3,927 matches
-
SUA. Împreună cu soția sa, Nina Theodoru, medic și grafician, participă la organizarea unor manifestări culturale ale diasporei române (în cadrul Fundației „Iuliu Maniu”). Are un rol activ în obținerea transferării studiului românei de la catedrele de limbi străine la cele de limbi romanice în facultățile unor universități din New York. Publică în „Revista scriitorilor români” (München), „România” (New York), „Buletinul Parohiei Ortodoxe Române” (New York), „Drum” (Pittsburg), „America” (Cleveland), „Solia” (Detroit), „Casa Română” (Oakland), „Privighetoarea” (Hollywood), „Micron” (Los Angeles), „Troița” (Kitchener, Canada), „Cuvântul românesc” (Hamilton, Canada
THEODORU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290164_a_291493]
-
Becicherecu Mic, Ț. a fost între acele fețe bisericești ce s-au opus încercărilor autorităților sârbești, civile și ecleziastice, de a-i deznaționaliza pe românii bănățeni. Într-o petiție din 1807 către împăratul Francisc I susținea, cu argumentul vechimii elementului romanic, drepturile românilor. În repetate rânduri s-a pronunțat pentru ridicarea interdicției de folosire a limbii române în școală și în biserică. Prin eforturile lui și ale unui grup de cărturari, între care se aflau Moise Nicoară și Constantin Diaconovici-Loga, s-
ŢICHINDEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
și științifice” ș.a. În lucrarea Încercări critice asupra unor credințe, datine și moravuri ale poporului român (1874), scrisă sub influența lui B. P. Hasdeu și a lui A. I. Odobescu, întreprinde o analiză amănunțită a realităților folclorice românești, susținând originea mitologică, romanică a acestora, reconstituind o posibilă evoluție. În Cercetări asupra proverbelor românești (1877) aplică metoda comparatistă, utilizând numeroase izvoare străine. T. expune și recomandă, tot după B. P. Hasdeu, principiile metodei filologice în cercetarea folclorului, în speță a proverbelor. O lucrare
TEODORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
Borod, j. Bihor), filolog, istoric literar, memorialist și poet. Este fiul Mariei (n. Venter) și al lui Florian Țepelea, țărani. Urmează școala primară în satul natal, Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea (1926-1933) și Facultatea de Litere și Filosofie, secția limbi romanice, a Universității din Cluj (1933-1937). Beneficiază de stagii de specializare în Franța (1937-1938), ulterior fiind elev la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești (1939-1940). Își susține, sub îndrumarea lui G. Călinescu, doctoratul în 1948, la Universitatea din București, cu
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
, Ion (26.XII.1916, Izvoarele, j. Olt - 1988, Franța), poet. Este absolvent al Liceului Militar din Chișinău. Din cauza opțiunii sale politice, după rebeliunea legionară din 1941 Ț. ia calea refugiului peste hotare. Studiază filologia romanică și franceză la Universitatea din Madrid, unde în 1966 obține și doctoratul cu teza Dacoromanismo. Destino nacionalecuménico de un pueblo, publicată în anul următor. Se stabilește la Paris și lucrează ca profesor de limba spaniolă. Până la plecarea din țară coordonează
ŢOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290211_a_291540]
-
în Montréal, apoi se va stabili în California, unde predă limba română la US Army Languages School din Monterey (1953-1956) și studiază la University of California, Berkeley (1957-1959), tot aici luându-și doctoratul în filologie italiană (1978). Profesor de limbi romanice la Contra Costa College, California (1959-1980), este unul din fondatorii Academiei Româno-Americane de Arte și Științe (1975), președinte (1978-1982) și vicepreședinte (1982-1988) al acesteia. Anii tinereții (1991), primul volum de memorialistică publicat de Ț., se referă la un interval de
ŢIMIRAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290172_a_291501]
-
1949, Jimbolia), teoretician și istoric literar, traducător. Este fiul Mariei (n. Marcu) și al lui Ion Toma, meșteșugar. Urmează cursurile medii la Liceul „Al. I. Cuza” din Galați, absolvit în 1966. În același an este admis la Facultatea de Limbi Romanice, Clasice și Orientale, secția franceză-română, pe care o va termina în 1971. Funcționează ca asistent stagiar la Catedră de franceză a acestei facultăți, fiind titularizat în 1975. Deși își susține doctoratul în 1979, cu o lucrare având ca temă românul
TOMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290215_a_291544]
-
TOMA, Dolores (3.IX.1948, București), istoric literar și traducătoare. Este fiica Mariei (n. Alexe) și a lui Levin Haltenwagner, ofițer. Urmează la București cursurile Liceului nr. 6, încheiate în 1966, și Facultatea de Limbi Romanice, Clasice și Orientale, secția franceză-română, pe care o va absolvi în 1971. E reținută la catedră pe post de asistentă. Beneficiază de o bursă de specializare la Paris (octombrie 1973 - martie 1974), fiind admisă pe bază de interviu de către Roland
TOMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290213_a_291542]
-
și Berlin, unde obține titlul pro facultate docendi. În 1871 este numit profesor consultant la Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Gdansk. Face temeinice studii de romanistică la Paris și Geneva, apoi în Anglia și Scoția. Interesul deosebit pentru limbile romanice îl aduce de trei ori în România, F. întreținând în acest timp și o corespondență literară cu Mite Kremnitz. Apariția colecției Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești), publicată de V. Alecsandri, este considerată de F. un moment hotărâtor pentru preocupările de
FRANKEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287078_a_288407]
-
, Adrian (26.X.1920, Cernăuți - 5.X.1985, București), folclorist. Este fiul Olimpiei și al lui Silvestru Fochi, funcționar public. Urmează cursurile Liceului „Dr. C. Angelescu” și ale Seminarului Pedagogic Universitar din Cernăuți (1930-1938). Face studii de filologie romanică la Universitatea din Cernăuți (1938-1940) și ulterior de filologie modernă la Universitatea din București (1940-1946), aici audiind, timp de două semestre, un curs al lui D. Caracostea. Funcționează ca asistent la Catedra de limba italiană a Facultății de Litere din
FOCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
, Mathias (3.III.1861, Gallspach, Austria - 5.IV.1940, Vornwald, Austria), etnolog austriac. A făcut studii universitare de filologie romanică la Viena, cu Adolf Mussafia, și la Paris, cu Gaston Paris, obținând titlul de doctor în filologie al Universității din Viena. Profesor de filologie romanică și de istorie literară, rector al Universității germane din Cernăuți, F. s-a arătat interesat
FRIEDWAGNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287091_a_288420]
-
Gallspach, Austria - 5.IV.1940, Vornwald, Austria), etnolog austriac. A făcut studii universitare de filologie romanică la Viena, cu Adolf Mussafia, și la Paris, cu Gaston Paris, obținând titlul de doctor în filologie al Universității din Viena. Profesor de filologie romanică și de istorie literară, rector al Universității germane din Cernăuți, F. s-a arătat interesat de folclorul românesc, întreprinzând, între anii 1905 și 1914, din însărcinarea Ministerului Învățămîntului din Viena, cu ajutorul intelectualilor de la sate și al țăranilor, culegerea de folclor
FRIEDWAGNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287091_a_288420]
-
Florea I. (8.VI.1928, Malu Mare, j. Dolj), editor. Licențiat, în 1953, al Facultății de Filologie din București, secția de limbi clasice, va fi, începând din anul 1964, cadru didactic la Catedra de limbi clasice a Facultății de Limbi Romanice și Clasice a Universității din București, unde și-a dat și doctoratul în literatura elină (1970). Colaborează la „Limba română”, „Studii clasice”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Gazeta literară”, „Analele Universității București”, „Luceafărul” ș.a. Editor cu o solidă pregătire
FUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287106_a_288435]
-
Universitatea din Cluj. După 1945, stabilit la Budapesta, a condus Secția de lexicografie și lexicologie a Academiei de Stiinte, al cărei membru corespondent era din 1942, si a predat la Universitatea „Eötvös Loránd”, ca profesor onorific, atât cursuri de filologie romanica, cât și de limbă și literatura română. Publicând încă de foarte tânăr (primele lucrări științifice îi apar în 1932, sub numele Göbl), G. a lăsat în urma lui o operă ce numără lucrări de valoare, caracterizate prin „rigoare științifică, o impresionantă
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
română”, „Convorbiri literare”, „Buletinul «Mihai Eminescu»”, „Limba și literatura”, „Philologiai Közlöny”, „Vasárnap”, „Apolló”, „Valóság”, „Láthatár”, „Orbiș Litterarum”, „România liberă” (Paris), „Helicon”, „Lingua Nostră”, „Cahiers de l’Association Internaționale des Études Françaises” și la actele congreselor internaționale de lingvistică și filologie romanica. În lucrările sale, G. pledează, dintr-o perspectivă interdisciplinara, pentru apropierea dintre cercetările de limbă, literatura și muzica, sub semnul culturii. Pentru el studiul limbii nu poate fi separat de literatură, de artă în general. De aici au rezultat contribuții
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
sens, este inițiatorul unei metode comparative în cercetarea versificației, metoda evidențiata într-o serie de lucrări, că Le origini italo-greche della versificazione rumena (1939) și Esquisse d’une histoire de la versification roumaine (1964). A manifestat interes atât pentru prozodia limbilor romanice, cât și pentru metrica limbilor fino-ugrice sau pentru versificația rusă. Dar cea mai mare parte a energiei sale a pus-o în slujba culturii române, contribuind la cunoașterea unor etape importante din istoria limbii române și a limbii literare române
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
texte al acestei specii. Volumul cuprinde, clasificate în ordinea alfabetică a obiectelor „cimilite”, 1960 de tipuri de ghicitori românești, însoțite de 756 de variante, precum și de un mare număr (352) de variante europene, culese îndeosebi din aria culturală și lingvistică romanică: aromâne, italiene, languedociene, valone, bretone, bearneze, catalane, dar și alsaciene, flamande, rusești, morave, maghiare, engleze, scoțiene, olandeze și norvegiene. Textele sunt adnotate, autorul indicând uneori valorile polisemantice ale ghicitorilor. Deși evaluări critice mai recente i-au obiectat lui G. amestecarea
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
București în 1966. A fost profesor la Ciupercenii Vechi și Calafat, iar din 1974 este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Craiova. Și-a susținut doctoratul în 1983, la Universitatea din București. A predat la Institutul de Filologie Romanică al Universității „Adam Mickiewicz” din Poznan´, Polonia (1996-1997). În 1997 devine secretar științific al Cursurilor de vară „Constantin Brâncuși” ale Universității din Craiova. Încă din cartea de debut, Visele cuvintelor (1981), se conturează profilul unui liric elegiac, reflexiv, de o
GRIGORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287360_a_288689]
-
unde și-a continuat studiile. Între 1970 și 1976 a urmat la Universitatea Tehnică din Aachen studii de filosofie (specializare în fenomenologie), romanistică și comparatistică. Din 1976 este lector și cercetător la Universitatea Liberă din Berlin, în cadrul Institutului de Filologie Romanică, unde predă limba și literatura română și literatură comparată. În 1977 și-a susținut doctoratul la Heidelberg, sub îndrumarea lui Walter Biemel, cu teza Merleau-Pontys Phänomenologie der Sprache. Principalele preocupări se îndreaptă spre cercetarea fantasticului, a avangardei și a suprarealismului
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
gimnaziale și liceale la Bacău, absolvind în 1963 Liceul „George Bacovia”. Începe studii superioare tehnice la Institutul Politehnic din Brașov, însă renunță după un an și devine, din toamna anului 1964, student al Universității din București, la Facultatea de Limbi Romanice, Clasice și Orientale, terminată în 1969 (specialitatea franceză - spaniolă). Este angajat la Radiodifuziunea Română, unde a îndeplinit, succesiv, diferite funcții; în anii ’70-’80 a lucrat în cadrul redacției emisiunilor pentru străinătate, legându-și numele - în calitate de francofon - și de funcționarea postului
GRIGORIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287362_a_288691]
-
Paris, unde timp de un an urmează cursuri de filologie la École des Hautes Études, la École des Chartres, la Collège de France și la École des Langues Orientales. Inteligență vie, dar nedisciplinată, G. este preocupat pe rând de limbile romanice, de limbile slave și de filologie, concurând chiar pentru un post la Catedra de filosofie a Universității ieșene. Se oprește, în cele din urmă, la studierea psihologiei. Cu sprijinul efectiv al lui Titu Maiorescu, în anul 1889 obține o bursă
GRUBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287375_a_288704]
-
la Curtea de Conturi, C. e numit, după susținerea în 1908 a examenului de capacitate, profesor în învățământul mediu, dar pleacă la Viena, pentru a-și pregăti doctoratul cu Wilhelm Meyer-Lübke. Dobândind titlul științific în 1913, tânărul doctor în filologie romanică ține un curs și un seminar la Institutul pentru studierea limbii și literaturii române din Viena, întemeiat de Maiorescu. După un an, izbucnirea războiului îl silește să se înapoieze în țară. Din septembrie 1914 până în 1923, funcționează la Liceul „Gh.
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
ai Antichității. Modele ideologice și literare. La Universitatea din Münster va mai obține un doctorat în filologia latină a Evului Mediu (1987). Este asistent universitar la Universitatea din București până în 1975. Pleacă din țară și lucrează la Institutul de Limbi Romanice al Universității din Groningen (1975-1978) și la Institutul de Latină al Universității din Münster (1978-1992 și din 1994). Între 1992 și 1994 predă la Facultatea de Litere a Universității din Pau (Franța). Din 1987 este profesor contractual, profesor supleant și
CIZEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286290_a_287619]
-
gândirii religioase specifice perioadei medievale, în spațiul cultural autohton: "Desigur, aceste reprezentări vehiculează o simbolistică codificată de tradiția medievală occidentală, peste care cărțile populare (Fiziologul, Alexandria) au așternut un alt strat de semnificații. Apariția lor mult mai târzie în raport cu arta romanică și gotică, precum și tipologia compozițiilor în care sunt distribuite, îndeobște spații ornamentate cu un luxuriant decor vegetal, ne îndeamnă să vedem în acest gust al epocii o preferință mai curând decorativă decât simbolică." (p. 98). 38 Maria Golescu, Simbolica animală
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
gândirii religioase specifice perioadei medievale, în spațiul cultural autohton: "Desigur, aceste reprezentări vehiculează o simbolistică codificată de tradiția medievală occidentală, peste care cărțile populare (Fiziologul, Alexandria) au așternut un alt strat de semnificații. Apariția lor mult mai târzie în raport cu arta romanică și gotică, precum și tipologia compozițiilor în care sunt distribuite, îndeobște spații ornamentate cu un luxuriant decor vegetal, ne îndeamnă să vedem în acest gust al epocii o preferință mai curând decorativă decât simbolică." (p. 98). 106 Maria Golescu, Simbolica animală
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]