțelepciune, Taaroa i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ei sunt și cei mai mari dușmani ai Te-Onó, iar cel mai bun lucru pe care-l putem face este să ne aliem cu unii împotriva celorlalți. Să ne aliem cu Te-Onó? Dar sunt niște sălbatici! Tané să ne ferească! rase celălalt. În nici un caz nu mă gândeam să ne aliem cu Te-Onó împotriva taifunului! Prefer să ne aliem cu taifunul contra lor. Nu te-nțeleg! protesta burtosul lui interlocutor. Despre ce naiba vorbești? Nici nu e nevoie să mă-nțelegi. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu știi să-l descoperi la timp, nu va trece mult până îți va trimite navă pe fundul oceanului. —Cine? întreba băiatul nerăbdător. —Niho-Nui, fu surprinzătorul răspuns. Marele Dinte 1. —Un rechin uriaș? se neliniști Tapú. O balenă? — A, nu, rase celălalt. Deocamdată Marele Dinte abia are mărimea unui păduche și, când o s-ajungă la dimensiunile lui maxime, n-o să fie mai mare decât un deget, dar, de obicei, sunt atât de mulți și lucrează cu atâta sârguința, încât pot transforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
imediat celei pe care o și vedea prinsă în undiță. Sărut mîna... Eu sînt Pandele. Vai, dom' Pandele, dar ce prompt sînteți. Treceți pe la mine cînd puteți. De la ora 18 sînt acasă. Vin mîine, doamnă. Domnișoară. Scuzați-mă. Pandele se rade, se parfumează, se piaptănă într-o parte, cu cărare și, complet mulțumit, pleacă în aventură. La casa indicată, izolată și slab iluminată, găsește o femeie între două vîrste. Dacă mă îmbăt ar merge, gîndește craiul. Am o problemă, intră femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și alte cele completau o superbă locuință înconjurată de fel de fel de utilități. Viorel scria pe unde putea, era în mare vervă și-și sorbea din ochi iubita lui soție. S-a învățat să facă duș zilnic, să se radă și chiar să se spele frecvent pe dinți. Viața i s-a schimbat, parcă întinerise și mulțumea lui Dumnezeu pentru norocul ce a dat peste el. Au trecut trei ani în iureș și peste Viorel se cunoștea vădit trecerea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
opri să-și aprindă o țigară. Și el, ce are el În plus față de mine? Că se bate pe burtă cu toți și le dă mese și-i distrează cu bancuri politice, ca să se simtă și ei mai liberi după ce rad fără să crîcnească nume și titluri indezirabile. Exasperanți ca premianții de profesie! Crezi că ăștia nu simt și ei nevoia să fie din cînd În cînd „nesupuși“? Bârsan le cunoaște slăbiciunile și le oferă iluzia acestei libertăți. Uneori, iartă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bețivanca. Mai curând o mistică În negativ... Bruno simțea că explodează. Cât să mai suporte? Chiar merita osteneala? Se Întreba serios. Când atelierul se sfârși, se repezi la cort fără măcar să Încerce să intre În vorbă cu roșcovana; trebuia să radă un whisky Înainte de prânz. Lângă cort, dădu peste una dintre adolescentele de la duș; cu un gest grațios, ce-i ridica sânii, culegea de pe frânghie chiloțeii de dantelă puși la uscat În ajun. Bruno simțea că e gata să explodeze În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
armele, lucru la fel de cunoscut, reprezintă argumentul suprem Într-o luptă, fie că 96 ai de pus la punct o bandă rivală ori de aruncat În aer un cartier general. Vindeam o gamă largă de produse, de la rachete atomice, care puteau rade o țară În câteva secunde, până la brâuri explozive cu scutec Încorporat, pentru teroriști emotivi. Prin pachetul Family War, fiecare avea acces la propriul război. Datorită sistemului În rate și adaptării la piețele locale, orice țăran mânios pe vecinul care-i
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a vârât mâna În spatele pernei și s-a Îngălbenit. Zăpăceala ei a durat vreo două secunde, iar apoi a scos arma și a Îndreptat-o către mine. — Nu asta e soluția, i-am spus cu blândețe. Dacă vrea să te radă, până la urmă o s-o facă folosindu-se de un alt personaj. Iar dacă mă omori, Îi ușurezi sarcina. Lasă pistolul jos. Ochiul negru al țevii m-a mai scrutat o clipă, gândindu-se parcă dacă să-și mute sau nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
părăsit-o pe maică-sa cu doi copii, fugind cu secretara. Pe-atunci ea avea doar cinci anișori. Înțelegeam greu nostalgia ei pentru acel bărbat scund și grăsuț, altminteri bine făcut, a cărui figură, dacă îi puneai păr și-i rădeai barbișonul, era leit Patricia. Mă simțeam înduioșat șil condamnai pe individ. Înfiptă în rama oglinzii, o fotografie mică o înfățișa pe Patricia pe vremea cînd era copil. Valul care îmi umfla inima dădu să-mi spargă din nou pieptul. Cînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-i dăduse acesteia orele de agricultură din cauza lui Fărocoastă. Plină de nuri, suplinitoarea de limbă franceză, care cîndva abordase prima clasă de liceu, s-a trezit între timp exmatriculată. Cu un obraz proaspăt, soția felcerului se credea miss cancelarie. Își rădea sprîncenele la rădăcină iar nasul cîrn și plin de haz o deosebea de alte dăscălițe ce ședeau ca niște cloște îmbufnate în paie. Singura care își da silința, întocmindu-și în cancelarie planurile de lecție, era domnișoara Cașcaval care rotea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vorbă. Ca grup. - Ăsta-i cenaclu, bă! sar și eu. Nu-i bine, deloc nu-i bine! Mă ridic de la masă, fiindcă mătușa Clara mă chemase la bar: un poețel, local și băut, Începuse să danseze În jurul mesei. Eu sunt ras În cap și, chiar dacă familiar meschinei lumi literare arădene, considerat un ciudat, unul pus pe rele. Așa că, precedat de asemenea reputație, mă Îndrept spre fosta glorie a poeziei ca să-i opresc baletul. Mai apuc să-l aud pe Cașiș: - De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
la birourile de copiat acte, la teatru, la filarmonică, la muzeu, pe mesele barurilor, pe parbrize, pe mașinile poliției dacă Îndrăznea vreunul dintre noi. Tot așa, dacă Îndrăzneam, importante erau chiar firmele de pază cu mașinile lor pline de bizoni rași În cap. Ne-a cuprins entuziasmul. Era ceva bun pentru Începutul nostru amânat deja de mai bine de o lună. Cum Însă ne obișnuiserăm să frecăm menta și s-o Întoarcem pe toate fețele, am devenit brusc mai rezervați. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
carte. APOI ȘI SCRIEȚI!). Plicul din plic e cronica pe care am scris-o eu mai Înainte despre tine. Poate-ți aduci aminte. Că dacă nu, te-am spart data viitoare. Totul Împachetat frumos, ca un colet capcană. Te-am ras! La ziar, la revistă, la televizor - pomenindu-mă că vorbesc despre o carte de care vorbesc toți bizonii ori despre una pe care n-ar mai trebui s-o citescă nimeni. Din psihologia poporului român, capodopera descoperită de Cristi Tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]