6,394 matches
-
acest cuvânt, ca și cum ar fi Încercat să descopere mai mult decât putea el spune. Deși spunea enorm. Spunea că fratele lui de sânge e În viață, că a revenit În acele locuri și că, așa cum spusese la plecare, se vor revedea. Marea taină rămânea, deocamdată, nedezlegată. Era el, Anda, omul din portret ? Era el oare cel pe care Îl căutaseră Cuceritorii, pe care Îl căutau chiar atunci luptătorii Oilor Albe și pe care trebuiau să-l ucidă războinicii Bordjighin? Indiferent dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cartierul grecesc Galata, nu departe de pod. Vă doresc să vă Întoarceți toți, teferi, pe această punte și promit să fac tot ce-mi stă În putință să vă duc Înapoi, În fața măriei sale Ștefan, cu misiunea Îndeplinită. Nu ne vom revedea decât atunci când vom ridica ancora ca să pornim spre Moldova. Mergeți cu bine! Căpitanul dădu mâna cu fiecare dintre luptători și dispăru În cala navei, unde avea de sortat mărfurile ce trebuiau descărcate. Cei doisprezece rămaseră În jurul conducătorului lor, Gabriel. - Puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
e plecarea... de care ne e mereu frică... ” Amețeala Îl făcu să cadă În genunchi, dar cu cele două brațe șiroind de sânge continua să se sprijine În spadă. O tristețe aspră Îl străbătu la gândul că nu va mai revedea, niciodată, pe nimeni. Erina... Alexandru... Ștefănel... Căzu Încet Într-un abis care la Început era roșu ca sângele, dar apoi deveni albastru, și, la urmă alb, de un alb strălucitor, neomenesc. Simți, ca prin vis, o lovitură de sabie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din palat și Înconjurat de peste cinci sute de Cuceritori Înarmați până În dinți. Fratele tău era neînarmat. - Amir... spuse Alexandru, alb la față. - Trebuie să plec, Alexandru, spuse mongolul. Ai grijă de tatăl tău. - Ai grijă de fratele meu. - Ne vom revedea. Până atunci, mesagerii noștri vor ține legătura. Mă bucur că te-am cunoscut. Ești așa cum spunea Anda. Un om deosebit, sincer și puțin cam visator. Pe curând! Amir Întoarse calul și făcu semn de plecare războinicilor săi. Apoi Își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca Ștefan. Și că, pentru transilvăneni, amândoi sunt niște legende. - Poate că ai dreptate. Trebuie Încercat. Dar timpul e scurt. Toate cetățile sunt sub asediu. Sultanul se Îndreaptă spre Suceava. - Să mergem, atunci! - Să mergem! spuse Pietro. Și să ne revedem la prima lună plină, la Bradu Strâmb. Suntem trei grupuri cu trei misiuni. Dacă toate trei reușesc, mai există o șansă. Căpitanul Își duse pumnul drept la inimă. Ceilalți făcură la fel. Apoi fiecare grup porni În altă direcție. Seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era, în adevăr, pădurea acelui Puck, cu părul ca o iască neagră și ochii aurii, pali ca monedele fără efigie, cu luciul șters ca un abur... Mini - Așa e când înnădești casa, uită la ea uimit și dete din umeri. Revăzu din ce în ce mai bine în minte pe Mika-Le. Nu era frumoasă, nu era urâtă. Nu exista decât dacă ceva sau cineva ți-o aducea dinaintea privirei, atunci chipul cam veșted, cu tenul sarbăd, se impunea atenției prin nemișcarea ochilor, înapoia cărora totuși
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și puțină frică de realitatea mea și a orașului sacru. . . Mini tăcu timp de o secundă sau cine știe cât tăcu, la altă măsură a timpului. Vorbise cu un glas somnambul, ca și cum ar fi citit. Reluă tonul conversației. 44 - ... N-am mai revăzut nici la serviciul de ziuă, nici la cel de seară, acel mistic exaltat, membru poate al vreuneia din acele congregații care călăuzesc spiritele slabe către deviații religioase. De ce omul îmi sărutase ritual și grav poalele rochiei, ce liturghie slujea n-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o altfel de lumină, apa din fântână avea un gust aparte, iar fructele mi se ofereau cu zeama și parfumul lor inconfundabil. Toate acestea și multe altele, încrustate pentru totdeauna în memoria afectivă, mă cheamă cu trâmbițele lor să le revăd, să le retrăiesc. Dau curs tot mai rar acestor chemări. Suflul senectuții se simte peste tot acolo. În oameni și în lucruri. Din Bobiță, vrednicul și aprigul păzitor al casei, nu a mai rămas decât o umbră. Aspectul lui scheletic
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Păduraru a avut ingenioasa idee de a-i aduna la ea acasă pe colegii cu care a trudit zeci de ani la pregătirea și perfecționarea învățătorilor și educatoarelor. Puțin stingheriți și înstrăinați, cu chipurile luminate de bucuria de a se revedea, invitații au fost întâmpinați cu urările de bun venit ale gazdei, după care a urmat textul subsemnatului intitulat Idei și fapte. Iată-l: Trebuie ca mai întâi să lămuresc înțelesul filozofic al titlului: nu toate ideile sunt convertite în acțiuni
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
anulează acțiunea celorlalți. Dumitru Dascălu clipește tot mai des și încearcă să restabilească realitatea clipelor pe care le trăiește. Când a terminat de strigat catalogul a constatat cu regret că sunt cam mulți absolvenți absenți. Ar fi dorit să-i revadă pe toți așa cum arată ei acum când sunt foarte aproape de 40 de ani, vârsta maximei evoluții biologice, a ascensiunii profesionale și a împlinirilor în plan social și familial. Vești despre unii dintre aceștia are, dar puține și incerte. Unul dintre
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ore petrecute împreună cu foștii săi elevi, Dumitru Dascălu refuză să accepte realitatea că în visteria vârstei sale s-au mai adunat 20 de ani de când promoția de absolvenți 1986 își lua rămas bun de la el, și ar dori să-i revadă și la următoarea reuniune de peste cinci ani. Dar, cine știe?... A fi cuminte Soarele prietenos de început de toamnă, cu lumina ca mierea, își trimite generos razele care ne oferă binefăcătoarea căldură acum, când începem să-i simțim lipsa. Am
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de îndeletniciri practice. Copiilor le plac aceste lecții și participă activ și cu plăcere la desfășurarea lor. Este de remarcat că elevii unor asemenea dascăli merg la școală cu chipurile luminate, cu bucurie în suflet, cu dorința de a-și revedea colegii și învățătorul iar randamentul lor școlar este din ce în ce mai bun. Comportamentul disciplinat, participarea activă la lecții, străduința și atenția de care dau dovadă fac din învățătură o activitate rodnică și plăcută. Stilul de muncă al învățătorului, dragostea și înțelegerea sa
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ea îl proptește lângă Selwyn, care se sprijină de o amuletă de ebonită, discutând cu un grup de oameni de cultură eminenți. La apropierea lor, Selwyn ia un aer foarte acru. Nu pare să moară de dorința de a-l revedea pe Jonathan. Star face prezentările, Selwyn îi adresează un foarte scurt ce mai faci, abia atingându-și degetele de ale lui Jonathan. Este important, mormăie el, întorcându-și atenția asupra unei femei cu un nas coroiat și un turban enorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trecutul. Te chem să vii, Deschide iute poarta, O infidelă te invită. Aici ne despărțim și visul meu ia sfârșit Fiindcă norocul, fără milă, m-a trădat. Tristă, cu sufletul greu, Îmi continui calea, Cu speranța neostoită Că o voi revedea mâine. Nu-mi vine să cred! am izbucnit în râs. Ce trecut puteai să-ți plângi la o vârstă atât de timpurie? Cine era fericita căreia îi dedicaseși poezia? — La unsprezece ani mă subjugase profesoara de matematică. Deși materia predată
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
întâr ziere la masă, a început să se îngrijoreze. La întrebările lui, mama i-a răspuns în șoaptă: „A plecat la Paris.“ A simțit că cerul se prăbușește peste el. De atunci, de la ple carea mea, nu l-am mai revăzut niciodată. — Cam când se întâmpla asta? — Se preconiza deja instalarea regimului „popular“, dar Regele Mihai nu fusese obligat încă să părăsească țara... — Familia ta era monarhistă? — Da, sigur, iar Suzanne se număra printre cunoș tințele Regelui. Eu, una, l-am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mi-l trimită pe tata, comuniștii mi-au răspuns: „Dacă vreți, vi-l trimitem mort.“ Și-a dat sufletul în brațele lui Suzanne. În tăcerea care se lăsase, una dintre lumânările care ardeau în sfeșnic se stinse. Când ți-ai revăzut sora? am reluat după un timp firul povestirii. La început am vrut s-o cumpăr și s-o aduc la Paris, oftă Ioana încercănată. Prima oară mi s-a spus că nu se poate face nimic și mi s-au
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
a întâmplat cu tine după ce ai aterizat la Paris, prin 1946. Chipul palid al Ioanei se însufleți. — Mătușa mea milionară, remăritată cu Tudor Litt mann, mă aștepta cu unchiul la aeroport. Cum nu aveau copii, au fost fericiți să-și revadă nepoata. Au vrut chiar să mă înfieze. Unchiul era frumos, blond, cu părul vâlvoi, avea un metru optzeci și cinci, mătușa era mai urâțică, dar părea să aibă suflet bun. Ea îmi amenajase un minunat apar tament la ultimul etaj
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
avea un cap de fanariot afurisit. Îi plăcea muzica și cânta la pian. Ne înțelegeam de minune, căci avea mare haz, era cultivat și dansa admirabil. Pasiunile lui erau vânătoarea și pescu itul. Am fost atât de fericiți să ne revedem în libertate, încât, fără să mai pierdem timpul, ne-am căsătorit cu entu ziasm și am plecat în Argentina. — De ce tocmai acolo? m-am minunat. — Pentru că bărbatul meu și cu mine aveam gustul aventurii. Mie nu-mi place să mă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
am hotărât să mă întorc la Paris pentru studii. El avea concerte la Viena. A intrat în panică. „Unde ne vom regăsi?“ Răspunsul meu a fost ca o bombă pentru așa un seducător: „Dacă este scris un deva să ne revedem, ne vom revedea.“ „Bine, dar unde?“ „Acolo unde ai să vrei cu adevărat.“ La puchinosul hotel unde stăteam la Paris, pe rue de Buci, sună într-o zi telefonul: „Vino imediat la Viena, la teatru!“ Crezi că am așteptat al
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mă întorc la Paris pentru studii. El avea concerte la Viena. A intrat în panică. „Unde ne vom regăsi?“ Răspunsul meu a fost ca o bombă pentru așa un seducător: „Dacă este scris un deva să ne revedem, ne vom revedea.“ „Bine, dar unde?“ „Acolo unde ai să vrei cu adevărat.“ La puchinosul hotel unde stăteam la Paris, pe rue de Buci, sună într-o zi telefonul: „Vino imediat la Viena, la teatru!“ Crezi că am așteptat al doilea telefon? — Nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
făcea că te aflai la mine în atelier și te uitai la fotografiile de pe etajere. Erau printre ele pozele mele din copilărie și te-ai mirat că în toate râdeam. Într-un târziu, te-ai culcat; în vis m-ai revăzut jucându-mă cu tine. Eram mici, pe la vreo zece ani, și chicoteam amândouă fericite. Am început să ne jucăm de-a ala, bala, portocala, pe urmă eu am luat-o la fugă, strigându-ți cât mă ținea gura: „Hai, prin
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
prin toată lumea, am dat peste un domn, l-am întrebat: „Dumneavoastră sunteți Cutare?“ „Eu sunt.“ „Bună ziua, domnule. Eu sunt doamna cu care ați vorbit ieri.“ „Aha? Dumneavoastră sunteți?“ De aici, mare entu ziasm din partea lui: „Trebuie neapă rat să ne revedem“ etc. — L-ai fermecat, fără doar și poate. Ia spune-mi cum se înfățișează lumii o pictoriță? — În Franța femeile pictorițe sunt totdeauna neîn grijite, prost îmbrăcate, cu un aer cam de stânga. Dă bine să fii de stânga. Eu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
au nevoie să fie călăuziți în continuare de spiritul și mai ales de bunătatea ființei lui. — Spune-mi, Ioana, l-ai cunoscut pe Yehudi Menuhin? — Ne era mare prieten, era un violonist colosal și avea un suflet nemaipomenit. L-am revăzut la București, la Festivalul Enescu, prin anii ’90. Dirija un concert. În sală era și Regele Mihai. După spectacol a urmat o tratație. Am coborât cu Menuhin și l-am văzut pe Rege, care se plimba singur în jurul bufetului. Mama
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
surâsul pe buze, atât cât mai rămăsese disponibil, s-a repezit să salute pri beaga revenită în locurile de odinioară. Am fost încon jurată de o căldură umană și de o bucurie extraordinare, care străluceau pe fețele tuturor, de parcă își revedeau copi lul pierdut și regăsit ca prin minune. Fiecare îmi adusese câte ceva drag, rupt din suflet. O doamnă, într-un căru cior, ajunsă cu greu până acolo, mi-a dat un plic cu câteva timbre înfățișându-l pe Regele Ferdinand
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
clacă. în pragul iernii își torceau fuiorul, La șezători în serile brumate, Iar doina suspina să le aline dorul De soțul sau iubitul dus departe... Și iarăși înfloreau cireșii-n primăvară, Iar albul lor părea ca un veșmânt ales, Ne revedeam cu drag în fiecare vară, La prispa strămoșească, pentru alt cules. De satul meu, mă simt pe veci legat Nu pot uita de Someș și de Deal, Deși-s bătrân, din el de mult plecat, îmi amintește că-s țărână
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]