3,827 matches
-
de ai mei Încă necrescut, prea copil mic? Mă miram, atunci, mă mir acum, ca să, eventual suplinesc nemirarea de atunci (nu poți fi sigur de nimica pe lumea asta: chiar așa: dacă nu mă miram?) Oricum, văd: fumuri țâșnind de sub sălcii; ai zice: puf-puf-urile de fum-fum din liulèaua moșului cutare, din cutare poveste povestită de careva din jurul meu - la noi, În Mana, bărbații fumează numai țăhărci di titiun, dar voi fi auzit eu de la cineva, ceva cu pip-pip, fiindcă din liulè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fiindcă din liulè nu poți face: liul-liul’: nu s-aude. Așadar, văd fumuri ’zbucnind. Apoi aud: ele sunt bubuiturile, cele care fac: bu’-bu’, tare de tot; unele sunt unele, altele altele, păpădii de fum alb - altele decât cele de sub sălcii; și simt geamurile zumzăind, zăngănind; și simt podeaua calidorului vuvuind, hurducat, de parc-ar merge, cu roatele-n sus, un car, sub el. Aud și alt zgomot: unul care vine de depaaarte, se apropie, ne acopere - apoi ne descopere la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pârleaz, zicându-i să nu se ostenească, că-i treabă de bărbat; cum mama nici nu-l ia În seamă, cară singură lucrurile și le coboară În beci la ei. Stau În calidor și privesc În voie - mama e ocupată. Sălciile de la marginea imașului abia se deslușesc din pricina fumului. Fumul a devenit cenușiu; fumuriu - și mirositor, pișcă, nu numai nările, dar și ochii, a ajuns pân-la noi, pe calidor. Ciolovecii de sub sălcii trag Într-una, trag fără oprire, trag și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În calidor și privesc În voie - mama e ocupată. Sălciile de la marginea imașului abia se deslușesc din pricina fumului. Fumul a devenit cenușiu; fumuriu - și mirositor, pișcă, nu numai nările, dar și ochii, a ajuns pân-la noi, pe calidor. Ciolovecii de sub sălcii trag Într-una, trag fără oprire, trag și când nu vin avioane de-ale noastre, românești. În pauzele dintre un Îndemn și altul la adresa mamei (să nu se mai ostenească, asta fiind treabă de bărbat), Moș Iacob zice de cioloveci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
boccea stânjenitoare, mereu alunecătoare; În aceeași mână cu umărul duce o altă boccea-legătură; apoi ne cam grăbim: pân-la poala codrului mai avem-avem, chiar dacă nu văd peste, cunosc locul, de parcă pe-aici mi-aș fi făcut veacul. Duduiturile de tun de sub sălcii s-au Îndepărtat, au căpătat altă culoare; altă formă: parc-ar fi barabanul mare din muzica lui Volincă. Vine, vine, vine o ceva cu pârâituri. - Ru-șii!, țipă ascuțit, tăiat În două, Ileana lui Maxim. Ca și atunci, În casă, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
curtea pustie: unde-or fi gazdele? Dar mama? Mama, unde-i? Străbat ograda prin troscotul gros și gras, răcorit de umbra lungită a asfințitului; trec pe lângă o căruță fără cai, cu hulubele puse pe umeri, aducând a tunurile gemene de sub sălcii de la noi, de la Mana; ocolesc un stog de fân dolofan și bineparfumirositor. Și mă opresc. Drept În fața mea: poarta larg deschisă, iar În uliță: drapelul. Nici În copilărie, cu atât mai puțin În adolescență (ca să nu mai vorbesc de maturitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a unei mese lunge, penesc găinile opărite alături, În cuhnia de vară. Vin Într-una femei, aducând ciorchini de găini gata tăiate. Pe căruța căreia i s-au orizontalizat loitrele găinile sunt curățate, tăiate - bucățile se adună În coveți de salcie. Câteva cântă. Apoi cântă aproape toatele - oricum, multe, multe. Glasul mamei se distinge limpede, ca un mac Într-un grâu. Cânt și eu, cu toate că nu cunosc cuvintele, nici melodia. Cânt din toată inima cu la-la-la, ca să uit de foame. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu m-ar lăsa Mănenii. Nu mi-ar cere, mi-ar comunica: - Acela (sau: aceia) mi-i dai mie! De când mă știu pe două picioare, primăvara-vara-toamna - la gârlă mă știu, cu copiii. Scăldându-ne, stropindu-ne, sărind de pe câte o salcie În bulboane, făcând „ochiuri” pe fața apei cu pietre lătărețe. Fiindcă cei mai mărișori umblau cu mâinile pe sub rădăcini, pe sub pietre, chiar scufundându-se și scoțând pești, am Încercat și eu. S-a Întâmplat să nu prind și am renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nici unul..., oamenii fie Își cumpărau de la iarmaroc ori de la negustorii ambulanți ciopliturile, fie și le ciopleau singuri - ca Moș Iacob. Dar numai iarna; În fața vetrei... Și Moș Iacob avea, În sarai, pus la uscat, În rug, lemn de diferite esențe - salcie, plop, jugastru, paltin, ulm - pentru felurite lucruri și lucrări. Nu l-am văzut cioplind albii, Însă Îi știam sculele destinate aceste operații și cunoșteam trunchiul de salcie Început pe când eu Încă nu mă născusem, stând, rezemat de perete, așteptând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Iacob avea, În sarai, pus la uscat, În rug, lemn de diferite esențe - salcie, plop, jugastru, paltin, ulm - pentru felurite lucruri și lucrări. Nu l-am văzut cioplind albii, Însă Îi știam sculele destinate aceste operații și cunoșteam trunchiul de salcie Început pe când eu Încă nu mă născusem, stând, rezemat de perete, așteptând să-i vină un rând. Mai Întâi Își Întindea la vedere (și la Îndemână) uneltele; o mulțime, toate de el făurite din fier moale; din fier oțelit; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-ncolo, Zâna Zânelor Cosânzene. O văd Într-una, o văd și când n-o văd, pe fata ceea. Acolo, la scăldat, pe pârâu În jos, unde nu ne ducem de loc, de loc, pârâu-i drept ca ața, n-are sălcii pe maluri, nu se fac știolboane: dacă s-ar face, oamenii le-ar astupa, ei au tăiat albia dreaptă acolo și-i zic Canal. Da, dar eu mi-am tăiat o bulboană chiar acolo, unde știu eu că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acasă. Să nu se-ngrijoreze mama. Și, cum mergeam eu, așa, pe malul drept, mi s-a făcut cald; era o căldurăăă - de cuptor! Așa că m-am dezbrăcat pe dată și m-am azvârlit În apă. Am sărit de pe o salcie - Înăltișoară, salcia - Într-o vâlboană strașnică. Am zburat prin văzduh cât am zburat, pân-la urmă n-am mai zburat chiar așa, m-am lăsat pe-o aripă - pe apă; am intrat cu capul În jos - cu mâinile-ntinse, negreșit. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu se-ngrijoreze mama. Și, cum mergeam eu, așa, pe malul drept, mi s-a făcut cald; era o căldurăăă - de cuptor! Așa că m-am dezbrăcat pe dată și m-am azvârlit În apă. Am sărit de pe o salcie - Înăltișoară, salcia - Într-o vâlboană strașnică. Am zburat prin văzduh cât am zburat, pân-la urmă n-am mai zburat chiar așa, m-am lăsat pe-o aripă - pe apă; am intrat cu capul În jos - cu mâinile-ntinse, negreșit. Am umblat ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dimineață venisem, ea o fi dormind la ora asta pe unde-o fi, că nici n-o Întrebasem a cui e și unde locuiește. Tot căutând-o pe Varvara, n-am găsit bulboana; căutând vulboana, n-am mai dat de salcia aceea; nici lespedea: ceea, știi tu care. A treia zi, după ce-am căutat-o bine-bine În josul apei, am luat-o În sus; n-am Întrebat pe copiii care se scăldau În bulboanele de-acolo, dar ce, eu n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zdrăngănea de parcă era gata-gata să se desfacă În bucățele În orice clipă. Dacă intram Într-un șanț sau se defecta din cauza vreunei pietre ce-i pătrundea În măruntaie, eram pierdut. M-am trezit drept În față cu un crîng de sălcii pe o ridicătură de teren. Exact cum prevăzusem, am dat și aici peste un grup de scandalagii. Erau cei care o Întinseseră cu femeile. Am mai Încetinit vrînd să constat dacă se apropie de mine ceva urmăritori. CÎnd m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
minime. Am fost doar în trei ori patru plimbări prin Cișmigiu și numai o dată prin Parcul Herestrău, unde a refuzat să urce în barcă... Prefera să se așeze pe mal și să privească minute în șir luciul apei sau rămurelele sălciilor pletoase, lăsându-și buclele să se răsfețe în bătaia ușoară a vântului... Era bucureșteancă oare? Nu-mi amintesc, dar ce importanță mai are acum? Credeam că se înfiripase ceva și în inima ei... Mi-a acceptat prietenia și nimic mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
prindă, aleargă Noaptea încă... Ca în Amurg pe lac, peisajul să rămână tot familiar și odihnitor: În slăvi lumină lină cu stingeri potolite, Pe lacul fără valuri odihna s-a lăsat... Mijind de somn pe maluri, cu creștetul plecat, Stau sălcii plângătoare, ce-așteaptă despletite. Plecat și sosit la București, Vasile Voiculescu rămâne nedespărțit de Bârlad. Toate cele 19 numere ale revistei Florile dalbe, la care debutează și ca prozator cu lucrările « Singur » și « Momâia », vor cuprinde bucăți din opera sa
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
nutrea pentru nici unul dintre foștii colegi vreun sentiment special, pentru ea ei erau colegi de școală și atât, făceau parte din copilărie, jucau împreună mingea sau table, sau lupul cu oile pe boabe de fasole, acolo, pe malul râului, sub sălcii, fără să îngăduie vreun gest mai tandru, vreo vorbă nelalocul ei, îi considera imaturi, neevoluați, copilăroși, avea impresia că ar fi o anomalie, o absurditate ca relațiile dintre ei să evolueze către alte direcții. Într-o zi, pe când se întorceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o persoană particulară, independentă de tot ce în lumea asta reprezintă o țintă. Acum îți pot spune deschis că fără iubire omul nu ar fi om. Este normal să-ți placă o floare de măr, o gâză, o creangă de salcie, o femeie, un copil, dar atunci când toate celelalte dispar din mintea ta și nu mai vezi nimic în jur, începi să te cramponezi într-un singur loc... atunci dragostea devine distructivă ea pârjolește în jur, nu rodește. Ai o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
recreație, ropotul pasului lor de defilare strivea ceva din jovialitatea aceea, se auzea strigătul răstit al instructorului: Stângul, stângul, răzbătând dincolo de ritmul cadenței. Mă, acela, păstrează distanța, stânga împrejur. Grupul albastru de elevi mergând în susul și-n josul aleii, printre sălciile cu frunzele crețe. Acest final nu-i tocmai un paradox, se pronunță Alexe. Da, probabil, le răspunse Carmina, dar după ce-ți petreci câțiva ani lângă un om te înveți cu felul lui de a fi și-ți vine greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un ușor scârțâit al patului, din când în când. Am închis ochii și prin fața lor au început să joace, în întuneric, tot felul de umbre, iar în urechi îmi mai stăruiau acordurile chitarei. Încet-încet m-a cuprins somnul. Am visat sălcii. Ambele versante ale muntelui din vis erau mărginite de sălcii. Incredibil de multe sălcii. Vântul bătea destul de puternic, dar nu se unduia nici măcar o crenguță. Oare de ce? mă întrebam eu. Apoi am văzut că toate crengile erau încărcate cu păsărele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
închis ochii și prin fața lor au început să joace, în întuneric, tot felul de umbre, iar în urechi îmi mai stăruiau acordurile chitarei. Încet-încet m-a cuprins somnul. Am visat sălcii. Ambele versante ale muntelui din vis erau mărginite de sălcii. Incredibil de multe sălcii. Vântul bătea destul de puternic, dar nu se unduia nici măcar o crenguță. Oare de ce? mă întrebam eu. Apoi am văzut că toate crengile erau încărcate cu păsărele. Probabil că ele țineau crengile sălciilor în echilibru. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lor au început să joace, în întuneric, tot felul de umbre, iar în urechi îmi mai stăruiau acordurile chitarei. Încet-încet m-a cuprins somnul. Am visat sălcii. Ambele versante ale muntelui din vis erau mărginite de sălcii. Incredibil de multe sălcii. Vântul bătea destul de puternic, dar nu se unduia nici măcar o crenguță. Oare de ce? mă întrebam eu. Apoi am văzut că toate crengile erau încărcate cu păsărele. Probabil că ele țineau crengile sălciilor în echilibru. Am luat un băț și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vis erau mărginite de sălcii. Incredibil de multe sălcii. Vântul bătea destul de puternic, dar nu se unduia nici măcar o crenguță. Oare de ce? mă întrebam eu. Apoi am văzut că toate crengile erau încărcate cu păsărele. Probabil că ele țineau crengile sălciilor în echilibru. Am luat un băț și l-am aruncat într-o creangă din dreptul meu, în speranța că voi alunga păsărelele de pe ea și în felul acesta o voi vedea unduindu-se, dar păsărelele nu și-au luat zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-o din vedere; chiar și atunci când a văzut picioarele mamei lui umflându-se ca două perne vinete și dureroase, acoperite cu vene purpurii și sânge; chiar și atunci când maică-sa a murit, liniștită și ușoară ca o frunză uscată de salcie răsucindu-se În bătaia vântului; chiar și atunci când a văzut cadavre umflate și Împuțite zăcând de-a lungul drumului, grajduri pline de fum și foc; chiar și atunci când, nemaiavând ce să mănânce, el și frații lui s-au apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]