3,162 matches
-
pentru a vorbi despre o (nouă) constituire, să putem prelua și prelucra un subiect, un predicat, fiecare separat unul de altul, însă o asemenea operație nu este posibilă în orizontul dictaturii judicativului. Este posibilă, totuși, însă după alte reconstrucții ale rostirii decât cea propriu-zis judicativă, ceea ce pretinde un alt orizont de tematizare pentru cele două instanțe, subiectul și predicatul. De altfel, o separare a celor două de unitatea judecății ar echivala cu o aneantizare a lor, "pozițiile" pe care le reprezintă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
substrat de care sunt legate fel de fel de predicate, are o anumită semnificație. Evenimentul se petrece în orizontul dictaturii judicativului, dar ca un fenomen pervers; din cauza aceasta, însăși ipostaza desăvârșită a dictaturii judicativului, anume ideologia, trece în forme ale rostirii cărora le sunt proprii: scenariile de evaziune din "real", tehnicile misticoide, terapeuticile psihice etc.; cărora le sunt proprii, de fapt, tot ce se poate substitui misticii veritabile, care nu poate fi înțeleasă decât greșit în orizont judicativ, esența sa nefiind
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
proprii, de fapt, tot ce se poate substitui misticii veritabile, care nu poate fi înțeleasă decât greșit în orizont judicativ, esența sa nefiind judicativă, felul ei de a fi neavând decât din perspectiva unei analogii o legătură cu tehnicile gândirii, rostirii și făptuirii judicative. Fără îndoială, timpul este esențial pentru subiect, fiindcă el reprezintă însăși "ființarea subiectivă" respectivă; dar aceasta nu înseamnă că acel subiect este însuși timpul (și acesta din urmă, trebuie precizat, nu poate fi decât ființarea acelui subiect
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființa însăși, pentru a ajunge la ființa non-identică cu timpul: la Fi-ul. S-a deschis aici o aporie; dar nu trebuie să uităm că lucrăm cu instrumente judicative, iar în orizontul acesta, aporia reprezintă, ca simplu rezultat al gândirii, rostirii, făptuirii, un fapt firesc, "natural", dar ca sens posibil al celor trei "activități", un fapt care, deși aspiră la autorizare (judicativă), nu o dobândește niciodată. Deoarece ființarea ca atare a devenit, datorită atemporalizării, însuși subiectul logic, trebuie revenit la acesta
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
certitudine, în acest moment, este, întâi, "poziția" timpului în structura judecății: timpul este element al aspectului alethic al acesteia, alături de "este"; și mai putem ști, apoi, "efectul" direct al acestei poziții: anume structurarea dictaturii judicativului ca orizont de reglare a rostirii și, în consecință, a gândirii (dincoace de rostire) și a făptuirii (dincolo de rostire). Și mai putem ști, cu o certitudine mai trainică decât cea anterioară, că tematizarea timpului constituie o constantă a istoriei filosofiei dar și a științei, însă din
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în structura judecății: timpul este element al aspectului alethic al acesteia, alături de "este"; și mai putem ști, apoi, "efectul" direct al acestei poziții: anume structurarea dictaturii judicativului ca orizont de reglare a rostirii și, în consecință, a gândirii (dincoace de rostire) și a făptuirii (dincolo de rostire). Și mai putem ști, cu o certitudine mai trainică decât cea anterioară, că tematizarea timpului constituie o constantă a istoriei filosofiei dar și a științei, însă din alte motive a mitologiei, ideologiei, a tuturor ipostazelor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
element al aspectului alethic al acesteia, alături de "este"; și mai putem ști, apoi, "efectul" direct al acestei poziții: anume structurarea dictaturii judicativului ca orizont de reglare a rostirii și, în consecință, a gândirii (dincoace de rostire) și a făptuirii (dincolo de rostire). Și mai putem ști, cu o certitudine mai trainică decât cea anterioară, că tematizarea timpului constituie o constantă a istoriei filosofiei dar și a științei, însă din alte motive a mitologiei, ideologiei, a tuturor ipostazelor discursului, și că deseori, în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
granițele dictaturii judicativului; nu, nu este valabil dincolo de aceste granițe, acolo unde timpul se joacă asemenea unui copil. De ce se petrece o asemenea diferență? Pentru că tot ce capătă sens în orizont judicativ, orice fapt constituit și "produs" acreditat al gândirii, rostirii, făptuirii după regulile unei gândiri ea însăși acreditată, își are fundamentul în timpul ca element al aspectului alethic al judecății (și judicativului). Interesul pentru problema timpului de-a lungul istoriei filosofiei este cu totul firesc, dacă acceptăm că și ea, istoria
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se află "la început" pentru orice considerație în orizontul judicativului; desigur, tot ea stabilește (cu sine, în regimul timporizării) sensurile ultime despre care a fost vorba mai sus, esențiale pentru întreaga lume a judicativului, constituită din faptele de gândire și rostire, din făptuirea propriu-zisă, anume transcendența și ierarhia. Cu reținerea firească legată de anticiparea unui demers și a unui rezultat legat de acesta, trebuie să spun acum că, potrivit reducției non-judicative a dictaturii judicativului, reflexivitatea temporală a ființării conștiente și deschiderea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
termeni. Nu trebuie să înțelegem, cumva, din cele spuse, că dictatura judicativului este un spațiu al arbitrariului; de fapt, imediat după instituirea principiilor ei (amintite mai devreme), tot ce capătă întruchipare, tot ce este obiect constituit (orice "produs" al gândirii, rostirii, făptuirii, constituit temporal) este "acreditat" (sau neacreditat) în funcție de acestea. Dictatura judicativului este un spațiu al legii, un spațiu strict "raționalizat". Iar legea nu este pusă în discuție decât în sensul de a i se înfățișa puterea, așa cum s-a întâmplat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
așa cum arătam și mai sus, mistică;211 nu mai este judicativ-constitutivă (în sensul primei formalizări a logos-ului), am putea completa, ci poate fi non-judicativă, dar nu direct, ci prin mijlocirea judicativului regulativ. Nu doar actul gândirii și cel al rostirii au intrat în această mișcare de reformalizare a logos-ului (de fapt, a aspectul alethic al judecății, în primul rând), ci, de asemenea, și actul făptuirii. Reformalizarea, pusă în forma logicii simbolice, a oferit filosofiei totodată logicii, științei, chiar ideologiei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tinerețe, Filosofia aritmeticii; "metoda" lui Wittgenstein de separație categorică între expresiv și logic (acesta din urmă, ca formă, caracterizează și stările de lucruri), apoi ideea sa de forme ale vieții (Lebensformen), prin care încearcă să explice sensurile cuvintelor, așadar, natura rostirii (logos-ului); teoria despre denotare a lui Russell; teoriile referinței, semnificației și adevărului ale lui Tarski, Quine, Davidson; teoria despre adevăr, necesar și a priori, a lui Kripke etc. În toate acestea regăsim problematizate tocmai actele de constituire subordonate fenomenului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
locul de pornire: la judecată. S-a pornit însă de la judecata încărcată, formal și alethic, cu "poziții" (elemente: subiectul și predicatul, verbul și timpul) care nu arătau prin ele însele puterea judecății de a pune ordine în orice tip de rostire, de a fi act constitutiv, temporal, pentru orice gând, rostire, făptuire, și am ajuns la o judecată descărcată de toate sensurile propriu-zis logice, pusă la locul ce i se cuvine în orizontul rostirii, expusă, în toată bogăția sa formală și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecata încărcată, formal și alethic, cu "poziții" (elemente: subiectul și predicatul, verbul și timpul) care nu arătau prin ele însele puterea judecății de a pune ordine în orice tip de rostire, de a fi act constitutiv, temporal, pentru orice gând, rostire, făptuire, și am ajuns la o judecată descărcată de toate sensurile propriu-zis logice, pusă la locul ce i se cuvine în orizontul rostirii, expusă, în toată bogăția sa formală și alethică, și "redusă" la timp. Dacă astfel au mers lucrurile
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a pune ordine în orice tip de rostire, de a fi act constitutiv, temporal, pentru orice gând, rostire, făptuire, și am ajuns la o judecată descărcată de toate sensurile propriu-zis logice, pusă la locul ce i se cuvine în orizontul rostirii, expusă, în toată bogăția sa formală și alethică, și "redusă" la timp. Dacă astfel au mers lucrurile, înseamnă că judecata nu este doar ceea ce s-ar putea crede, pe baza celor descoperite prin reducție: toposul originar al dictaturii judicativului și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecății, despre o dualitate pozițională și operațională, care pre-condiționează dintru început tot ce se află în orizontul menționat. Constituite într-o reciprocitate sesizabilă doar din perspectiva reducției judicative, dualitatea în cauză este constitutivă pentru ceea ce, în acest orizont, aparține gândirii, rostirii, făptuirii; așa încât, pe de o parte, actele de timporizare sunt, totodată, judicative (acte judicative, mai bine spus), iar pe de altă parte, actele de judecată nu pot fi ca atare decât timporizând. Tocmai această re-poziționare și redefinire operațională a timpului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
capătă, desigur, sens de "regulă"; dar sunt reguli și reguli: principii, norme domeniale, reguli de amănunt etc.; o sistematică a acestora putem găsi în lucrările lui Husserl, de exemplu, îndeosebi în Ideen I. Ținta autorității în privința reglementării faptelor de gândire, rostire, făptuire este supunerea totală a întregului domeniu de aplicație judicativă. Iar mijlocul reglementării este "autorizarea", adică tragerea acelui ceva care capătă chip prin gândire, rostire, făptuire către "poziția" pe care o are autoritatea. Desigur, autoritatea se manifestă nu doar în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lui Husserl, de exemplu, îndeosebi în Ideen I. Ținta autorității în privința reglementării faptelor de gândire, rostire, făptuire este supunerea totală a întregului domeniu de aplicație judicativă. Iar mijlocul reglementării este "autorizarea", adică tragerea acelui ceva care capătă chip prin gândire, rostire, făptuire către "poziția" pe care o are autoritatea. Desigur, autoritatea se manifestă nu doar în sensul autorizării lucrurilor deja făcute, ci și a celor care pot fi făcute: de aici și sensul de dictatură pe care îl capătă autorizarea. Pot
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de operația autorizării: "Metoda eidetică este cea a unui pozitivism fenomenologic care întemeiază posibilul pe real."228 În scenariul nostru, realul întemeietor fiind judecata și judicativul, iar posibilul întemeiat, tot ce poate fi autorizat în orizontul dictaturii judicativului, aparținând gândirii, rostirii și făptuirii. Deși autoritatea este copleșitoare, puterea sa nu este absolută. Sunt, totuși, gânduri care scapă autorității: desigur, nu trec de autorizare. Logica stoicilor sau teologia lui Origen reprezintă astfel de făptuiri (gânduri, rostiri și făptuiri, totodată), care au scăpat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în orizontul dictaturii judicativului, aparținând gândirii, rostirii și făptuirii. Deși autoritatea este copleșitoare, puterea sa nu este absolută. Sunt, totuși, gânduri care scapă autorității: desigur, nu trec de autorizare. Logica stoicilor sau teologia lui Origen reprezintă astfel de făptuiri (gânduri, rostiri și făptuiri, totodată), care au scăpat autorității, dar nu au trecut de autorizare; este vorba despre cazuri atot-cunoscute; dar există, fără îndoială, și multe altele mai puțin cunoscute. Orice fapt permis gând, rostire, făptuire este reglat prin autoritate și autorizare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lui Origen reprezintă astfel de făptuiri (gânduri, rostiri și făptuiri, totodată), care au scăpat autorității, dar nu au trecut de autorizare; este vorba despre cazuri atot-cunoscute; dar există, fără îndoială, și multe altele mai puțin cunoscute. Orice fapt permis gând, rostire, făptuire este reglat prin autoritate și autorizare. Cea dintâi autoritatea este copleșitoare și în sensul că însăși croirea, "formarea", educarea gândirii, rostirii și făptuirii urmează regulile sale, așa încât faptele din afara reglajului autoritar reprezintă un fenomen minor, de obicei nesocotit în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorba despre cazuri atot-cunoscute; dar există, fără îndoială, și multe altele mai puțin cunoscute. Orice fapt permis gând, rostire, făptuire este reglat prin autoritate și autorizare. Cea dintâi autoritatea este copleșitoare și în sensul că însăși croirea, "formarea", educarea gândirii, rostirii și făptuirii urmează regulile sale, așa încât faptele din afara reglajului autoritar reprezintă un fenomen minor, de obicei nesocotit în spațiul public; totuși, este vorba despre un fenomen, adică despre un fapt intrat, din când în când, în sens. Dar care este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dar care este sursa sa? De unde își trage el rostul, care îi este obârșia? Doar din spontaneitatea logos-ului, am putea răspunde acum, care, din partea sa non-formală cea care a generat toată ordinea judicativ-constitutivă -, trece în unele evenimente de gândire, rostire, făptuire. Implicațiile publice ale autorizării vor fi cercetate odată cu cele aparținând părtinirii și ordonării, adică atunci când va fi tematizată ideologia. 4.12. Punctul de întâlnire a dictaturii judicativului cu orizontul logos-ului întreg Părtinirea, ordonarea și autorizarea, deși recunoscute prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de judecată, semnifică mai degrabă în spațiul mai larg al judicativului; ele sunt actele constitutive ale dictaturii judicativului, însă nu doar în sensul condiționării operaționalității acesteia, cât mai degrabă în acela al regenerării sale neîncetate, prin fiecare act de gândire, rostire, făptuire. Ele sunt, de fapt, acte de re-timporizare, cu valabilitate pentru condiția strict formală a judicativului, dar, totodată, fundamente solide pentru actele de autorizare din orizontul dictaturii judicativului. Părtinirea (împărțirea funcțiilor "logice" și ontologice), ordonarea (așezarea ierarhică a funcțiilor logice
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
strict formală a judicativului, dar, totodată, fundamente solide pentru actele de autorizare din orizontul dictaturii judicativului. Părtinirea (împărțirea funcțiilor "logice" și ontologice), ordonarea (așezarea ierarhică a funcțiilor logice și a "demnităților" ontologice) și autorizarea (supunerea față de "autorități" și acreditarea gândurilor, rostirilor și făptuirilor "bune", "reale", "bine formate") sunt înseși formele "raționalității dominante" în "lume". Din ele au rezultat, prin accentuarea rolului reglator al ideologiilor formele desăvârșite ale gândurilor, rostirilor și făptuirilor de sens judicativ pentru "spațiul public", din ce în ce mai larg de-a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]