6,309 matches
-
azi! și-mi întinsese în plic alb suma cuvenită. Iar succinta apreciere Foarte reușită scrierea! Merită mai mult, dar plătim valoarea la pachet cu rândurile! Asta-i politica noastră! De-acord?! mă bucurase poate mai mult decât suma de bani regretată de Seneca a fi modică. Și, devenit vecinul meu, firesc, l-am întâlnit mereu... De-atunci s-au cumulat într-unul și expeditorul banilor, semnat Seneca, și bărbatul cu cascheta neagră de jocheu elogiindu-mi scrierile... și cavalerul de onoare
SFÂNTA NICOLE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379162_a_380491]
-
am ținut minte, punctai eu. Doar de ce-mi fusese atât de greu s-ascult povestea lui Seneca? îmi spusei în mine. -Am meditat mult pe tema despărțirii soților prin moartea unuia; am imaginat feluri de explicații... continuă. I-am regretat plecarea, chiar de-am știut că nu mai fusesem în mintea și-n sufletul său cu mult înainte de a se pierde...Totuși, despărțirea asta pentru mine nu era o simplissimă separare. Mersese altundeva unde, poate, aveam să ne-ntâlnim cândva
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
carte. Cu toate acestea sunt mulțumiți și fericiți în propria lor lume. Sunt convinsă că și autorul poeziei „De ce mi-ați cumpărat ghiozdan?“ e fericit că a ales ghiozdanul. Intelectualul nu se întristează când face sacrificii în favoarea științei, nici nu regretă drumul pe care care pășește în viață. Știința îl împlinește și nu lucrurile trecătoare ale vieții. Ridicolul situației e diferența dintre cel care știe să escaladeze înălțimile și cel care se târăște pentru a câștiga un loc confortabil în societate
NU TE-NTRISTA! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369124_a_370453]
-
amuză Elena prinzând curaj. Îți voi coase la cămașă tămâie să te apere de vicleșugurile sale. Între timp cerul se înnoură. Erau semne de schimbare a vremii. După cină, Pătru și Elena, așteptară cu înfrigurare să apară ciudații musafiri. Femeia regreta în sinea sa că nu acceptase propunerea să doarmă la vecină. În cele din urmă îi cuprinse o toropeală și ațipiră. Către miezul nopții cineva bătu ușor în ușă. Pătru tresări și-i șopti Elenei: - Au sosit împielițații. Stai liniștită
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
își dăduse seama de ce lucru abominabil era pe cale să comită. O asemenea apropiere față de o creatură angelică îi putea cauza moartea. Demonul a pufnit oripilat de propriile fapte și a hotărât să dea uitării această zi, dar, în sinea sa, regreta profund faptul că nu va mai putea vedea vreodată zâmbetul pur și inocent al fetei cu aripi din porțelan. Pentru o secundă, ar fi fost în stare să dea buzna în Rai pentru a o implora să își dezvăluie numele
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
trecând, în zboru-i dureros El nu se mai ÎNTOARCE, Doamne, niciodată! Avem regrete-n viață, este firesc s-avem... Că nu ni-e dat să știm doar clipele senine! Dară esența vieții constă în: să putem Să fericim mai mult, regrete mai puține! .................................................. Ca o concluzie finală aș zice cu temei: „Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei”! De-aș ști c-aș învia în zori cum scrie pe la CARTE, Aș muri adesea și nici că mi-ar păsa
R E G R E T U L de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369257_a_370586]
-
vederea anumiți factori auxiliari și conjuncturali cu rol deloc neglijabil în afirmarea cuiva. Astfel, se știe că toate democrațiile suferă de viciul de fond datorat absenței criteriilor eficiente pentru selecția valorilor. Dacă acest lucru este vizibil, se resimte și este regretat în societățile cu un îndelungat „antrenament democratic”, precum Marea Britanie, Franța sau Germania, este lesne de dedus cam cum sunt privite valorile într-o democrație cu biberonul la gură, așa ca ce românească, unde însuși respectul este mai mult decât discutabil
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
meșteream prin curte: Luate, fiind laolaltă, Câte-s puține - câte multe!? În capul lui gândea ceva Punând această întrebare Și răbdător tot aștepta Răspunsul meu la ghicitoare. Oprit din lucru m-am uitat Surprins la fața lui bătrână, Și-acum regret răspunsul dat Crezând că totu-i doar o glumă ”Bunelule, nu știi ce zici Te rog să intri-acu' în sura, Ca toate-ți vin de la opinci Prostii ce-ți ies din gură Bunicul însă mă privea Cu ochi vioi sub
PROFIL BIOGRAFIC-ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369260_a_370589]
-
să se joace ca alți copii, îl distanțaseră din ce în ce mai mult pe fiu de tată. În fond, își zise Mira, erau amândoi niște nefericiți în felul lor, mai ales bunicul, fire de perfecționist. Era nefericit, dar nu că fusese plugar, nu! Regreta că nu era mai școlit. Venise războiul - primul - și abia terminase șase clase când tatăl său căzuse prizonier, iar, la întoarcere, se săvârșise timpuriu din viață, unicul fiu preluând rolul de cap de familie mult mai devreme decât și-ar
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
Fabius și Luculus Brassus. Ponțiu Pilat le zâmbi trist înainte de plecare, le strânse tuturor brațele și urcă pe puntea vasului care avea să-l ducă în Italia. Știau cu toții că nu se vor mai revedea vreodată. Singurii care n-au regretat plecarea lui Ponțiu Pilat au fost iudeii și mai ales capii acestora care gândeau că desele scrisori și intervenții pe lângă Tiberius ori Vitellius își atinseseră scopul. Magistratul Comus Lucretius a plecat și el mai apoi la Roma unde fu foarte
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
comandat, va fi gata. La două fix eram în fața florăriei. Domnul Moretti se găsea pe celălalt trotuar. Când a fost sigur că l-am observat, a înaintat spre stația de autobuz, unde s-a oprit să-l ajung din urmă. - Regret că nu v-am telefonat din timp, dar nu ști niciodată dacă telefoanele sunt sau nu, interceptate. Mai ales cele de la hoteluri. În zilele acestea e bine să precaut. - Astăzi e duminică. Joi seara o mașină de culoarea măslinei va
ÎNGHEŢATĂ CU GUST AMAR – FRAGMENT: TOTUL DESPRE RENATA de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374149_a_375478]
-
de pată culori care par proaspete, firești. C-ai suferit nu-ți pasă. Azi nu mai ai dușmani. Ești singur, tot mai singur în uitare, însă singurătatea aceasta nu te doare când mulți sunt umbre, iar tu zburzi prin ani. Regreți numai că vlaga din tine e un rest în timp ce-ți dau ocol mai vechi dorințe ce-ar vrea să-mprăștii-n brazde hambare de semințe, nu câteva, cu un molatic gest. Icar Închis în labirintul chiar de Dedal
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374223_a_375552]
-
între anii 1990 - 1992, ca arhiereu vicar și între anii 1992 - 2007, ca episcop eparhiot!... Drept urmare, în iureșul zilei și în vârtejul timpului mi-am adus aminte, pentru câteva momente, de Preasfințitul Părintele nostru Episcop Ioan a cărui plecare o regretăm foarte mult și astăzi!... De ce acest lucru, pentru că îi regretăm calitățile sale, personalitatea sa remarcabilă, abilitățile sale foarte competente în disciplina teologică și în cea pastoral - misionară, pe care ni le-a cultivat și nouă în orice prilej cu atâta
PREASFINŢITUL PĂRINTE EPISCOP DR. IOAN MIHĂLŢAN (1926 – 2008) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374228_a_375557]
-
1992 - 2007, ca episcop eparhiot!... Drept urmare, în iureșul zilei și în vârtejul timpului mi-am adus aminte, pentru câteva momente, de Preasfințitul Părintele nostru Episcop Ioan a cărui plecare o regretăm foarte mult și astăzi!... De ce acest lucru, pentru că îi regretăm calitățile sale, personalitatea sa remarcabilă, abilitățile sale foarte competente în disciplina teologică și în cea pastoral - misionară, pe care ni le-a cultivat și nouă în orice prilej cu atâta dăruire și abnegație!... El este și va rămâne în continuare
PREASFINŢITUL PĂRINTE EPISCOP DR. IOAN MIHĂLŢAN (1926 – 2008) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374228_a_375557]
-
personalități culturale, profesori și ierarhi, îndrumător a multor studenți și doctoranzi, păstor duhovnicesc a atâtor generații de preoți și călugări, membru a foarte multe organisme academice de specialitate din țară, am observat cum, la înmormântarea sa l-au plâns și regretat cu toții, fiind conștienți de marea pierdere ce li s-a pricinuit!... A fost o prohodire a unui distins ierarh și slujitor al Bisericii la care am participat, și care m-a impresionat profund datorită atmosferei de reculegere, decenței și sobrietății
PREASFINŢITUL PĂRINTE EPISCOP DR. IOAN MIHĂLŢAN (1926 – 2008) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374228_a_375557]
-
rămas înmărmurită auzind aceste amenințări. Nu știa deocamdată cum va proceda cu el. Va vedea când se va întoarce de la munte. După plecarea lui Viorel își continuă treburile casnice. Nu-I venea să creadă ce se întâmpla cu viața sa. Regretă faptul că avea și ea o mare parte de vină din toate acestea. Poate că dacă nu-l încuraja, acum nu trăia cu emoție și teamă. Se vedea nevoită să vorbească cu cineva ca să fie lăsată în pace înainte de a
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374256_a_375585]
-
blândă-mi spune-n zori De undeva, venită de departe Că viața este cruda uneori Și visele se spulberă deșarte. Ne-am întâlnit târziu...nu trebuia Ca soarta astă festă să ne joace, E prea târziu acum iubirea mea Nu regreta, timpul tu știi că nu se mai întoarce. Cu chipu-ți blând, de lună luminat, Adorm târziu și noaptea greu se cerne Să nu fii trist, aicea pe pământ Așa petrec iubirile eterne. Suntem doi ochi plecați din alte vremi
ŞI EU ŞI TU IUBIM LA FEL de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362165_a_363494]
-
Acasa > Versuri > Iubire > MINUNE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Soției mele : La mulți ani !!! Nu-mi pare rău și nu regret nimic din tot ce am trăit cu pasiune. Ne-a fost iubirea ca un mozaic desăvârșit, și-n rele și în bune. Ce holde au rodit din primul spic dac-am avut în noi semințe bune și cum am reușit
MINUNE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362218_a_363547]
-
spic dac-am avut în noi semințe bune și cum am reușit dintr-un colnic să facem pisc, cu-altar de rugăciune! Într-un ocean în zbucium și unic ne-am preschimbat frumoasele lagune... Nu-mi pare rău și nu regret nimic din tot ce am trăit cu pasiune, De-aceea cânt de dragoste-îți ridic în sufletul ce MULȚUMESC îți spune, dorind ca și-n al vieții ultim pic să fii ce-ai fost necontenit: MINUNE! 9 iunie 2017 Anatol Covali
MINUNE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362218_a_363547]
-
Tanspunerea era iluzorie! Dar Mira îi făcea jocul! Știa că față de ceilalți se interioriza, n-avea inițiative. Da, alesese acest roman, pentru că tăcuta ei mătușă iubea dialogul... Înviorată, Mira grăbi spre stația de tramvai, înfiorându-se ușor la răcoarea serii, neregretând că nu fusese condusă. Decât o conversație în falset, mai bine cu gândurile ei libere! Și se pomeni recitând în șoaptă din Esenin: Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,/ Toate trec ca floarea spulberată,/ Veștejit de-al toamnei mele
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
iubea dialogul... Înviorată, Mira grăbi spre stația de tramvai, înfiorându-se ușor la răcoarea serii, neregretând că nu fusese condusă. Decât o conversație în falset, mai bine cu gândurile ei libere! Și se pomeni recitând în șoaptă din Esenin: Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,/ Toate trec ca floarea spulberată,/ Veștejit de-al toamnei mele frig,/ Nu voi mai fi tânăr niciodată... Hotărât lucru! căzuse într-o pasă de melancolie. Da! Dar de ce? Pentru că începea să compare prezentul cu trecutul
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului La revedere Fată frumoasă La revedere Eu voi pleca Să-mi aflu destinul Ascuns undeva Îmi pare rău că nu ai fost tu aceea Așa a fost soarta Nu regreta Ce mult te am iubit Ce mult te am dorit Ce mult aș fi vrut Ultimul tău iubit să fi fost Ultima mea iubită Să fi rămas Te voi păstra în inima mea Că acolo ți-e locul Voi ști
LA REVEDERE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378796_a_380125]
-
trecu mult timp și Adrian observă că soția sa se schimbă la față. - Cred că te-a cuprins frigul. Să mergem în cabană. - Nu, nu-mi este frig, ci teamă. - De ce? Ce s-a întâmplat? - Nimic... Vorbesc și eu prostii. - Regreți că nu poți participa la jocul nostru? - Mă simt minunat! - Și totuși este cazul să intrăm. Ești palidă. - Bine. Dar cu condiția ca tu să rămâi afară și să te bucuri alături de ceilalți. - Doar n-o să te las singură? -Nu-s
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
devotamentul față de losif al II-lea. Națiunea elitelor nu este întrupată de șerbii răsculați, chiar cînd aceste elite se îngrijorează de soarta și de educația lor. Intelectualii sînt îndurerați de starea națiunii lor care conduce la acte de barbarie. "Vai! regretă Micu, cît a căzut de jos națiunea noastră! Servitori și sclavi, proști și ignoranți, săraci și decăzuți! Ar trebui să înceapă să studieze și, studiind, să atingă înțelepciunea, și prin înțelepciune să ajungă la fericire. Și drept conducători, ei ar
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de interesele permanente ale țării și favorizînd toate aceste progrese, el își păstrează toată popularitatea și națiunea nu se poate crampona de nerealizările lui mai mult decît de ale ei însăși". Problema popularității regelui este foarte mult dezbătută: majoritatea observatorilor regretă răceala personajului, asprimea comportamentului său de militar prusac, austeritatea sa. Se regretă faptul că nu are moravuri de mare senior generos și magnific, că ținuta sa nu amintește cu nimic pe aceea a boierilor din timpurile trecute... La palat, lumea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]