11,108 matches
-
72. 19 Aprilie. Chișinău, Moldova 2001 Gafton Marcela, "„Vernisaj cu o Rază de Lumină”", ziarul „Țara”. Nr. 42. 20 Aprilie. Chișinău, Moldova 2001 Gafton Marcela, "„Artiștii sunt obligați să slujească frumusețea”", ziarul „Țara”. Nr. 89. 20 August. Chișinău, Moldova 2001 "„Ritual”, „Ducerea crucii”, „Fuga în Egipt”, „Cina cea de Taină”": [reprod.] Andrei Mudrea, revista „Cugetul”. Chișinău, Moldova 2002 Sînchetru Nicolae, "„Pictura este esența sufletului meu”", ziarul „Natura”. Nr. 6. Iunie. Chișinău, Moldova 2002 "„A. Mudrea”", revista „Atelier”. Nr. 1-2. Chișinău, Moldova
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
modernizare a societății, au dispărut aproape total. Se mai păstrează la Žejân obiceiul de Lăsatul secului al „zvonciarilor” (clopotarilor), care nu este specific istroromân, dar are unele particularități față de același obicei practicat în mai multe regiuni ale Croației. Ține de ritualurile precreștine existente în mai multe țări, de alungare a spiritelor rele ale iernii. În prezent, zvonciarii sunt constituiți într-un ansamblu folcloric care perpetuează obiceiul în sat, îl prezintă la carnavalul din Rijeka și în alte țări. Religia istroromânilor este
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
fi fost anihilate dacă nu ar fi acceptat condițiile umilitoare impuse de conducătorul samniților victorioși, Gaius Pontius. Trupele au fost dezarmate și obligate să treacă "pe sub un jug", om după om, ca un dușman învins și demn de rușine. Acest ritual străvechi era o formă de subjugare prin care cel învins trebui să se plece și să treacă pe sub un jug care era folosit de obicei la boi. În acest caz jugul a fost făcut din sulițele romanilor, iar cea mai
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
Se hrănesc cu rozătoare mici, pești, amfibieni, insecte, semnințe, fructe și plante. Sunt animale gregare, formând cârduri mari. Când puii ajung la maturitate sexuală, în cel de-al doilea sau al treilea an de viață, își caută perechea printr-un ritual ce poate dura mai multe zile. Masculul și femela „dansează" și se cheamă unul pe celalalt. Totul este ca o mica scenetă, în care păsările zboară, își desfac aripile, aruncă bețe sau smocuri de iarbă, dau din aripi și din
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
femela „dansează" și se cheamă unul pe celalalt. Totul este ca o mica scenetă, în care păsările zboară, își desfac aripile, aruncă bețe sau smocuri de iarbă, dau din aripi și din cap. „Dansul" este insoțit de vocalizări specifice. Când ritualul ajunge la punctul culminant, cele doua păsări scot sunete complexe, la unison. La fel se întâmplă și când se imperechează și când se reproduc. Majoritatea perechilor rămân împreuna pe viața. Oamenii de știință au realizat un studiu în care au
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
ca rege al longobarzilor; unii savanți însă consideră că ea ar fi fost fabricată abia în secolul al IX-lea, la mai mulți ani după moartea lui Carol, apreciind episodul ca simplă legendă. În fapt, nu există relatări contemporane ale ritualului utilizat de Carol cel Mare în momentul în care a devenit rege al longobarzilor; ca atare, există posibilitatea ca să nu fi fost utilizată nicio coroană cu acea ocazie. Edward Twining dă curs ipotezei potrivit căreia Gisela, fiică a împăratului Ludovic
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
căzătoare”, care cădea în transă și în această stare „vorbea cu șoimanele” (ființe demonice feminine), după care îi comunica bolnavului o dată în care trebuia să efectueze jertfa, repetând-o de atunci înainte în fiecare an, și modul de desfășurare a ritualului. Dintr-o cercetare de teren din Serbia reiese că acest obicei era practicat astfel încă relativ recent. Ulterior, data era fixată de bolnavul însuși, în urma unui vis. Această variantă a fost întâlnită și în Oltenia. Se sacrifică de obicei un
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Sfântul Gheorghe. Obiceiul a fost integrat în practica religioasă ortodoxă, mielul fiind identificat cu cel sacrificat de profetul Avraam în locul fiului său. În Oltenia s-a constatat la rudari și credința în ursitoare, mai puternică decât la români, existând un ritual pentru întâmpinarea lor când se naște un copil. Ființe asemănătoare cu ursitoarele apar și în basme ale băieșilor din Ungaria, cu numele de „urânde” sau „ursânde”. În cadrul obiceiurilor de înmormântare s-a întâlnit în Serbia construirea de punți pentru morți
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
timp. Îndată ce o ating, se trezesc într-un cimitir; deodată apare Șobo, care îl omoară pe neașteptate pe Cedric. Harry este imobilizat și legat de o piatră funerară pe care citește "Tomas Dorlent Cruplud" ("Tom Marvolo Riddle"). Șobo pregătește un ritual magic, pentru o creatură urâtă, scârboasă și aproape neajutorată, pe care o pune într-un ceaun; folosește apoi un "os al tatălui, dat fără știința sa" (este folosit un os din mormântul de la picioarele lui Harry), "fibră... a servitorului... dată
Harry Potter și Pocalul de Foc (film) () [Corola-website/Science/322434_a_323763]
-
fără știința sa" (este folosit un os din mormântul de la picioarele lui Harry), "fibră... a servitorului... dată de... bună voie" (Șobo își taie mâna dreaptă!) și "sângele dușmanului.. luat cu forța" (Șobo îl înțeapă pe Harry în braț). După împlinirea ritualului, Cap-de-Mort reînvie și își cheamă servitorii - Devoratorii Morții. În fața lor dorește să le arate că este la fel de puternic ca și înainte: se duelează cu Harry. Însă când vraja de dezarmare a lui Harry se ciocnește de blestemul fatal (Abracadabra / "Avada
Harry Potter și Pocalul de Foc (film) () [Corola-website/Science/322434_a_323763]
-
unioniști uciși în Războiul Civil American - dar după Primul Război Mondial a fost extinsă la o cinstire a americanilor care au murit în orice război. marchează adesea începutul sezonului vacanțelor de vară, care se termină odată cu Labor Day. Început ca ritual de amintire și reconciliere după Războiul Civil, până la începutul secolului al XX-lea, Memorial Day a devenit o ocazie pentru amintirea morților, oameni obișnuiți vizitând mormintele rudelor lor decedate, indiferent dacă au fost sau nu militari și dacă au murit
Memorial Day () [Corola-website/Science/322039_a_323368]
-
ocazii simple, sumbre, în care veteranii și familiile lor vizitau cimitirele locale. Pe la 1890, a avut loc o mutare a accentului de la consolare și cinstirea soldaților către comemorarea „Cauzei Pierdute” a Confederației. Schimbările cântecelor și discursurilor reflectă o evoluție a ritualului către un simbol de reînnoire culturală și conservatorism în Sud. Până la 1913 însă, tema naționalismului american avea pondere egală cu cea a Cauzei Pierdute. Ceremoniile și discursul de Memorial Day din Parcul Național Gettysburg au devenit cunoscute în toată țara
Memorial Day () [Corola-website/Science/322039_a_323368]
-
În satul Câmpofeni, pe lângă alți țărani și copii de țărani, a fost descoperit rapsodul Vasile Pîrvulescu, cimpoier. De la el au fost culese jocuri (precum „Simianca”, „Rustemul”, „Hora de mână”, „Sârba bătrânească”), doine (un „Cântec lung” gorjenesc), dar și cântări din ritualul înmormântării („Zorile”), față de care Brăiloiu a manifestat un mare interes. În satul Stroiești a fost descoperit țăranul Nicolae Muche Berca, în vârstă de 35 de ani la acea vreme, de la care s-a cules un „Cântec lung” cântat din frunză
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
apocaliptică, dar spre deosebire de milleriții originali, au adoptat doctrina mortalității sufletului și a desființării iadului, precum și antitrinitarismul. Un grup separat din aceștia, circa 500 membri, cu numele de Primitive Advent Christian Church, se deosebesc de ceilalți prin faptul că au păstrat ritualul spălării picioarelor înainte de Cina Domnului și practică rebotezarea pentru mebrii excluși care revin în Biserică. ■ "Bible Students" (Cercetătorii Bibliei), mișcare fondată de pastorul Charles Taze Russel în 1881, prin separare de „advent-creștini" (grupul menționat mai sus), unde Russel se botezase
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
oameni de Neanderthal cât și unor Homo sapiens moderni, care ar fi conviețuit. Urme de ocru pe oase și în numeroase locuri din peșteră, precum și un mormânt dublu al unei femei și a unui copil, sunt considerate dovadă a unor ritualuri funerare de acum 100,000 ani. Nazaretul nu e pomenit în Vechiul Testament sau în scrierile istoricului evreu Iosephus Flavius și nici în Talmud. Nu există dovezi că așezarea a fost locuită înainte de perioada celui de al Doilea Templu. În acea
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
adevărul neschimbător al sinelui ("atma"). Meditația de acest tip pornește de la dobândirea stării de echilibru în timp, prin contemplarea regenerării nesfârșite a universului și a propriului "jiva". Samayika capătă o importanță deosebită în timpul sărbătorii religioase Paryushana și este profesată în ritualul Pratikramana, din ultima zi (Samvatsari) din cele 8-10 ale festivității. Jainiștii cred că Devas (îngerii și ființele celeste) nu pot ajuta sufletul omului să se elibereze, ci efortul trebuie să fie individual, prin efort și meditație. Dimpotrivă, "devas" nu sunt
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
principală a construcției este „Ghabaro”, o sală în centrul căreia este expusă imaginea măreață a unui tirthankara. Există diferite restrcții cu privire la intrarea într-un templu jainist: de exemplu un credincios trebuie să aibă trupul curat și poarte hainele purificate, specifice ritualurilor de devoțiune. Rolul cultic al templului este acela de spațiu în care un jainist își îndeplinește rugăciunea, meditațiile, ritualurile, în care cântă imnuri sacre sau ascultă predicile unui călugăr. Unele temple cu semnificație istorico-religioasă mai reliefată sunt obiect de pelerinaj
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
restrcții cu privire la intrarea într-un templu jainist: de exemplu un credincios trebuie să aibă trupul curat și poarte hainele purificate, specifice ritualurilor de devoțiune. Rolul cultic al templului este acela de spațiu în care un jainist își îndeplinește rugăciunea, meditațiile, ritualurile, în care cântă imnuri sacre sau ascultă predicile unui călugăr. Unele temple cu semnificație istorico-religioasă mai reliefată sunt obiect de pelerinaj. Destinații pentru pelerini au existat încă din India medievală, în locuri în care se consideră că s-au desfășurat
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
cardinale": iertare, caritate, adevăr, autocontrol, post, detașare, umilință și abstinență. (Cuvântul "Paryushana" poate avea și o altă etimologie, structurile "upshamana", însemnând "a suprima" și "ushan", "a arde", făcând referire la abolirea dorinței și a karmei.) Alte obiceiuri specifice Paryushanei sunt ritualurile devote ("puja") și postirea, pe care unii o îndeplinesc în toate cele 8-10 zilele, deși nu este absolut necesar: scrierile jainiste recomandă cel puțin trei zile. Imperioasă este însă ajunarea în timpul ultimei zile, care este și cea mai importantă a
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
el este citit și comentat în a treia zi de un grup de asceți în fața enoriașilor. În a cincea zi, cele 24 de vise profetice ale mamei lui Mahavira, regina Trishala sunt expuse și demonstrate. În ultima zi are loc ritualul pocăinței, Pratikraman, în care credincioșii își mărturisesc păcatele și se angajează să nu le mai repete. La puțin timp de la încheierea Paryusanei există obiceiul de a organiza o masă festivă, la care jainiștii se întrunesc în număr mare, indiferent de
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
între ziua a 7-a și a 15-a a unei luni pline. Este o sărbătoare închinată postului (total sau parțial), recitării textelor sacre, meditării asupra celor trei giuvaeruri jainiste și în special a venerării de tip "Siddha-chakra". Acest ultim ritual decurge astfel: pe o tăbliță circulară de lemn sau piatră, sau pe o farfurie de argint se trasează opt raze care împart cercul în opt sectoare. În fiecare sector este scris câte un cuvânt de referință pentru filozofia jainistă: "siddha
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
București, din 13-15 iunie 1990. După Traian și Decebal. (Din filele istoriei gay în România)</b> De / cu: Paul Dunca, Mihaela Michailov Scenografia: Andrei Dinu Producția: Salonul de Proiecte, București Cum „se trăia gay” înainte de 1989 în România? Care erau ritualurile de socializare și structurile de oprimare? Care erau efectele articolului 200 care pedepsea, cu închisoarea de la 1 la 5 ani, relațiile sexuale între persoanele de același sex? Cum au continuat abuzurile împotriva dreptului la reprezentarea identității după 1989? După Traian
Comunicat de presă: PLATFORMA DE TEATRU POLITIC 2015 () [Corola-website/Science/295813_a_297142]
-
Michailov, Katia Pascariu, David Schwartz. Corp la Corp este un performance comunitar în cadrul căruia o parte dintre rezidenții căminului Moses Rosen și o parte dintre angajații căminului, care le sunt aproape în fiecare zi, sunt împreună pe aceeași scenă, reconstruiesc ritualuri de coabitare, dansează, rememorează întâmplări care le marchează viața cotidiană și spun povești despre legăturile fragile și puternice dintre ei. Despre ce-i ține alături, despre ce au învățat unii de la alții. Corp la Corp </b>prezintă istoria fragmentelor de
Comunicat de presă: PLATFORMA DE TEATRU POLITIC 2015 () [Corola-website/Science/295813_a_297142]
-
Michailov, Katia Pascariu, David Schwartz. Gestul de a scrie o scrisoare reprezintă un act cultural și politic cu valoare de document al comunicării intim-sociale. În Post-Sciptum, rezidenții Căminului Moses Rosen povestesc cui au scris prima dată o scrisoare, care era ritualul conceperii și redactării unei scrisori, cui au trimis scrisori de dragoste și ce i-ar scrie unui politician. Post-Scriptum</b> e performarea unui ritual de relaționare socială pe cale de dispariție. Istoria protestelor și mișcărilor de rezistență în context românesc (spectacol
Comunicat de presă: PLATFORMA DE TEATRU POLITIC 2015 () [Corola-website/Science/295813_a_297142]
-
În Post-Sciptum, rezidenții Căminului Moses Rosen povestesc cui au scris prima dată o scrisoare, care era ritualul conceperii și redactării unei scrisori, cui au trimis scrisori de dragoste și ce i-ar scrie unui politician. Post-Scriptum</b> e performarea unui ritual de relaționare socială pe cale de dispariție. Istoria protestelor și mișcărilor de rezistență în context românesc (spectacol în lucru)</b> Echipa spectacol: Mădălina Brândușe, Paul Dunca, Adela Iacoban, Alice Monica Marinescu, Mihaela Michailov, Katia Pascariu, Alex Potocean, Cătălin Rulea, David Schwartz
Comunicat de presă: PLATFORMA DE TEATRU POLITIC 2015 () [Corola-website/Science/295813_a_297142]