5,064 matches
-
un spațiu liber Între ei doi, de parcă ar fi ghicit cu exactitate ce urma să se Întîmple: Boby dădu buzna, Îi văzu și imediat țipetele lui Își pierdură pe drum cîteva silabe pînă se transformară Într-un plîns curat, se repezi spre balansoar, Încrustîndu-se În spațiul pe care-l lăsaseră liber, voia să-și Înăbușe plînsul, să nu se mai audă așa de tare, În curînd Împlinea șaptesprezece ani și uite că nu se putea stăpîni. Daniel, Celso, Țanțoșa, Julius și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simplă zgîrietură. Dar, văzînd că ei descoperă că are mîna Însîngerată, Bobby se simți din nou cuprins de mînie: „Îl omor! Îl omor! Carlos! camioneta!“ Dădu să se ridice, cînd Susan se uită În sfîrșit În ochii lui și se repezi să-l copleșească cu sărutări, mi-am dat seama că ochii lui Îmi cereau să-l sărut, oh my God!, asta Însemna să fie cu adevărat mamă, sînt fericită, „lasă-l, Juan Lucas, lasă-l În pace, acum e rîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la Ancón. Bobby puse din nou cîntecul, discul pe care i-l dăruise ea, Îl avea În trei versiuni distincte, dar asta-i plăcea mai mult fiindcă era cea mai tristă. Mai bău o Înghițitură direct din sticlă și se repezi la telefon cînd Îl auzi sunînd. Nu era acasă nici de data asta, plecase la o petrecere la cazinou. Trînti telefonul, dădu cu piciorul În picup făcîndu-l să zboare cît colo și o luă la goană să caute camioneta. Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcea să-l mănînce nasul, azvîrli cît colo cearceaful și pătura, a fost ca un pumn În nasul lui Rafaelito, se Întoarse, dar perna era tot fierbinte, mai stătuse pe partea aia și la mijloc era tot fierbinte, atunci se repezi la noptieră și aprinse lampa, luminînd-o pe Cinthia, care zîmbea și parcă voia să stea de vorbă cu el. Apropie Încetișor fotografia de fața lui, o ținea cu amîndouă mîinile și Începu să-i pună Întrebări, ar fi avut cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care le folosea cînd Îi vorbea la ureche, Santiago i-ar fi făcut vînt de mult, mironosița dracului, fă-i vînt dacă n-o poți iubi și Peggy?, fricosule!, nu-ți dai seama ce bucățică bună pierzi?... Atunci se repezi să sfîșie bikinii aurii, profitînd de momentul cînd ea Îi spunea am un temperament romantic și pasionat, Îi acoperi În cădere gura cu un sărut și cînd se depărta puțin ca să se așeze mai bine și să respire se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi acoperi În cădere gura cu un sărut și cînd se depărta puțin ca să se așeze mai bine și să respire se trezi cu o Înjurătură atît de Îngrozitoare, Încît n-avu Încotro și trebui s-o ia de la capăt, repezindu-se iar ca să-i Încrusteze cuvîntul nebună Între buze. În două săptămîni Maruja Îl ținea sub papuc; totuși Bobby tocmai Împlinise șaptesprezece ani și, de fiecare dată cînd lăsa să-i cadă poza pentru ca s-o descopere ceilalți, nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o săptămînă se Întoarse. Maruja Îl primi drăgăstoasă și zîmbitoare. Îl umplu de sărutări și-l lăsă s-o ducă, stînd alături de el și mîngîindu-i părul, pînă la Pera del Amor, unde Bobby instală patul de două persoane și se repezi s-o Îmbrățișeze făgăduindu-i să facă nunta cît mai repede, dar chiar În clipa aceea ea Îl respinse. La Markham l-au dat afara din clasă de trei ori la rînd, pentru că-l drăcuise pe profesorul de spaniolă; ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vorbă, da... Dar deodată Cinthia hotărî să vorbească despre altceva și Julius Își feri iute privirea, fiindcă nu voia să se Întristeze gîndindu-se la lucrurile astea, nu pot, Cinthia... Pe neașteptate răsunară din nou notele unui cîntec la modă, se repezi să deschidă fereastra, dar cînd se aplecă constată că muzica se dilua În niște acorduri false Încheiate cu un țipăt brusc de trompetă. Închise fereastra și se Întoarse să privească fotografia Cinthiei. Rămase Încremenit cu ochii ia ea. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
banii din pușculiță la patru dimineața și duhnind a băutură nu i-a mirosit a bine. În curînd vine vara, Îi spuse; n-o să ai de unde să mi-i dai Înapoi. Răspunde repede, dobitocule. Da ori ba? — Ba! strigă Julius, repezindu-se asupra valijoarei de fier a Băncii Internaționale din Peru. Bobby o Înșfăcă mai repede, uite-l că pleacă, nătărăul. — Cheia-o ține mămica În casa de fier... Bobby cunoștea foarte bine pușculițele astea, mai greu de deschis decît seifurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apoi ștergea evantaie care deschideau un unghi de o sută de grade, saluturi de tipul un-cîntec-prietenesc și-americănesc... „Băiatul lui Lester“, comentă Juan Lucas Între hohote de rîs. Santiago plăti o groază de bani pentru exces de bagaje și se repezi să-și Îmbrățișeze familia, urmat de aproape de Lester Lang al IV-lea. Susan Își luă o Înfățișare vesela ca să-și poată stăpîni emoția Întîlnirii eu băiatul ei, dar nu putu evita ca el s-o dezarmeze printr-o manevră rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nou, o săruta, a ciufulit-o toată. „Darling! Darling! Darling!“, striga Susan, lipsită de apărare, dar s-au mai Învîrtit de două ori Îmbrățișați. „Mastodontule!“, exclamă cînd se văzu scăpată de furia de bucurie a lui Santiago, care acum se repezea asupra lui Bobby, complet năucit și-l scotea, din luptă În cîteva secunde. Se auzea rîsul sonor al lui Juan Lucas. Următorul era Julius, „urechilă!“, Îl strigă, dîndu-i ușor cu cotul În ficat și trăgîndu-l În același timp destul de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un colț al grădinii, zîmbitor, Încrezător, apoi ca un laș se dădea Înapoi explîcÎndu-i În engleză, ferindu-se, bătînd În retragere, mi-a căzut medalionul În iarbă, dar de fapt se aplecase ca să ia un ciomag și Lester se repezi asupra lui, reușind În sfîrșit să se sprijine cu amîndouă mîinile de marginea tejghelei, care avea moliciunea unei saltele... Scrîșnea din dinți, tot cărîndu-i la lovituri și scrîșnind din dinți de furie reuși să se ridice complet, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fr ajuns la o păruială În toată legea de la jignirile și strigătele astea, cînd, nemaiîncăpîndu-și În piele de mulțumire, apăru Carlos, care venea la lucru și o salută pe Nilda ca și cum ieri ar fi văzut-o ultima oară. Nilda se repezi la el ca să-l Îmbrățișeze și, bineînțeles, ca țăranului nccioplit să-i intre În cap că ea făcea aproape parte din familie În casa asta. Îl privi pe Universo și Carlos, zîmbitor, Îl Întrebă cine-l pusese să stea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În casa asta. Îl privi pe Universo și Carlos, zîmbitor, Îl Întrebă cine-l pusese să stea de santinelă, „tu vezi-ți de furtunul tău și fluieră cît vrei ca păsările“, Îi zise, cucerind-o complet pe Nilda, care se repezi din nou să-l Îmbrățișeze, de data asta ca să-i spună că băiatul ei murise la spitalul Maicii Domnului de febră tifoidă, așa-i zice bolii. Carlos o pofti să intre În bucătărie și aici o informă despre toate cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu găsea ocazia să se amestece și ea În vorbă. „Trecutul e Întotdeauna mai frumos“, a spus ea pe neașteptate, dar fără prea mult succes, fiindcă ceilalți, În loc s-o admire pentru cultura ei, au Încuviințat repede și s-au repezit cu și mai mult entuziasm ca Înainte să depene amintirile unui trecut care, Într-adevăr, li se părea mai frumos. Nilda domina scena, turuia ca o moară stricata, repeta Într-una aceeași poveste despre copilăria lui Julius, băiatul ăsta Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și că se Întorcea de la aeroport cu mămica lui, care e frumoasă și o iubesc foarte tare, Vilma era o tîrfă uriașă și lui ce altceva Îi mai rămînea decît s-o aleagă dintre cei trei pe Susan, să se repeadă de gîtul ei, Îmboldit cum era să sară În brațele ei, de gîtul ei, să plîngă strigînd: ajută-mă!... scapă-mă de globul ăsta care vine peste mine!... e uriaș!... mă apasă!... mă turtește!... mă strivește!... mă doare!... Luați-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și mă păruie tot timpul, Mircea!“ Era spălată pe creier, Mircea, trebuia să facă lucruri îngrozitoare, Mircea, nu mai putea, Mir cea! Plângea în hohote, urât ca un copil căruia-i curg mucii. Abia scăpase în seara aceea și se repezise la primul telefon public. Tre buia să fugă oriunde, trebuia să se ascundă! „Vino la mine“, i-am strigat în receptor, dar a agățat brusc. Am așteptat-o apoi degeaba toată seara. În anii următori lucrurile luaseră o întorsătură proastă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cel mai confor mist bărbat din lume. Păr negru, ochi negri, gura... habar n-am cum (conformistă, probabil), nasul... Dar n-am mai putut să mă privesc prea mult în ochi. Situația era intolerabilă și trebuia rezolvată rapid. M-am repezit la computer și-am deschis iar micul program. „De-acum, între noi doi!“, i-am strigat. De data asta am făcut alegerile cele mai țicnite: o casă pe-o rână, un pom numai crăci uscate, un soare pipernicit pus câș
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mașină. Șoferul a mormăit ceva în engleza lui de neîn țeles, apoi a-ntors cheia-n contact. Am bătătorit bruma-n arc de cerc și-am intrat pe șosea. Am lăsat în urmă castelul bântuit de la Annaghma kerrig și ne-am repezit iar, ca nelumea, pe contra sens, pe dru murile întortocheate ale Irlandei. Obiectul care mă inspiră Când eram un puști și citeam broșurile din colec țiile Clubul temerarilor și Povestiri științifico-fantastice, înghițeam, mă rog, pe nerăsuflate aiureala princi pală - despre
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Stupariu. Oricum, e secretarul unui for județean, nu se făcea să... Dar prea a venit ca să-și impună punctul de vedere. Cine știe ce-o fi aranjat cu Alexandrescu... Pe ăsta chiar că nu-mi pare rău că l am repezit. Are, așa, un talent nebun să te sâcâie, să te calce pe bătătură. Bine i-am făcut, să se învețe minte. Cât despre tovarășul secretetar județean UTC, vom vedea noi cum o reparăm”. “Da, dar ce facem cu șantierul ? Pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
i-a răspuns anchetatorul cu-n zâmbet în colțul gurii. După câteva zile l-au chemat din nou la anchetă. De astă dată, în birou se aflau doi bărbați, anchetatorul și încă cineva care, de cum l-a văzut, s-a repezit să-i strângă mâna, să-l bată pe umăr, și să-i spună să n-aibă nici o grijă, totul o să fie bine, iar procesul o să se termine așa cum vrem noi. “Care noi?” “Eu, dumneata și tovarășul maior Blezneac” a spus
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
iubesc la fel de mult... Am urcat tăcuți scările unul lângă celălalt. Era ca și cum aș fi început o nouă partidă de șah, dar nu pentru a câștiga, ci pentru a vedea ce mișcări face adversarul. Când am intrat în cameră, s-a repezit în brațele mele. Nu m-a sărutat. S-a lipit strâns de mine, ca și cum ar fi vrut să fie consolată. Patul era așa cum îl lăsasem, desfăcut. Veioza lumina discret la capătul lui și obloanele erau închise. Stăteam unul în fața celuilalt
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
deșteaptă decât orice ființă umană. Mai ții minte când am încercat să-l învățăm să ridice un picior în semn de salut? Brusc, Mark începu să se vaite. Un braț săgetă aerul, iar celălalt se roti larg. Pieptul i se repezi înainte, iar capul îi țâșni în sus. Tuburile fură smulse, iar alarmele monitoarelor începură să urle. Karin chemă asistentele, în timp ce Mark se zbătea pe cearșafuri, târându-și corpul spre ea. Plângea deja când sosi infirmiera. — Nu știu ce-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
într-un costum de camuflaj căptușit cu un strat izolator. Cei trei Muskratari 1, reuniți pentru prima oară de la accident. O potopiră pe Karin cu saluturi joviale. Ea rezistă impulsului de a-i întreba unde fuseseră până acum. Rupp se repezi la Mark, care zăcea scheunând în pat și-i întinse palma. Dintr-un reflex adânc, Mark bătu palma cu el. —Doamne, Gus. Chiar că ți-au făcut figura. Rupp gesticulă spre monitoare. Îți vine să crezi? Toate mașinăriile astea, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Doamne, o, Doamne! Ajută-mă. Vezi vezi vezi? Daniel se apropie să-l calmeze pe Mark. Mark se cocoță pe spătarul scaunului, urlând: —A ratat, a ratat. Karin îl scoase pe Daniel din cameră, în timp ce o asistentă de la etaj se repezi înăuntru. — Te sun eu, spuse ea. Prima lor întâlnire față în față după trei ani. Îi strânse mâna, vinovată. Apoi se întoarse în grabă, să-și calmeze fratele. Mark avea încă vedenii. Karin încercă să-l liniștească. Dar nu înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]