4,384 matches
-
pe față o expresie teribil de stranie. Părea foarte trist. Aproape pierdut. Dar înainte să apuce să-mi răspundă, am fost întrerupți de niște voci de fete. Hei, ia uitați-vă, e Adam! —Super! Unde? —Ce mai faci, Adam? A, salut, Adam, unde-ai fost aseară? Trei tinere frumoase, evident colege de-ale lui Adam, au venit la masă și ne-au împresurat. Așa cum procedau femeile, de obicei, în jurul lui Adam. Erau ca niște păsări exotice superbe. Foarte colorate și foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
c-o să mi se rupă inima. De ce nu poate James să fie aici să facă el asta, m-am întrebat. Chiar și-atunci când sunt fericită, tristețea e doar la un pas de mine. Iar aceasta e Claire, a continuat Adam. —Salut, le-am zâmbit eu curajoasă fetelor acelora cu pielea tânără și translucidă și cu haine oribile, străduindu-mă să nu mă simt ca o hoașcă bătrână. Iar ele sunt... Și Adam a pronunțat trei nume care puteau fi Alethia, Koo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Helen. Care răcnea: —Am venit. Hrăniți-mă sau vă denunț pentru neglijarea copilului! — Ce s-a întâmplat? a întrebat Adam. —A venit Helen, i-am spus eu. —A, da? Ei, salut-o din partea mea. —Ba nu, n-am s-o salut, mi-a scăpat. De ce? m-a întrebat Adam părând șocat. Helen a trecut pe lângă mine. Mi-a făcut cu ochiul și mi-a oferit un zâmbet încântător. —Bună, Claire. Ai niște cizme superbe, mi-a spus ea și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am schimbat scutecul, am hrănit-o și i-am spus că e mai frumoasă decât Claudia Schiffer. Mama, Anna și Helen s-au materializat la mine în cameră. S-au strecurat înăuntru prudente, întrebându-se cât de tare înnebunisem. A, salut, am exclamat eu când am văzut primul cap întrebător apărând de după ușă. Intrați, intrați! Scuzați-mă pentru scena din hol. Eram supărată. N-ar fi trebuit să-mi vărs nervii pe voi trei. —Ei, deci e în regulă, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Atenția ne-a fost atrasă de fereastra de la bucătărie. Mama ridicase perdeaua și gesticula și bătea în geam. — Ce vrea? a zis Anna somnoroasă. Cred că ne salută, am spus, ridicând încet capul de pe șezlong ca să mă uit la ea. —Salut, am zis amândouă moale și am salutat cu mâinile fără energie. Mama a continuat să bată în geam. Gesturile îi deveniseră mai frenetice și mai vulgare. —Du-te tu, i-am spus Annei. Nu pot, a zis ea. Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
putea să se așeze cu atâta grație. Scuze, n-ar fi trebuit să observ chestia asta. Și, cu certitudine, n-ar fi trebuit să fac nici o remarcă pe tema asta. Adam a zâmbit în direcția Annei. Bună, a zis el. —Salut, Adam, i-a răspuns Anna râzând prostește. —Ce mai faci? a întrebat-o el. Părea sincer interesat. „Las-o pe ea! Cu mine cum rămâne?“ aproape că am urlat eu. Sunt bine, a zis Anna zâmbind din nou cu timiditate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din cap În timp ce ei nu-mi dau drumul mîinii, zîmbindu-mi din toată inima, nu mă lasă, uneori fac pe mine. Toți se poartă ireproșabil, sînt bîntuit de recunoștință, amețit, Înviorat brusc la ore tîrzii cînd mă trezesc lac de recunoștință. Saluturile care mă asaltează din toate părțile Îmi Încălzesc valvele cardiace obosite. Jugulara. Fibrilez. Și ei sînt bîntuiți de recunoștință, față de mine. PÎnă și la cantina de la serviciu am primit multă vreme mîncare mai bună. CÎștigasem concursul. Mi-am permis luxul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care nu l-a lăsat să ajungă președinte cum ar fi meritat. Nu vreau să reproduc ce zice, e cu al celor ce muncesc, muncă cinstită, cîștigă existența, muncitorii, țăranii și intelectualii ultimii, ca de obicei. Revista se Încheie cu salutul Frăției Scriitorilor Români adresat colectivului de la Europa: „GÎndul nostru să fie Într-un ceas bun... Înțelepciunea strămoșilor noștri să vă lumineze calea, spre Înălțarea Națiunii noastre...” Vă las să cugetați singuri asupra tîlcurilor, dacă mai aveți cu ce, Îmi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îmi număr pașii pe alee, Parfumul naște încântare, Între natură și femeie. În noaptea teiului în floare, Lumina nu se mai aprinde, E bezna mai ațâțătoare Și-o vrajă rece se intinde. În noaptea teiului în floare, Alunecoasă luna trece, Salut-a cerului grandoare, Rămâne însă pururi rece. În noaptea teiului în floare, Colind pe străzi întunecoase, Dau mâna cu înfiorare, Cu flori, copaci, garduri și case. În noaptea teiului în floare, Mă-mpac cu cerul și pământul, Iubesc și mângâi
?n noaptea teiului ?n floare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83277_a_84602]
-
pentru trei mese calde și un loc de dormit. Sosi amurgul. Culegătorii de fasole Începură să pălăvrăgească. Meeks văzu doi bărbați albi - un grăsan și un slăbănog - intrînd În curte. Făcură semne prietenoase cu mîna, iar mexicanii le răspunseră la salut. Nu păreau a fi polițiști sau haidamaci de-ai lui Cohen. Meeks ieși din cameră, cu carabina pitită la spate. Cei doi tipi Îi făcură și lui cu mîna: zîmbete largi, nici o intenție necurată. Meeks controlă din priviri drumul - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se Împiedică și căzu pe spate. Meeks se roti fulgerător și trase de la mică distanță, nimerindu-i pe toți. Patru bărbați doborîți. Apoi văzu totul răsturnat cu susul În jos: curtea, Mal Lunceford dînd bir cu fugiții... Deodată, din spatele lui: — Salut, flăcău. Dudley Smith pătrunse prin perdeaua de flăcări, echipat cu o salopetă de pompieri. Meeks Își zări valiza - nouăzeci și patru de miare și drogurile - lîngă saltea. — Dud, ai venit pregătit. — Ca un cercetaș, amice. Ai de spus ceva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui Bill Parker Înainte ca el să și-o manifeste? — Tată, tu mi-a spus odată că Thomas era moștenitorul tău firesc, iar eu sînt moștenitorul tău oportunist. Ce-ți spune ție asta? Preston zîmbi și formă un număr. — Bill? Salut, aici e Preston Exley... Mulțumesc, bine... Nu, nu te-aș fi sunat pe linia personală pentru așa ceva... Nu, Bill, e vorba de fiul meu, Edmund. El era de serviciu la secția centrală În Ajunul Crăciunului și cred că are niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
seama ce gîndește. De asemenea, Bud White era, prea ușor de citit: cînd șeful poliției citase „Este o nenorocire“, lui Bud i-a răsărit din cap un balon, ca În caricaturi: „Ed Exley e ciripitorul“. Degetul mijlociu În semn de salut n-a fost decît cireașa de pe tort. Ed bătu cu degetul În microfon, făcînd să se audă paraziți electrostatici. În Încăpere era zăpușeală, dar În nici un caz ca În magazia de la arestul central. Se gîndi la cele Întîmplate În ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o jumătate de oră. Telefonul sună din nou. — Bună. Lamar la telefon, spuse pe un ton relaxat. Pauză și clic. Fumă țigară de la țigară, pînă cînd Începu să-l doară gîtul. Telefonul sună din nou. Încercă să răspundă mormăit. — Mdea? — Salut, sînt Seth din Bel Air. Ce-ai zice să-mi aduci și mie niște marfă? — Desigur. — O carafă de absint. Dacă ajungi repede, te-alegi cu un bacșiș frumos. — Ăăă... Mai dă-mi o dată adresa, te rog. — Cum poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
unsuros, avocat În industria cinematografică. Pierce Morehouse Patchett, patronul de la Fleur-de-Lis - nonșalanța Întruchipată. Charles Walker Champlain, bancher investitor - ras În cap, cioc. Lynn Margaret Bracken, douăzeci și nouă de ani - Veronica Lake. Nici un fel de cazier la nici unul dintre ei. — Salut, flăcău. Jack se răsuci pe călcîie. — Dud! Ce mai faci? Ce te aduce la Moravuri? — Am o discuție cu Russ Millard, care acum e coleg cu mine la Nite Owl. Că tot am ajuns acolo... Înțeleg că vrei să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și Don Kleckner umblau de colo colo cu niște planșete de scris În mînă. Nici urmă de Max Peltz sau de Russ Millard. Billy D. Îi aruncă o privire ostilă. Ceilalți Îi făcură semn cu mîna. Jack le răspunse la salut, tot cu mîna. Kleckner Îi Înfipse un deget În burtă: — Ellis Loew vrea să te vadă. Separeul numărul 6. Jack o porni Într-acolo. Loew se uita țintă prin oglinda bidirecțională aflată În spate. Dincolo de sticlă se instala un detector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui Exley - aruncată la toaletă; era o suferință de care nu avea nevoie. Ajunse la ușă și sună. Trac cît cuprinde. Patchett Îi deschise ușa. Ochi mici-mici, cum prezisese Exley - deci un drogat care trăgea pe nas. Jack, după scenariu: — Salut, Pierce. Dispreț la greu. Patchett Închise ușa. Jack Îi aruncă În față drogul. Îl izbi și căzu pe podea. Improvizație: — O simplă ofertă de pace. Oricum, nu e vorba de căcaturile pe care le-ai Încercat pe pielea lui Yorkin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
undeva. Ed spuse: — Da. Și se Îndreptă spre mașina lui. *** Macheta autostrăzii dispăruse, Înlocuită cu afișe de campanie. Art De Spain desfăcea un pachet cu pliante. Nu mai avea bandaj la braț - o cicatrice de glonte vindecată ca la carte. — Salut, Eddie. Unde e tata? — Se Întoarce În curînd. Și felicitări pentru gradul de inspector. Am vrut să te sun, dar pe aici a fost ca la balamuc. Lasă, că nici tata nu m-a sunat. Vă prefaceți cu toții că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ce rău ne mai face!“ „Chiar așa, de unde știi că-mi face rău?“ Rodica Dumitrescu ridica din umeri. „Nu știu, dar dacă...“ Însă Vlad Dumitrescu dăduse pe gât paharul, după ce-l ridicase, rotindu-l către noi toți, în semn de salut. Apoi și-a mai turnat unul și Rodica Dumitrescu a vrut să spună ceva, dar a deschis și a închis numai gura, ca un pește scos în aer. Aurora Mocanu se apropiase în spatele ei și a prins-o de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
găsesc eu locul dacă partidul alunecă tot mai mult spre stânga? Se vorbește că Wilson va fi viitorul lider, ceea ce ar fi un adevărat dezastru. În primul rând, pentru că tipul mă urăște și mă disprețuiește. Nu-mi răspunde niciodată la salut nici la Comisii, nici în Cameră. Am stat șase ani, fir-ar să fie, pe băncile astea și nu mă las până n-o să mă aleg cu ceva. 8 noiembrie 1967 Conversație scurtă, dar umilitoare cu Richard Crossmanân salonul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spre apă, oprindu-se doar pentru a ne arunca o privire și a ne spune: — ’ Neața. Își păstrase ceasul de mână și câțiva pași mai încolo se opri să se uite la el, se întoarse spre el și își corectă salutul: — Ba aș zice bună ziua. Apoi îi mai veni o idee. Vă deranjează dacă vă uitați și la lucrurile mele? Dacă mai stați aici un minut, două. Avea accent nordic: mancunian, bănuiam. Fiona spuse: — Deloc. — Câți ani crezi că are? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
deși nimeni n-a părut să obiecteze când m-am așezat. Eram de ceva timp acolo, bând cafea neagră și terminând două batoane și jumătate de Fruit and Nut, când cineva s-a oprit la masa mea și a spus salut. Mi-am ridicat privirea. Era infirmiera care se ocupase de Fiona de dimineață. — Cum se simte? întrebă ea. — Deocamdată o conectează la aparatul respirator, am spus. Presupun că asta înseamnă că starea ei e destul de gravă. Răspunsul n-o angaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
al camerei, cel mai aproape de fereastra bătută de ploaie, Hilary Winshaw tasta în tăcere la un laptop. Ajungând la sfârșitul unui paragraf și uitându-se prin cameră în căutarea inspirației, ea a fost prima care a observat prezența lui Michael. — Salut, cine mai e și ăsta? spuse ea. Un necunoscut în noapte, pe cuvântul meu. — Nu e chiar un necunoscut, spuse Michael și dădu să se prezinte, când Thomas dădu buzna spunând: Pentru numele lui Dumnezeu, omule, curge apă din tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
luau cina. Încă nu mă zăriseră, dar o vor face Îndată ce aveam să mă Îndrept spre masa din hol. Am pornit ușurel, dar am simțit toți ochii Îndreptându-se spre mine. Când eram pe punctul de a le adresa un salut oarecare, mi-am amintit cum mă făcusem total de băcănie la prima mea Întâlnire cu ea, azi-dimineață, când mă bâlbâisem și mă Împleticisem ca o tâmpită, așa că mi-am ținut gura. Masa, masa, masa. A, da, iat-o. A se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bărbat, doar nu aveam să ies vreodată cu el. Așa că nu aveam nimic de câștigat pomenind despre conversația cu respectivul. — Bună sseara, modissto, a bolborosit Lily și și-a vânturat paharul cu gin tonic În direcția mea, În chip de salut. Parte din conținutul paharului i s-a vărsat pe vestă, dar n-a părut să observe: Ssau ar trebui ssă sspun, viitoare colegă de cameră? Comandă ceva de băut. Trebuie ssă toastăm! De fapt, sunase mai mult a „tatăm“. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]