7,442 matches
-
plutonier majur Să-i comand stânga-nprejur Mândrulița mea Să-i comand mai cu rispect Să-i tremure țâța-n piept Mândro, mândrulița mea. Compusese căpitanul Pasăre, de la altă companie, pe melodia unui marș de Alexandru Marian, comandantul muzicii militare a Regimentului 28 Infanterie-Ismail un marș care-ți mergea la inimă. Îmi amintesc câteva versuri: Am lăsat în brazdă plugul În seama părinților și-am pornit peste Carpați La iubiții noștri frați. Din lipsă de bani nici gloanțe nu prea erau și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
care măcinau lumea miroseau a praf de pușcă. Vecinul Belocurenco, un ucrainian sărac și la locul lui, venea la noi de mai multe ori pe zi să afle informații de la radio. Pe 1 februarie 1940 primesc ordin de concentrare la Regimentul 3 Vânători, Bolgrad de unde sunt repartizat la școala de ofițeri în rezervă. Armată la cataramă. Comandantul de pluton, sublocotenentul activ Ivănoiu, dădea cu barda în Dumnezeu. Dacă pierdea noaptea la cărți suplimenta “broasca”, culcat-sculat ca vai de noi, că mai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
eram militar mai mult și mai puțin cap de familie. Nu se potrivea nimic cu nimica. De unde bani? De unde haine? Cea mai avută din toți era Cezărica cu trusa ei de scutece și laptele sigur al mamei. Încotro? și cum regimentul meu se afla la șivița, pe linia nouă între Galați și Fârțănești hotărâm să plecăm la Galați, la Inspectoratul școlar. La prima învoire, am plecat de la Tulucești la Fârțănești și cu toată familia ne-am îndreptat spre Nicorești. Am întins
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de la Tulucești la Fârțănești și cu toată familia ne-am îndreptat spre Nicorești. Am întins brațele goale spre părinți, am mai făcut un semn de mare lehamite și am plecat spre amplasamentul bateriei de tunuri la Grivița. Aici, datorită contopirii Regimentului 3 Vânători cu Regimentul 25 Infanterie Vaslui, acum împreună sub denumirea de 25 infanterie Rahova, s-a ivit posibilitatea unei permisii de cinci zile. Aveam ordine de utilizare la Coasta Lupii - Nicorești. Utilizare. La conducerea țării venise mareșalul Ion Antonescu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și cu toată familia ne-am îndreptat spre Nicorești. Am întins brațele goale spre părinți, am mai făcut un semn de mare lehamite și am plecat spre amplasamentul bateriei de tunuri la Grivița. Aici, datorită contopirii Regimentului 3 Vânători cu Regimentul 25 Infanterie Vaslui, acum împreună sub denumirea de 25 infanterie Rahova, s-a ivit posibilitatea unei permisii de cinci zile. Aveam ordine de utilizare la Coasta Lupii - Nicorești. Utilizare. La conducerea țării venise mareșalul Ion Antonescu cu legionarii. Difuzoarele transmiteau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
toată agoniseala pentru care încă mai plăteam rate, rămăsese acolo, departe, în Basarabia. Am pus porumb și floarea soarelui. Dumnezeu cu mila. Tocmai când era timpul de prășit, am primit ordin de mobilizare: pe 16 iunie trebuia să fiu la Regimentul 25 infanterie Vaslui. De la Vaslui am pornit în marș forțat spre Huși, apoi spre Arsura, ocupând o zonă de front de la Ghermănești la Drânceni. Sub ploaie, noaptea săpam tranșee iar ziua stăteam camuflați. Eram la compania a 4-a mitralieră
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
atunci să nu te întrebi dacă furtul unei astfel de pâini echivala cu o crimă?!? Ordinul pe armată era clar: Pentru jaf și viol, pedeapsa cu moartea”. Dar cine se ocupa de așa ceva în timpul războiului? Locotenent colonelul Abdenagor Constantinescu, comandantul regimentului nostru, pe cât era de sever, pe atât de bun era la suflet. Dați măi pâine și nenorociților ăștia că mor de foame, fiindcă nu-i minut în care să nu mai rămână câteva pâini. Dați-le ca pomană de la morții
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
puși câte cinci numai în cămașă și izmene. Biserica era o fostă magazie de cereale, nu mai era biserică. Locuitorii în marea lor majoritate nemți deportați stăteau în locuințe de câte o singură cameră, din pământ. Bordeie. La întoarcerea la regiment am fost oprit la trenul regimentar unde am lucrat cu plutonierul activ Cocuz Vasile din Vaslui și plutonierul T.R. Krefe Otto, un neamț-austriac care era sigur de pierderea războiului. După căderea Odesei, regimentul nostru fiind aproape decimat, trebuia să se
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cameră, din pământ. Bordeie. La întoarcerea la regiment am fost oprit la trenul regimentar unde am lucrat cu plutonierul activ Cocuz Vasile din Vaslui și plutonierul T.R. Krefe Otto, un neamț-austriac care era sigur de pierderea războiului. După căderea Odesei, regimentul nostru fiind aproape decimat, trebuia să se întoarcă în țară. Aceasta se făcea pe etape, fiindcă era vorba de sute de kilometri până la Vaslui. Din păcate locotenent colonelul Abdenagor Constantinescu fusese înlocuit de colonelul cu stea Momiceanu Scarlat, ofițer de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
dar cu rezerviștii, ba. - Măi Darie, mi se pare mie sau văd niște ofițeri aici? Rezerviștii au rahat pe mână de-ți pute? Sau tu nu știi că războiul nu se duce cu ofițerii activi, soldații activi și cu caii regimentului? Războiul se duce cu ofițerii de rezervă, cu caii de rechiziție și cu rezerva, adică cu soldații concentrați, să știi de la mine. În afară de asta ei, în civilie, au munci de răspundere dar tu, dacă te dă afară din armată, la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Tu ce ești? - Păi, domnule colonel, la gradul II pe care îl am, nu pot fi decât general. - Ai auzit, locotenent Darie? Ți-ai refuzat cinstea să dai mâna cu un general! Marș de-aici. Când eram în țară, la regiment, Moș Coajă venea cu trăsura cu doi cai. Gornistul suna din goarnă “sosirea comandantului” iar ofițerul de serviciul dădea raport de câtă trupă activă, rezervă, cai, căruțe, harnașamente, etc, etc. Colonelul ducea mâna la caschetă să spună gărzii “bună dimineața
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cai, căruțe, harnașamente, etc, etc. Colonelul ducea mâna la caschetă să spună gărzii “bună dimineața, băieți” iar ei să răspundă în cor:”Să trăiți, domnule colonel”. și uite, într-o zi, colonelul, drept răspuns la raportul ofițerului de serviciu pe regiment spune: știu, da, sau trimis din rația soldaților atâtea kilograme de carne maiorului X, căpitanului Z, plus cât au luat majurii. Caii mor de foame fiindcă boabele le mănîncă gâștele majurilor, fânulă Mare, bun și adevărat om a fost colonelul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
germane transformate în plumb își găseau sensul pașnic în războiul copiilor cu peștii. Veneau și nemții prin sat. Poate, în felul lor, le era dor de propriile sate. La 1 august 1944, primind ordin de mobilizare, m-am prezentat la Regimentul 25 infanterie la Piatra, în județul Teleorman de unde am fost repartizat la Compania a 3-a sanitară cu sediul în Alexandria, mai exact în comuna Adămești. Aici conducerea era formată din oameni foarte însemnați, comandantul, colonelul Georgescu fiind șchiop iar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
localitate în alta sau dintr-o funcție în alta. Rolul femeii în societate era exagerat și forțat. Viziunea îi aparținea Elenei Ceaușescu, care dorea să-și consolideze, ca femeie, propria ei poziție de conducător și să aibă în spatele ei un regiment de activiste devotate partidului și mai ales devotate ei! Cartea intitulată „Bietul om sub vremi“ prezintă viața unei tinere muncitoare, o familistă convinsă, care locuia într-un apartament din blocurile muncitorești. Prima ei greșeală a fost să intre în partid
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aprovizionau cu flori nu numai orașele din țară. Vizitând Cadrilaterul În 1986 și poposind mai mult timp În peisajul Încântător al Balcicului Îl ascult pe Andrei Șarametev găgăuz dintr-un sat de lângă Varna. Pe timpul romanilor a fost sergent Într-un regiment pe Valea Prahovei.” De la Balcic la Turtucaie toate satele sunt locuite de neamuri amestecate - români, bulgari, găgăuzi, turci. În fiecare sat este câte o biserica și școală. La romăni funcționa un singur preot care dimineața oficia În limba româna si
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
acelea. Am să pun în lada mea de zestre și pogromul de la Dorohoi, la care am asistat de la câțiva metri, văzând cum se trage cu toporul în capul unor elevi evrei, măcelăriți acolo de niște soldați (aflați în trecere cu regimentul prin orașul nostru; veneau de la Cernăuți). ...Frumoasă zestre... ca și trenurile de refugiu, în care am călătorit douăzeci de zile pe o platformă, sub ninsoare rea, cum sunt ultimele ninsori ale iernii. Toate acestea m-au înzestrat, pe mine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de oboseală printre oameni foarte speciali (dar termenul "special" nu-i cel mai potrivit; mai potrivită este formula "oameni foarte interesanți"), de care am fost înconjurat. Dimpotrivă, ca un cal bătrân (clasicul exemplu al calului reformat care tresare auzind fanfara regimentului), sunt fericit în lumea aceasta "specială" care, după părerea mea, cuprinde puținele exemplare cu adevărat aristocratice din câte vor mai fi rămas în lumea actuală. Cu siguranță, dacă aș fi trăit într-o ipotetică grădiniță de copii geniali, visând zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și publicarea lucrărilor Muzeului. Printre cei care primiseră ordine „speciale” odată cu mine era și Kico Panaitescu. Nu făcuse niciodată serviciul militar, fiind reformat din pricina unei serioase infirmități a inimii și acum avea 43 sau 44 de ani! Ducându-se la regimentul din Târgu-Jiu unde fusese repartizat, a fost îmbrăcat și a primit foaie de drum pentru front, deși nu făcuse nicio singură zi de instrucție. Oprindu-se în București a putut obține o audiență la generalul Popescu, ministrul de Interne (se
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
a-l determina din nou pe Ică Antonescu să mă lase să-mi văd de lucrările științifice, încercări făcute de data aceasta prin Ministrul Neagu, n-au avut niciun rezultat, căci mi s-a trimis vorbă să mă duc la regiment și să aștept acolo, căci va veni în curând anularea ordinului. În Dimineața zilei de 6 Ianuarie m am prezentat la Reg[imen]t[ul] 1 Dorobanți din Craiova, noua mea unitate, însoțit de prietenul Plopșor care - cunoscând cel puțin
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Dimineața zilei de 6 Ianuarie m am prezentat la Reg[imen]t[ul] 1 Dorobanți din Craiova, noua mea unitate, însoțit de prietenul Plopșor care - cunoscând cel puțin jumătate din locuitorii Olteniei! - cunoștea și pe maiorul de la O. S. a Regimentului și m-a recomandat ca fiind ceva mai mult decât un sergent t. r. milițian (cum arăta livretul militar). Prietenia arătată de Plopșor cu acest prilej, în tot timpul celor cinci luni de mobilizare „specială” la Craiova mi-a dovedit
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
patelor a venit însă contramandarea ordinului, așa încât am rămas în cazarmă: după dezastrul de la Stalingrad n-a mai pornit pe front nicio unitate românească și de aceea am fost ținuți la Craiova. În aceeași situație cu mine mai erau la regiment alți camarazi, printre care C. Chelaru, dirigintele P. T. T. Chișinău și C. Gârneață, unul dintre frații bădiei Ilie, director de școală primară în Bucovina. Mobilizat în condiții „speciale” de aproape un an, fusese pe front până la Don, rănit la picior
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
și nelipsiții [291] păduchi ai cazărmilor românești. Toate spălătoarele fiind înghețate, cu un simulacru de baie la o lună odată, cazarma colcăia de păduchi și până ce n-am dat noi alarma, nimeni nu s-a îngrijit de aceasta, căci doctorul regimentului se îngrijea de tuns „frezele” furierilor. Spre a scăpa de această josnică situație, câțiva dintre noi neam „descazarmat” cu de la noi putere: ieșeam seara prin gard și dormeam peste drum, unde închiriasem cămăruțe mobilate. La această mizerie fiziologică se adăuga
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Scena era îmbrăcată în covoare negre cu trandafiri roz și ornată cu crengi de brad aduse Dumnezeu știe de unde, căci roată împrejur nu se vedeau decât dealuri pleșuve acoperite cu ciulini. Adusă într-un camion, brigada de agitație a unui regiment constituia punctul de atracție: un gradat pe mutra căruia înțepenise o expresie de „Ia priviți ce șmecher sunt !” debita snoave răsuflate. Prestația n-a fost pe placul asistenței formată din niște babe cu tulpane negre, ținând o palmă subsuoară și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Palanca, popa Toader a avut trei copii: pe Neculai, pe Alexandru și Ruxanda. Pe toți i-a purtat în școli, Neculai ajungând preot la Brusturoasa iar Alexandru și Ruxanda stabilindu-se în Iași. Ruxanda a ajuns soția colonelului Adam, comandantul Regimentului 13. Alexandru, căruia, ca fecior al unui Toader, în școală i sa zis Teodoreanu, a fost tatăl lui Osvald Teodoreanu, adică bunicul scriitorilor Păstorel și Ionel Teodoreanu. Deși ieșenii păstrau legătura cu rudele din Palanca (ca fecior al lui Neculai
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
nepoți. Dumnezeu să-i odihnească în Împărăția Sa ! Soția mea, Mariana Mustață este fiica lui Dumitru și a Elenei Mitrofan. Socrul meu a fost colonel în armată, o mare personalitate a timpului său. A fost Șef de Stat Major al Regimentului din Iași, din Copou, Comandant al Centrului Militar Iași, și a avut și unele funcții importante în Ministerul Apărării Naționale. Soacra mea, Elena Mitrofan a fost un om cu suflet de aur. Soția mea este biolog. După absolvire a lucrat
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]