5,495 matches
-
senzația unei ușurări. Trebuia să chibzuiesc ce aveam de făcut, cum să ies din acest îngrozitor impas. E adevărat, o jignisem destul de grav pe Mihaela părăsind-o fără nici un motiv, după ce îmi dăduse atâtea dovezi de dragoste. Ea nu-mi reproșase, dar, desigur, gândea că o luasem drept o femeiușcă ușoară, căreia, după ce te saturi, îi dai cu piciorul, ca unui lucru nefolositor. Și cine îndrăznise să comită această fărădelege? Cine îi amăgise simțirea cu o ploaie de cuvinte nesincere? Cine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ceea ce mă interesa, mi-a spus: ― Mihaela se află la mine acasă. (Hm, nu era chip să asculte de mine.) ― De ce ai primit-o? ― Ce era să fac? Sânt sora ei și dacă am fost cea dintâi care i-am reproșat fapta, tot eu o iau sub scut și o apăr când se află în primejdie. ― Nu înțeleg. De care primejdie e vorba? ― Ai izgonit-o și ți se pare că n-o amenință nici o primejdie? Alexa mă privea disprețuitor și-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu el, nu numai până în ziua accidentului, dar chiar până în ziua nunții, au fost din cele mai corecte. El n-a îndrăznit să mă sărute măcar și nici mândria mea nu i-ar fi îngăduit-o. Tot ceea ce mi-aș reproșa nu-i decât faptul că i-am acceptat curtea. Dar se putea altfel? Cum aș fi ajuns să-mi pun planul în aplicare? După aceea a început prăbușirea. Am căzut din ce în ce mai jos și această cădere înceată a mers pas cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mușchii admirabil sculptați. Viața însăși e sacră și nu cred că poate fi un păcat recunoștința unui trup întins la soare. Cum nu cred că e o insolență să spun: e omenește să ne agravăm păcatul originar. Mi se poate reproșa că plăcerea de "a fi" (pur și simplu, de "a fi") își ajunge sieși. Da, așa e. O plajă fierbinte nu-i un loc potrivit pentru gânduri mari. Nici pentru sfinți. Vorbele lor n-ar avea nici un ecou în urechile
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
probabil, singura care nu ne poate fi imputată, dar nu țin să mă găndesc la asta pe plajă. "Iezuitismul" e o temă de meditație mai acceptabilă. Preotul (dacă e preot) zice că iezuiții sunt ipocriți. Eu am altceva să le reproșez. Iezuiții au făcut din credință o afacere. Ei spun că avem nevoie de credință pentru a rezolva problemele mântuirii. Mântuirea fiind scopul, credința reprezintă un simplu mijloc. Ei bine, ceea ce nu-mi place în acest raționament este calculul. Dumnezeul iezuit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că el respingea cu răceală fetele și nimfele care-l iubeau. De aceea, Nemesis îl pedepsește să se uite într-o fântână și să se îndrăgostească de chipul său. De aici rezultă clar că iubirea de sine care i se reproșează lui Narcis e, în realitate, o osândă, o pedeapsă dată de zei, supărați că un tânăr frumos și-a permis să disprețuiască un sentiment natural cum e dragostea. Și, cum Nemesis avea rolul de a menține ordinea în univers, concluzia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
restaurantul de la alt "nivel". Între "nivele" se poate circula pe scară sau cu liftul. Dacă nu pun la socoteală cabina "oarbă", condițiile de călătorie sunt excelente. E adevărat, nu e un anotimp potrivit pentru o croazieră, dar nu le putem reproșa organizatorilor că nu ne-au pus "Lumea Renașterii" la dispoziție, gratuit, în iulie sau august, când sirenele se zbenguie în mare fără să moară de frig. Era firesc să vrea să cheltuiască mai puțin. De fapt, nici nu știu cine sunt organizatorii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ce este Europa", cum să cred că aș putea înțelege America? N-aș vrea, totuși, să încep cu asta... Am învățat, sper, să mă feresc și de cei care se prăpădesc după tot ce este american și de cei care reproșează Americii că e "prea modernă". Sunt două feluri de snobism în fața cărora simt că e bine să fac un pas înapoi, dacă vreau să-mi organizez ideile într-o perspectivă ― bună sau rea ― proprie. Mă tem că nu pot să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
diplomaților) cotidian din Boston să priceapă ce se întîmplă, de fapt, în România și, probabil, dacă mi-aș putea nuanța în englezește ideile, aș reuși să sparg bariera unei politeți convenționale. Reușesc, oare, să fiu, cât de cât, convingător când reproșez Americii o anumită indiferență și chiar un anumit cinism în raporturile cu țările din Est? N-am cum să-mi dau seama. Politicoși, "șefii" de la "The Christian Science Monitor" mă ascultă. După aceea, unul dintre ei îmi cere să scriu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a doua vedere și gâcesc direct câte îmi pregătește soarta, ce să-ți mai spun, mă tem să nu-mi pierd după ce am pierdut tot, și puțina minte ce mi-a rămas. Eminescule, nu le lua aceste ca reproșuri, poți reproșa inimei ceva? Și din iubirea ta trecută nu încerca să faci un act de conștiință pentru susținerea unei cauze pentru care inima ta și sufletul tău strigă că e pierdută. Amica ta Veronica Dacă-ți scriu este că plânsul nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
gravitate. Era un ofticos, dar un ofticos destinat să trăiască, cu rușinea lui, interminabil! Șicanând personalul cu răutăți despre lucruri concrete, înrăirea lui morală avea de obiect numai pe Ada. Ii imputa acum ostentația mizeriei lui fizice, așa cum altădată îi reproșa taina nevoită a aceleiași mizerii. Toată preocuparea lui era s-o plictisească și, de-a lungul zilelor lungi, gândul se ostenea cu planuri de persecuție. Găsise două sisteme pe care le specula: boala lui și pe Lică, ce-i revenise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se ferea. Maxențiu însă era stânjenit mult de el singur. Fără a fi chemată pe nume, bo,.]a lui era știută de toți oaspeții. Cnui din cei mai zeloși propagatori era acum însuși doctorul Răi;t. Nu i se putea reproșa că nu ținuse secretul la timp. Acum creară că e vremea să-și publice succesele în boala aceea tăinuită, să-și prepare drum spre un sanatoriu propriu, ceea ce era visul lui. Unui astfel de luptător contra tuberculozei și cu un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu sfaturi pe care și le da Marc Aureliu. Becul chior, vederea slăbită și confuzia simțurilor provocată de nesomn, făceau lectura un chin, de aceea am renunțat și am ascultat concertele haitelor de câini din curtea spitalului. În paralel, îmi reproșam că am ajuns un fel de marionetă a angoaselor mele, că sunt obosit sufletește peste măsură, că nu mai văd nici un capăt. Spre dimineață, mi-am revenit. Am găsit chiar puterea de a mă bărbieri, pentru a-mi ridica moralul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
într-o seară. Țin minte că afară era lună plină. Lumina care pătrundea prin fereastra șopronului îi înălbea fața. S-a ridicat de lângă mine și a încercat, fără succes, să pună la loc felinarul caleștii. Când a revenit, mi-a reproșat: "Eu aș putea să călătoresc o viață întreagă în această caleașca fără roți. Tu n-ai putea. Simt asta". "Simți prost", i-am zis, supărat că mă credea lipsit de imaginație. Dar a avut dreptate, adăugă doctorul Luca, urmărind un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
iubi. Și la ce-mi folosesc, oare, recapitulările? Un singur adevăr important ar trebui spus. Că viața interioară, pe care am socotit-o un privilegiu, mi-a otrăvit viața. Ea a fost marele meu dușman. Încă din adolescență! Dacă-i reproșez ceva "unchiului George" e că m-a lăsat de capul meu, că mi-a dat prea multă libertate. 6. De abia m-am întrebat la ce-mi folosesc recapitulările și ― ironie! ― țipătul unui cocoș anulează întreaga mea educație urbană. Am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
așa cum se obișnuiește, sunt prezenți nu numai cei ce lucrează efectiv la catedră, ci întreg personalul, inclusiv Maria și Aneta, femeile de serviciu, și Ion Țurcanu, factotumul școlii, despre care, însă, trebuie să existe măcar un glas care să-i reproșeze (mai pe față, mai în discuții cu o terță persoană, în special când persoana lui e absentă) că habar n-are de tâmplărie, sau de electricitate, sau de instalații sanitare... Tuburile de neon, ca niște sori palizi, trimit din înaltul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o poată ierta niciodată” “Principala vină pe care nu mi-o pot ierta dumnealor este aceea că hainele de profesor îmi sunt cam strâmte. Că vulpea, dacă n-ajunge la struguri, spune că sunt acri. Ce altceva mi se poate reproșa? Să zicem, pe plan profesional: nimic. Ba, dacă mă gândesc eu bine, pot afirma, sus și tare, că am fost sabotat. Da, da, ăsta-i adevărul, chiar dacă cuvântul folosit face parte din arsenalul verbal al anilor ’50. Adu-ți aminte
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
la el regretatul nostru profesor de română Nicolae Bâsceanu. Îmi propune să joc rolul Cetățeanului Turmentat, într-o distribuție în care Cațavencu era Stelică Iosipescu, iar Tipătescu - Liviu Ionescu, amicii mei cei mai buni. Au început repetițiile, însă profesorul-regizor îmi reproșa că nu-s destul de natural în rol. “Tu ai văzut, vreodată, un om beat?” Numai odată?! “Încearcă să-l imiți întrutotul: mimică, fel de a vorbi, mers...” Mă străduiam să-i urmez întocmai sfaturile, dar, nimic... “Fii atent - îmi zice
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
inteligență și sensibilitate, însă omul acesta a fost prea înrăit, abrutizat s-ar putea spune. Îmi amintesc că m-a primit la el în birou, mi-a spus că mă cunoaște, a citit câteva din poeziile mele... dar mi-a reproșat că n-am prea scris despre dragoste, despre splendorile vieții... Mi-a mărturisit că a fost student vreo trei ani la drept, dar că, după ce a părăsit facultatea, a lucrat câțiva ani ca muncitor într-o uzină bucureșteană. Apoi, a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
al oribilului Nicolae Ceaușescu. Studiase la Universitatea din Iași și făcuse serviciul militar la T.R., așa cum făceau toți studenții la vremea aceea. În armată, începuse să-și dea seama că nu era nicidecum persoana care ar fi dorit să fie, reproșându-și o oarecare lipsă de ambiție și mai ales un anume confortabilism. Tatăl său era general de brigadă, iar mama era profesoară de limba engleză la un liceu renumit din localitate. Își adorase dintotdeauna părinții, nu-i contrazicea niciodată și
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de lemn la umbra unui platan. S-a așezat cu naturalețe, fără eleganță, de parcă și-ar fi ieșit din rol. Apoi mi-a zis: -Care e numele tău adevărat? -Codrin! Mă cheamă Codrin! Mă privi cu acea privire căutătoare, nesigură, reproșându-mi că mint, dar și-a dat probabil seama că m-am enervat și s-a aplecat puțin, privind în pământ. -Mai bine mi-ai spne tu ce cauți aici și cum te cheamă într-adevăr. Doar nu-ți imaginezi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Doar nu-ți imaginezi că pot crede că ai venit aici să joci teatru! Continua să privească imensitatea mării. -Nu-ți pot spune decât că este o experiență unică pentru mine, incomparabilă... S-a uitat puțin la mine, apoi mi-a reproșat iarăși că mă ascund de ea. -Sunt in-for-ma-ti-cian, fată dragă, i-am răspuns. Nu ai decât să mă cauți la serviciu dacă nu mă crezi. Întreabă pe oricine... -Doamne Dumnezeule! Privirea mea încerca să îi spună că e ridicolă, dar
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
exact. Ține-le, spuse el. Ține-le cât vrei. Arată-i-le lui Mark, dacă vrei. Niciodată, își zise ea. Niciodată. Nu asta era sora pe care voia ca el s-o recunoască. Deși Mark refuza s-o recunoască, îi reproșă că lipsise o după-amiază. —Unde-ai fost? Ai avut întâlnire cu șefii tăi sau ceva de genul ăsta? Sora mea n-ar fi dispărut niciodată așa, fără să spună. Sora mea e foarte devotată. Ar fi trebuit să înveți asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
însămi îmi doream mai degrabă să dorm decât să ascult poezie sau muzică sau să socializez și mă uram pentru asta, eram un extraterestru. Înainte refuzasem o invitație la un atelier de traduceri cu niște poeți israelieni și îmi tot reproșam că nu am refuzat și acum. Îmi amintesc lectura mea, era în Sinagoga din Bistrița, mă îndreptam spre scenă când am auzit din sală „Ia uite o, mă!“ cumva admirativ și cu curiozitate, genul de remarcă de care m-aș
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
pe pajiști verzi. Trag înainte cu pași mici, pe drumuri abrupte, departe de au-tostrăzi unde viteza împiedică să recunoști animalul de călărie și pe călăreț. Când mă împiedic într-o piatră, Stăpânul meu desigur se clatină, dar niciodată nu-mi reproșează nimic. Gentilețea și răbdarea lui față de mine sunt uimitoare; îmi lasă timp să salut lumea, să visez în fața unui ogor de levănțică, să uit chiar că-l port. Trag înainte în tăcere. Este de necrezut, cum ne înțelegem fără să
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]