9,362 matches
-
de acest gen. - Alegerea unei strategii naționale de dezvoltare economică. În condițiile interdependențelor din societatea contemporană, posibilitatea de a alege liber o astfel de strategie este serios limitată. Mai degrabă însă, cred eu, ținta finală a strategiilor naționale este oarecum restrânsă prin participarea la diferite acorduri internaționale (în special acordurile cu organisme financiare internaționale și cele cu entități integraționiste regionale), lăsând însă la latitudinea statelor naționale modalitatea de atingere a țintei alese. Chiar și în cadrul unor mecanisme suprastatale (Uniunea Europeană) s-a
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
japoneză cu cea britanică, pentru a extrage de aici explicația strategiilor diferite aplicate de Japonia, respectiv de Marea Britanie, cu privire la CTN-uri. Abordarea instituționalistă afirmă că statele-națiune sunt suficient de puternice atât pentru a liberaliza (de-regulate), cât și pentru a restrânge din nou (re-regulate) activitatea piețelor și, ca urmare, sunt capabile să creeze un climat competițional specific la care CTN-urile trebuie să se adapteze. Bailey, Harte și Sugden (1994) identifică principalele politici la adresa corporațiilor transnaționale adoptate de cinci state industrializate
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
filialele corporațiilor transnaționale, și apare de multe ori sub formă de monopol, oligopol restrâns sau colusiv. Politicile de la 7 la 10 și chiar politica 6, dacă se referă la strategii-scut, reflectă recursul excesiv la putere al statului. Numai un număr restrâns de țări dezvoltate pot lua astfel de măsuri cu costuri acceptabile; majoritatea statelor fie nu au suficientă putere pentru aceste politici, fie costul de oportunitate al implementării acestor politici este prea mare. Mediul de afaceri care rezultă este unul ostil
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
o mai directă și răspicată implicare în istorie. Proces adeseori observat, de „clasicizare” și „cumințire” în raport cu fronda inițială, caracteristic fazelor târzii ale avangardei. Scrisul poetului Ilarie Voronca îl înregistrează și el, încă pe parcursul deceniului românesc al creației sale, - etapă relativ restrânsă în plan temporal, însă concentrând o serie de metamorfoze semnificative nu doar pentru opera în cauză, ci pentru o arie mai întinsă a poeziei noastre din secolul al XX-lea. MOMENTELE POEZIEI ÎNCEPUTURI Lectura primelor versuri ale lui Ilarie Voronca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
prima carte a lui Voronca arată mai degrabă cât este de îndatorat tânărul Voronca ambianței literare în care își exersează uneltele. Restriști-le sunt opera unui poet încă insuficient individualizat, cu frecvente stângăcii ale scriiturii și cu un univers imaginar restrâns la câteva elemente devenite deja clișee, cărora numai accentele naive aparținând vârstei le conferă o anume autenticitate. Natură fundamental elegiacă, el își marchează deocamdată „mâhnirile”, „tristețile” ori „sfârșirile” la modul adesea exterior, prin calificative mereu reluate, până la saturație, - de unde și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
când dorința unei anumite recunoașteri „oficiale” și a unei integrări mai evidente în societatea scriitorilor se manifestă din ce în ce mai clar. * Larg depășite de reveriile mișcării și deschiderii, ale transparenței și osmozei lucrurilor și ființelor, imaginarul așa-zicând negativ al poetului se restrânge la câteva toposuri caracteristice amintitei obsesii a „imuabilului care ne înconjoară”. În mod firesc, acestea comunică între ele, realizând un izomorfism semnificativ pentru expresia elegiacă a recluziunii, izolării, solitudinii sau alienării, ori pentru multiplele forme de inerție, nemișcare, opacitate. Aproape
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
trepte spre ferestruica deschisă nevăzutului”... Urmând imediat Brățării nopților, Zodiac indică deja - deși menținând încă multe „barochisme” de până acum, începutul unei anumite degajări de supraâncărcarea imagistică, odată cu accentuarea notei de discursivitate ce va domina în Petre Schlemihl și Patmos, restrângând dispersia asociativă. Trebuie să căutăm mult până să descoperim o succesiune de comparații ca acestea, referitoare la un singur obiect: „Și crești cu palii arbori în boreala zare /.../ În această oră a sufletului nescrisă în calendare / Ca insulele de corali
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
posibilitățile", încât a sosit ora stingerii în grădinile sale moderniste și postmoderniste, cum ar zice cinicul Cioran. Desigur, calea deschisă rămâne pragmatismului. Rorty crede că mesajul heideggerian a prins și a sedus modernitatea deoarece discursul său atestă un talent extraordinar, restrângând imaginația la poezie și filosofie. Gânditorul pragmatic, însă, nu vede în Occident o aventură încheiată, ci una continuă, încât alternativa postmodernistă a lui Heidegger trebuie contracarată cu aventura de tip Dickens. Dar dacă forța gândului heideggerian vine pe filieră eminesciană
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe care regretatul Adrian Marino l-ar numi pancronism (apariția unei idei la oameni depărtați unul de altul, fără să o știe între ei). Curând, însă, începând cercetările, mi-am dat seama că pancronismul nostru e departe de a se restrânge doar la noi. Ba am dat și peste precedentul din 1988 al lui Radu Enescu. Mai mult, în ultimii doi ani există o ofensivă formidabilă a conceptului mai ales în America, dar și în Europa. Ceea ce mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sensul dialecticii triadice hegeliene. Pentru a o descrie, Petru Ioan se vede în situația de a recurge la o adevărată invazie de trei: "În portretul-robot pe care i-l asigură Ștefan Lupașcu, noua logică, <<ternară>>: (6) nu abolește, ci doar restrânge acțiunea logicii clasice (binare, sau a terțiului exclus); (7) ea nu privește starea intermediară (T) ca sinteză între stările extreme, după schema hegeliană a succesiunii momentelor antitetice ale devenirii, ci admite coexistența celor trei termeni, asociați de Ștefan Lupașcu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și artă, apoi creatoare de noi discipline ca teoria arhetipurilor lui C. G. Jung, psihocritica lui Charles Mauron, poetica elementelor lui Gaston Bachelard, hermeneutica lui Paul Ricoeur etc. Defectul acestor fascinante dezvoltări metodice de tip modernist consta în faptul că restrângeau obiectul cunoașterii la un singur nivel de realitate, dogmă puternic înrădăcinată în mintea umană. Modelul unui singur nivel de realitate a fost impus de kantianism, care a redus obiectul cunoașterii la fenomen, noumen-ul rămânând zona inaccesibilă pentru rațiune. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fi trecut din monoteismul macrofizic al tradiției și modernității în politeismul biologic al eterogenității liberalismului modern și al postmodernității. Asta cel puțin în receptarea curentă a operei sale. Postmodernii, de la care ne-am fi așteptat să depășească impasul modernității, au restrâns și mai mult sfera realului la acea zonă a concretului sterilizant, privat, adică, de sacru. Dar cele mai importante descoperiri ale fizicii cuantice, coroborate cu achiziții similare din biologie, cosmologie, semiotică etc. (anticipate în 1931 de teorema lui Gödel), au
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
evitând, astfel, închiderea autarhică în unul dintre ele. Condiția este cerută de noul principiu al relativității. Nu mai există, astfel, riscul închiderii în ideologie (comunismul și nazismul, care reduceau lumea la materia macrofizică) sau al închiderii în concret (postmodernismul, care restrânge lumea la nivelul biologic de unde se nutrește filosofia simulacrelor). Iată de ce transdisciplinaritatea marchează un nou eon în istoria culturii și civilizației. Deschide, de aceea, și o nouă perspectivă asupra religiei, politicii, filosofiei, artei, educației și vieții sociale. Toate acestea sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în sens transdisciplinar, dar el n-a scris puțină poezie nici în spațiul strict ale formelor poetice, ca și Ion Barbu. A. E. Baconsky observa, contrazicând prejudecata curentă, că Bacovia nu a scris deloc puțin, deși, cantitativ, opera lui este restrânsă. E și situația lui C. D. Zeletin, marginalizat ca poet, traducătorul și cărturarul absorbind parcă vampiric tot sângele gloriei ce i s-ar fi cuvenit și poetului. La drept vorbind, este o mare nedreptate și ea se cere măcar explicată
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
JUDICIOASE A RESURSELOR NATURALE ȘI A REPARTIZĂRII BUNURILOR MATERIALE DUPĂ NECESITĂȚI, TUTUROR MEMBRILOR SOCIETĂȚII. În prezent unele animale trăiesc în apartamente, în timp ce unii oameni nu au acces la o locuință. Aceasta este o anomalie. În momentul de față, un număr restrâns de oameni au în proprietate averi fabuloase, în timp ce majoritatea populației este abandonată în sărăcie și ignoranță. Unii își permit vizite de agrement în cosmos, în timp ce alți membrii ai societății sunt analfabeți, fără ocupație. Să luăm exemplu de la unele țări nordice
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
nostru, dar care ilustreaz] totuși caracterul comun al temelor culturale umane în contextul unor comunit]ți de dimensiuni foarte mici ce tr]iesc în condițiile aspre ale deșertului. Ei au reușit s] fac] fâț] aceastor condiții prin folosirea unui inventar restrâns de cultur] material] și a unei bog]ții de cunoștințe cu ingenuitate și cu o simplitate elegant] și eficient]. Puterea și bogăția material] nu sunt valorizate la fel de mult ca și în cultura noastr]. Ei au descoperit o securitate social] și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau cu criteriile și argumentele care au important] pentru agent. Egoismul analizat din perspectiv] psihologic] nu corespunde definiției care se reg]sește în prezentarea aferent] secțiunii anterioare. În cazul de fâț], noțiunea nu comport] grade comparative și nu poate fi restrâns] doar la aspectele c]rora li se pot aduce obiecții de natur] etic]. Egoismul desemneaz] aici o schem] motivațional] prin care oamenii își elaboreaz] un model comportamental motivat și în conformitate cu un anumit principiu - acela de a face orice sau doar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
respect. În acest caz, noțiunea de respect este puțin transparent], iar invocarea respectului pentru orice ființ] rațional] nu aduce nici o clarificare în plus. Problemă care se pune este urm]toarea: de ce trebuie s] înțelegem respectul într-un sens atât de restrâns, de tehnic și legalist, ca fiind o cerinț] de evitare a minciunii, atâta timp cât toler]m înșel]ciunea sub forma ț]cerii sau a altor mijloace de a ascunde adev]rul? În plus, consecințele celor dou] variante pot fi de multe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
existența unor asemenea situații excepționale, ins] nu le transform] într-un principiu de subminare a teoriei etice, care, de altfel, este suficient de întemeiat]. Aceast] opțiune nu poate fi deschis] deontologiei deoarece, în condițiile în care ansamblul normelor nu este restrâns într-un fel sau altul, conflictele între obligații vor constitui regulă și nu excepția. Nici noțiunea de „greșeal]” nu poate fi privit] ca având o influent] absolut] sau categoric]; aflat în situația de a alege între a minți și a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poate contribui la explicarea poziției opuse. A doua observație nu a mai fost prezentat] pan] acum și se încadreaz] foarte bine în concluzia acestui articol. Numeroase teorii deontologice se bazeaz] pe recunoașterea forței teoriei consecințelor asupra justific]rii, dar o restrâng într-o anumit] m]sur]. Un exemplu este furnizat de curentul bazat pe reguli, care restrânge puterea consecințelor la alegerea care este f]cut] între aceste reguli, susținând c] opțiunile comportamentale sunt justificate prin referire la regulile astfel alese. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și se încadreaz] foarte bine în concluzia acestui articol. Numeroase teorii deontologice se bazeaz] pe recunoașterea forței teoriei consecințelor asupra justific]rii, dar o restrâng într-o anumit] m]sur]. Un exemplu este furnizat de curentul bazat pe reguli, care restrânge puterea consecințelor la alegerea care este f]cut] între aceste reguli, susținând c] opțiunile comportamentale sunt justificate prin referire la regulile astfel alese. Un alt exemplu, mai semnificativ, este al poziției opuse, care susține c] fiecare agent trebuie s] aleag
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
provocare direct] la adresa premisei fundamentale, aceea c] avem datoria general] de a ajuta oriunde. Morală este v]zut] mai mult ca un set de reguli care, dac] sunt urmate, ne opresc s] îi r]nim pe ceilalti său s] le restrângem libertatea și mai puțin ca cerinț] de a reduce și preveni r]ul sau suferință celorlalți. Oamenii pot avea datorii specifice, ca în cazul relației p]rinte-copil sau medic-pacient. Dar acestea se bazeaz] pe relații speciale, adesea contractuale în natur
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poate fi prevenit prin acțiunea mai multor f]ptași, ins] din moment ce f]ptașul este responsabil doar pentru ceea ce el însuși a comis și nu pentru actele comise de alții, exist] din nou incorectitudine în impunerea unei pedepse exemplare. Teoria retributiv] restrânge pedepsele la cei care au inc]lcat legea în mod intenționat, pentru c] doar ei sunt singurii vinovați din punct de vedere moral pentru faptele greșite comise. Nevinovații nu trebuie pedepsiți. Chiar și cei care au inc]lcat legea, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în calcul starea lui mintal]. O viat] poate fi luat] intenționat sau accidental, o persoan] poate fi ucis] pentru un scop personal sau pentru a o scuti de agonia sfârșitului dureros care se profileaz]. Chiar dac] scopul legii talionului este restrâns la cazuri în care r]ul este f]cut în mod intenționat, inc] mai exist] problemă referitoare la nivelul la care pedeapsă ar trebui s] imite crimă. Ar trebui criminalii uciși în aceeași manier] în care și-au ucis victimele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
anumite procese politice, dar la fel de bine s-ar putea referi la Iosif Stalin sau Adolf Hitler. Oricum, reprezentarea în sine nu are un aport considerabil în alterarea statutului moral; extinde puterea și capacitatea individului, deși, în același timp, le și restrânge într-o oarecare m]sur], dar chestiunea limitelor morale și a libert]ților va r]mane mult timp o problem] de evaluare a moralei comune care se aplic] scopurilor instituționale pentru care au fost create aceste puteri. Un exemplu ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]