6,492 matches
-
a sfintelor virtuți cărare, Ne fii în ora încercării Refugiu sigur de scăpare! Iar când vom trebui să trecem Din astă viață pământească Din nou Tu ia-ne în primire Și du-ne-n Patria cerească ! Pr. Gheorghe Patrașcu R. Sărat, în închisoare, 1956 (din caietele din Arhiva Provinciei) Sfântului Francisc Te-am văzut în închisoare Cu genunchii la pământ; Străluceai cu ochi de soare... Erai viu într-un mormânt. Tatăl vru să-ți stăvilească Zborul către infinit... Tu, în drumul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
penitenciarul din Bacău. Și aici greutăți și suferințe: foame, frig, mizerie, purtări rele ale gardienilor. La penitenciarul din Bacău s-a celebrat o singură dată Sf. Liturghie. Unul dintre gardieni, un fost dascăl de-al nostru, pe nume Simon, din Sărata, ne-a adus câteva picături de vin. Drept pâine s-a folosit pâinea obișnuită, Pr. Butnaru, cu memoria sa deosebită a celebrat, amintindu-și textele, iar ca altar a fost pieptul Pr. Patrașcu Gheorghe, care stătea culcat pe pat. Când
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Sfântul nostru părinte Francisc, Pr. Gheorghe Vameșiu și - din corespondență, Arhiva Provinciei Text coperta spate: La penitenciarul din Bacău s-a celebrat o singură dată Sf. Liturghie. Unul dintre gardieni, un fost dascăl de-al nostru, pe nume Simon, din Sărata, ne-a adus câteva picături de vin. Drept pâine s-a folosit pâinea obișnuită, Pr. Butnaru, cu memoria sa deosebită a celebrat, amintindu-și textele, iar ca altar a fost pieptul Pr. Patrașcu Gheorghe, care stătea culcat pe pat. ................................................................................................. Odată
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
București, lui Florino la Iarăș 14 august 1956 Dragul meu, După trei săptămâni și mai bine, îți scriu din București: raport de activitate! Primele paisprezece zile în străvechea Histrie, pe malurile lacului Sinoe, departe de așezările omenești, în plină stepă sărată, cu ciulini și nesfârșite întinderi de pelin îmbietor, cu cer nebun, cu tainice răsărituri și apusuri de soare și cu bolta înstelată toată jur împrejurul orizonturilor... Cioburi peste tot, la fiecare pas, la fiecare uitătură de ochi, zeci, sute, milioane
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
important, dar ca s-o știți“. Apoi un zâmbet ce bănuiesc că vrea să însemne: „Fără supărare!“. Mai urmează totuși, pe ton interogativ, și-un: „E limpede?“. Dau din cap și-i întrec toate așteptările, cerând: „Vă rog, niște covriigi sărați“. Iar vânzătorul exclamă admirativ: „Mortal, zău așa!“. și încă mai zâmbește larg când următorul la rând cere o japoneză. În timp ce urc cu scara rulantă, cuvântul „mortal“1 încă îmi umblă prin minte. Din familia lui, mai cunoscute îmi sunt cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu este recomandat. (Adăugat ulterior: am citit multă literatură a Gulagului și a universului concentraționar. Până în armată nu înțelegeam de ce ciorba, zeama, în general, este o obsesie, iar cubul de carne o bucurie. Varza este detestată, pesmetul, adulat. Iar peștele sărat, o tortură rafinată. ) 16 ianuarie 2000 " Legătura de spaimă" de care pomenește Saul Below în Iarna decanului care există între noi, sufletul nostru și organele noastre interne. Spaimă, din păcate, trăită, căci sunt operat de hernie la spitalul Ministerului de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
consecința a îndelungatei poziții în șezut. Să se renunțe la sandvișuri; din cauza căldurii și a aglomerației din cabine, ele se transformă rapid într-o pastă amorfă cu gust de cauciuc făinos, imposibil de mâncat. Sunt preferabile fructele uscate, alunele, biscuiții sărați. Trebuie prevăzută și o sumă de trei, patru euro în monede mici, indispensabile pentru pauzele de toaletă, unde tariful este în general de 0,5 euro. Fiecare nevoie are un preț, uneori prea mare pentru mulți dintre compatrioții mei. Ei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
atunci când vorbea despre pasiunea pentru culori a rușilor din Nord? 6 octombrie 2004 Marea majoritate a produselor canadiene din carne (gen cârnați și salam) nu pot fi consumate. Carnea însăși mi se pare necomestibilă. Gustul este fie metalochimic, fie prea sărat sau prea dulce. Mai întâi, culoarea cărnii: decolorat pentru carnea de porc, alb-cadavru pentru carnea de pui, roșu-carmin-chimic pentru carnea de vită. Apoi, aspectul anumitor produse: unii cremvurști, prin fierbere, degajă o grăsime insipidă, roșiatică. Se vinde de asemenea o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
indulgentă: „Renunțările (teritorii pierdute, cum le numește domnul Andrei Pleșu): nu mai fuma! (când aveam și eu posibilitatea să schimb țigările Cișmigiu pe Kent); nu mai sta în soare la plajă (și ce bine îmi stătea bronzată); nu mai mânca sărat (ah, fileurile de anșoa!); nu mai mânca dulce (ah, jofrele!); cafea fără cofeină; nu mai urca pe munte, că nu te mai ține suflul; nu mai face plimbări lungi, că nu te mai țin picioarele; amorul, o amintire... de retrăit
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
simbol, nu mai e roman, nu mai e o informație - e o glumă. E întotdeauna grav ca o crimă urmată de o judecată să dea naștere până la urmă unei glume. Și se înmulțesc în lume crimele care sfârșesc prin glume - sărate sau nesărate, nu asta contează. Se ajunge chiar la crime al căror final e interzicerea glumelor pe vaste teritorii - ceea ce duce, bineînțeles, la înmulțirea atât a criminalilor, cât și a glumeților. Care e rezultatul? Judecătorii devin glumeți, glumeții devin criminali
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pietrelor, cristalizează acolo, îmbolnăvește piatra; dimineața, când soarele arde orașul, picăturile microscopice de apă se evaporă și lasă în pori goluri, carii, caverne minuscule. Colții de fier, de mult bătuți în marmură, ruginesc. Vin peste cariatide nori de praf, vânturi sărate, boli și ierburi abundente, serviciile de anastiloză fac radiografii ale pietrei, tubaje, analize. Pe urmă sunt avioanele cu reacție care fac să vibreze îndelung și periculos pilonii, coloanele bătrâne, fragile, anemiate. Se încearcă operații de salvare; pentru Parthenon se propun
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
vorbească despre cerul negru-rozaliu și mirosul de flori de tei care-i amintea de Copou, despre visele ei de când era mică și cum umbla verile cu trenul personal cu sora ei, ocupând locurile de la fereastră; șapte ore făceam până la Râmnicu Sărat, trenul oprea încet, la fiecare zece minute, în toate haltele, oamenii urcau cu papornițe prăfuite, cu găini și curci, cu miei de lapte. Iar noi două, eu și soră-mea, ne lipeam nasurile de geam și cântam, nici nu știi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fierte. Dacă te scoli cu noaptea în cap, poți face coadă la lapte. Suntem totuși în 1985. Horor. Mă hrănesc, de ce nu, cu Ness. Avem o cutie întreagă. Nessul pe pâine seamănă puțin cu untul de arahide. Adică e foarte sărat. Unt de arahide aveam să mănânc abia în anii ’90. Mai sunt două fete în cameră cu care ne înțelegem bine. Una din ele e, ca și mine, blatistă. N-am văzut-o niciodată mâncând ceva. „Vrei Ness?“, am întrebat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și nepotului (....) Manea, ca să le fie lor satele anume : jumătate din (....) și jumătate din Sătlani și Râușorul tot și Copăcelul tot și la Voila jumătate și Ucea toată și Porumbacul de Jos jumătate (....) și Cârțișoara (sublinierea ns), (....) și jumătate din Sărata, parte (....) oni, Porumbacul lui Tatomir și Porumbacul de Sus (....) jumătate (....)și pe Argeș și Negri (....) și muntele (....) și Săsciori și Bumbești și Clocotici (....) jumătate, să le fie lor de ocină și de ohabă pentru că au dobândit dela domnia mea cu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
enumeră nu mai puțin de 158 de sate din Transilvania în care impunea trecerea bisericilor ortodoxe în proprietatea credincioșilor uniți. Între acestea, în districtul Făgărașului, printre altele sunt enumerate și Arpașul de Jos, Arpașul de Sus, Oprea Cârțișoara, Streza Cârțișoara, Sărata etc., etc., după cum se fac referiri și la încercarea de a convinge preoții hirotonisiți în Țara Românească să treacă la «Uniți», sau să fie îndepărtați. Este citat în acest sens și cazul Preotului Onea Banciu din Streza Cârțișoara. Locașul Bisericii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
consistoriului archiedecesan ținuta in Sibiiu la anul 1886 luna Iuliu dioa 10. Presedinte L. S. Miron Rămânul Nicanor fratesium Archepiscop Secretariu Au mai urmat după aceea și alți învățători cu pregătire pedagogică. Între aceștia numărăm pe Nistor Măsariu, teolog din Sărata, Trandafir Dragomir din Streza în anii, școlari 1906/1907 - 1907/1908 precum și Udriște Adrian din din anul școlar 1908/ 1909 până în anii 1930. * * * Verificarea anuală a cunoștințelor elevilor se făcea prin examen public de protopopul de Avrig în persoană, care
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
putea servi o gamă variată de țigări. De bază erau bucegile, denumite și „moartea vine pe schiuri“ - după desenul de pe pachet, care înfățișa un schior. Apoi veneau carpațiurile. Acestea puteau fi proaste dacă erau de Sfîntu Gheorghe sau de Rîmnicu Sărat, adică de Sfîntu Sărat, bunicele dacă erau de București și geniale dacă erau de Timișoara. (După cum se vede, nu mă pot abține să nu continuu cu pedanteria.) De altfel, carpațiurile de Timișoara reprezentau un mit. Se spunea că la Timișoara
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
variată de țigări. De bază erau bucegile, denumite și „moartea vine pe schiuri“ - după desenul de pe pachet, care înfățișa un schior. Apoi veneau carpațiurile. Acestea puteau fi proaste dacă erau de Sfîntu Gheorghe sau de Rîmnicu Sărat, adică de Sfîntu Sărat, bunicele dacă erau de București și geniale dacă erau de Timișoara. (După cum se vede, nu mă pot abține să nu continuu cu pedanteria.) De altfel, carpațiurile de Timișoara reprezentau un mit. Se spunea că la Timișoara se făceau kentanele și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o absență. Surîsul lor pustiește totul. Cadavrul sfinxului zace aruncat undeva Într-un trecut unde nimeni nu mai pune Întrebări și doar vîntul șuieră risipind spuma amară a mării peste florile de lotus strivite pe un țărm pustiu. Adulmecînd vîntul sărat care-i aduce miros de cadavru, lotofagul se crispează fără să știe de ce. Poate că Andromaca e mai Îndreptățită decît Ulise să se Împotrivească lotofagilor. Îmi amintesc scena descrisă de Seneca În Troienele. Nefericita soție a lui Hec-tor e amenințată
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Împărțit În două direcții contrare. Ceea ce părea un privilegiu se dovedește a fi doar o formă de sclavie. Are sens să-mi amintesc acum atîtea ezitări de care m-am făcut vinovat? CÎnd cerul e atît de albastru și vîntul sărat și umed Îmi limpezește privirea? Dar dacă Îmi voi retrage mîinile speriat de cîte ori voi simți zvîcnind propriul meu sînge sub Întrebări, ce rost mai are să scriu? Deschizînd buzele pe obrazul Întors spre trecut, Ianus ar vorbi nu ca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
soare o statuie a Afroditei e, dealtfel, mai firească decît În orice muzeu de antichități. Ce putea face grecul antic, Îndrăgostit de frumos și Însetat de dragoste, În această singurătate calmă și luminoasă? Pe nisipul cald și lins de apa sărată? Și ce putem face noi după exemplul lor? Să Întoarcem privirea spre mare și s-o vedem pe Afrodita ieșind din valuri. Întrebat odată ce este un zeu, Tales din Milet a dat un răspuns ambiguu: ceea ce nu Începe și nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a dragostei care Îmbrățișează, iată, iarăși, cu recunoștință toate lucrurile din jur, care știe că toate aceste zile nu se vor mai repeta niciodată și melancolia, singură, nu poate justifica o viață. Ieșind din mare cu trupul șiroind de apă sărată, scuturîndu-ți părul blond plin de alge și de spumă, tu, zeiță, umpli de Încîntare tot ce e uman În noi. Pentru că toată desăvîrșirea frumuseții tale poartă urma unei mîini omenești ca și coloanele Parthenonului. Nicăieri ca acum n-am Înțeles
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
iată un adevăr greu de obținut; sfărîmÎnd imaginea zeiței, degetele sculptorului antic ar fi pipăit neantul; și nimic mai normal deci, pe țărmul unei mări, decît elogiul soarelui, al apei și dragostei, și decît o statuie a Afroditei cu buzele sărate, În vreme ce soarele Începe să coboare, iar printre stînci valurile extenuate insinuează căldura unui iulie torid. E poate un loc unde ne Întîlnim Într-adevăr cu grecii antici, mai degrabă decît Între ruinele Acropolei. Cea mai frumoasă dintre zeițe e cea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai aproape de zei decît acum cînd, dacă n-am adăugat Înțelepciune, am adăugat În balanță o memorie care Îmi apleacă fruntea, pe nisip. Dimineața pe plajă lumea e Într-adevăr mult mai tînără, mai aproape de primele ei dimineți. Nările Afroditei, sărate Încă de apa mării, adulmecă vîntul ca o sălbăticiune ieșită În marginea unui luminiș pe Olimp. Apoi În flacăra necruțătoare a amiezii zeița a devenit femeie, În vreme ce frumosul Paris s-ar teme să nu-l păteze această mare care, orbită
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
GEOGRAF și PROFESOR Personalitate marcantă a geografiei românești, prof. univ. emerit dr. doc. Ioan Șandru a fost un distins dascăl, pasionat cercetător, militant neobosit pentru progresul și modernizarea școlii geografice ieșene. S-a născut la 22 iulie 1913, în comuna Poiana Sărată, județul Bacău, unde a urmat școala primară (1920-1924). Gimnaziul și liceul le-a făcut după posibilități, în perioada 19251932, mai întâi la gimnaziile de băieți din Sfântu Gheorghe și Târgu-Secuiesc, apoi liceele din Gheorgheni și Brașov. La renumitul Liceu „Dr.
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]