3,232 matches
-
o iluzie. O iluzie necesară Însă. Cea mai bună metodă de a evalua o strategie, consideră Betts, este analiza cost - beneficiu a rezultatelor, În urma aplicării acelei strategii. Un alt criteriu important, subiectiv Însă, este cel al credibilității unei strategii. Deși sceptică, analiza lui Betts este În concordanță cu linia Clausewitz - Lykke - Luttwak. El consideră că strategia este utilă dacă „planificarea În timp de pace acordă atenție atât limitării obiectivelor, cât și extinderii setului de mijloace” (Betts, 2000, p. 50). În final
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
atitudinile cinice și de presupusa decadență morală a societății În care viața politică ar fi fost redusă la promovarea preferințelor individuale Înguste. Ca toate formele occidentale de conservatorism, neoconservatorismul american rămâne concentrat asupra noțiunii de creștere organică și este oarecum sceptic În ceea ce privește posibilitatea de perfecționare sau progres a societății umane. Această viziune este Însă completată de o serie de crezuri liberale. Mai mult decât oricare alte grupări politice din SUA, neoconservatorii doresc să mențină universalizarea doctrinelor liberale ale Revoluției Americane cuprinse
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
mai finalizat și alte proiecte 7,6%; * Datorită competenței oamenilor de la primărie 4,4%; * Pentru că există bunăvoință / interes din partea autorităților 4,0%; * Ar reuși datorită resurselor financiare 3,6%; * Pentru că oamenii ar da bani / bunuri 2,6%. Cei ce sunt sceptici în privința reușitei unui proiect comunitar, amintesc ca motive pentru eșecul acestuia: * Din cauza unei organizări/coordonări proaste 3,9%; * Pentru că primarul nu este bun 2,5%; * Datorită neseriozității autorităților implicate 2,5%; * Pentru că au lăsat nefinalizate și alte proiecte 2,4
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
întreaga carte a lui Octavian Paler. El este idealist și lucid în același timp. Situație, moral vorbind, care-l onorează. Nu mai puțin însă dintre cele mai incomode. Don Quijote putea fi român? Răspunsul este, categoric, negativ. Românul este lucid și sceptic, fără iluzii. Resemnat și fatalist, relativist (se poate spune și așa), contemplativ și abstras, cu o capacitate de rezistență pasivă enormă în straturile profunde ale conștiinței, adaptabil, acrobatic și descurcăreț la suprafață. Capacitatea sa de improvizație, între cârpeală și simulare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
constructive, al continuității și enciclopedismului urmăresc același ideal fundamental: reducerea, pe cât posibil cât mai rapidă și semnificativă, a decalajului cultural existent. Nimic mesianic, festivist sau oficial, totuși, într-o astfel de atitudine de recuperare. Dar nici disperare, blazare ori pasivitate sceptică resemnată. Noua cultură va fi activă, energetică, militantă sau... nu va fi (aproape) deloc. Toate speculațiile, pretins filozofico-etnografic-folcloriste, despre pasivitate, fatalismul oriental și resemnarea mioritică și alte asemenea mistificări comode (deoarece ele scuză... multe) trebuie respinse cu energie. Nimeni nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pot influența de asemenea tipul de terapie care este cel mai potrivit. Oamenii care au încredere în tipul de terapie care îl primesc sunt dispuși să asculte sugestiile terapeutului lor își revin mai repede și complet, decât cei care sunt sceptici în privința efectelor terapiei. 8.8. Diferențe de gen și vârstă în depresie 8.8.1. Explicații biologice și interpretări sociale Diferențele de gen în depresie, sunt în mod remarcabil consecvente la nivel de cultură, fapt ce sugerează că ceva din
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
descentralizate, un prim pas în acest sens fiind mutarea universităților din marile orașe la periferii 58. Firește, migrația provincialilor către capitală nu este generalizată, recunoscându-se activitatea unor intelectuali ce au pus bazele unor grupări culturale locale. În aceeași manieră sceptică, Camil Petrescu pune la îndoială necesitatea existenței unor astfel de grupări, dar, dacă totuși acestea ființează, scopul ar trebui să constea în promovarea de pe plan local a valorilor românești, în timp ce presa locală ar trebui să fie o frescă fidelă a
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
dificultăți. Anii '30 constituie perioada de frământări a unei generații educate, licențiate, aspirante către funcții și profesii intelectuale. Deznădejdea tinerilor confruntați cu șomajul intelectual este redată și de scriitorul bucovinean Traian Chelariu: Generația noastră, a celor rămași în afară de posturi, e sceptică și gânditoare. Nu ne așteaptă decât încă ani lungi de criză din toate punctele de vedere. Și noi nu cerem mai mult decât au obținut predecesorii noștri - ba cerem foarte puțin, prea puțin poate - , cerem numai dreptul la muncă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
e ținută, în mod fatal, departe de activitatea serioasă pentru care s-a pregătit, sau se crede pregătită, nu va da oameni de inițiativă atunci când îi va veni și ei rândul la concertul social, ci va da oameni resemnați sau sceptici, gânditori poate, dar neentuziaști 75. Până la a constitui o atracție pentru tineret, în învățământul teoretic au investit nu doar autoritățile, ci și părinții. Situația de până la primul război este invocată în termeni tranșanți de Rădulescu-Motru: Că organizația școlară a României
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
deci ne aflam pe aceeași lungime de undă. El era condus în plus de ardoarea și optimismul său. Dorea mereu ca ideile noastre să capete o dimensiune mai fecundă și ca ele să influențeze Partidul socialist, în timp ce eu eram foarte sceptic în ce privește posibilitățile de a influența un partid stagnant și care abandonase cu totul implicarea intelectuală. B.C. Vă amintiți de manifestul pe care grupul a încercat să-l redacteze în 1970? E.M. Îmi amintesc că nu eram de acord cu această
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Robin, pentru a construi acest edificiu apela la întîlnirea dintre cei care de obicei nu se întîlnesc deloc sau foarte puțin: medici, biologi, politicieni, sociologi, filosofi, antropologi, ingineri, economiști. Aceste schimburi nu se făceau fără primejdii, căci, dacă unii erau sceptici cu privire la transferul conceptelor din biologie la politică, alții dădeau adesea dovadă de naivitate, luînd anumite ipoteze drept sigure sau făcînd abuz de extrapolări și analogii, trecînd de la un nivel la altul, căzînd fă-ră să-și dea seamă pradă defectelor pe
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
la tăcere, și-a făcut mereu simțită prezența discretă în celălalt Cioran, cel malițios, lucid și insolent, care a continuat să cearnă viața, oamenii și pe Dumnezeu prin sita ironiei sale tonic asasine, croindu-și o cale regală printre toți scepticii parizieni. Saltul fără plasă de protecție într-o limbă spre care nimic nu îl chema ființial le-a fost benefic amîn durora. El și-a maturizat și disciplinat gîndirea, și-a canalizat excesele, și-a desăvîrșit mijloacelor de expresie, învățînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un paradox viu el însuși, ce se pune în scenă printr-o serie de auto-comentarii, unele mai derutante decît altele: "Sunt contradicția absolută, paroxismul antinomiilor și limita tensiunilor ; în mine, totul e posibil..." (CD), sau, "un idolatru al îndoielii, un sceptic în fierbere, un fanatic fără credință, un erou al fluctuației". (S) Dacă am evocat dintru început aceste două figuri majore ale literaturii române și franceze Ionesco și Cioran e și pentru că expresiile ironice sau derizorii ale contradicției în cazul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
C). Culmea autoficțiunii cioraniene este probabil atinsă în momentele în care se preface că se îndoiește de propria judecată de sine, volută paradoxală care antrezează în deriziunea sa și pune cititorul în gardă împotriva oricărei hermeneutici abuzive: "Sunt oare un sceptic? Sunt oare un penitent? Nu o voi ști niciodată și e cu atît mai bine." (S) În același timp, este insidios mobilizat de un fel de model pe care ar trebui să-l respecte și la înălțimea căruia nu reușește
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
adevărată” (idem:121), dar că putem găsi evidențe empirice negative ce pot infirma sau falsifica o opinie sau teorie. Pentru ei o opinie sau teorie stă în picioare atâta timp cât nu s-au găsit evidențe empirice infirmatoare. Justificaționiștii deziluzionați, iraționaliștii sau scepticii, care susțin că nu putem găsi nici temeiuri pozitive, nici negative în sprijinul adevărului unei opinii sau teorii. Pentru ei, adevărul nu poate fi stabilit deoarece realitatea nu există, iar dacă există nu poate fi cunoscută, iar dacă poate fi
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
stării sociale și de spirit care le explică. G. Călinescu întrevede în Însemnări... și o „vagă undă de mizantropie” ce se degajă din situații comice și totodată triste în sine, dar mai cu seamă din mentalitatea unei categorii sociale funciar sceptice, dacă nu chiar refractară în special la binefacerile științei medicale. Din această respingere altoită pe superstiții și prejudecăți ancestrale se trage, de pildă, moartea unui copil împachetat de părinți în balegă, după obiceiul locului, în loc să i se administreze medicamente, astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
de flexibilitatea necesară adaptării la schimbări inevitabile. Carr considera că, dimpotrivă, politica externă trebuie să se bazeze pe schimbări pașnice preventive, ori de cîte ori e posibil, și pe gestionarea militară a conflictelor, ori de cîte ori e necesar. Critica sceptică făcută de Carr realismului Teoria materialistă a ideologiilor propusă de Carr nu este lipsită de neajunsuri. Unul din ele este modul în care el tratează ideologiile internaționaliste. Urmînd ideea uzuală realistă (și materialistă) conform căreia legile, principiile și toate ideologiile
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ce ar putea fi la fel de bine folosite și împotriva celor ce vor să-l schimbe. Această critică unilaterală este o ilustrare curioasă a unei intuiții într-adevăr importante, pe care Carr o dezvoltă în cartea sa. Realismul este o teorie sceptică ce demască aparenta inocență a adevărului acceptat la un moment dat. Și totuși, a fi realist consecvent - scrie Carr - este pînă la urmă o contradicție în termeni: pentru a duce scepticismul realist pînă la capăt este necesar, dacă procedăm consecvent
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
doar reluări ale realismului tradițional. Mă voi ocupa doar de versiunile lui Kindleberger și Keohane din cadrul acestei teorii. La prima vedere, versiunea lui Kindleberger pare pronunțat realistă. El își derivă concluziile din distribuția puterii și de aceea este mai degrabă sceptic în legătură cu cooperarea în sistemul internațional. Sistemul rămîne anarhic, pentru că, deși există state diferite, cu resurse diferite, nu există un guvern care să supervizeze și să sancționeze. Argumentul este în general cel al sumei zero: ceea ce pierde statul hegemonic, cîștigă celelalte
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
chiar obiectului cercetării: înțelesul categoriilor este el însuși contestat. În al doilea rînd, concentrarea asupra chestiunilor metateoretice contribuie la eclipsarea aspectelor etice ale dezbaterii teoretice. De aceea, tipologia nu cuprinde toate asumpțiile teoretice. Într-adevăr, realismul, în măsura în care este principala atitudine sceptică (Gilpin 1986 [1984]), a ieșit complet din schemă. Granițele controversate ale matricei Dificultatea integrării anumitor categorii în cadrul matricei poate fi ilustrată cu ajutorul a două exemple, care par a traversa matricea în direcții încrucișate. Primul exemplu a fost deja menționat în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
unul social, ce trebuie explicat prin mediul anarhic specific. Dacă definim scepticismul ca opoziție față de toate valorile morale, așa cum face Giesen (1992), am putea distinge trei aspecte diferite ale eticii realiste: scepticismul, consecinționismul și empirismul. Dar atunci argumentarea realistă pur sceptică se aplică doar la nivel internațional și se bazează pe valoarea morală de netăgăduit a statului. Dacă realiștii ar fi sceptici pînă la capăt, ei ar trebui să se îndoiască de valoarea statului, critică ce le-a fost adusă, prin-tre
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
1992), am putea distinge trei aspecte diferite ale eticii realiste: scepticismul, consecinționismul și empirismul. Dar atunci argumentarea realistă pur sceptică se aplică doar la nivel internațional și se bazează pe valoarea morală de netăgăduit a statului. Dacă realiștii ar fi sceptici pînă la capăt, ei ar trebui să se îndoiască de valoarea statului, critică ce le-a fost adusă, prin-tre altele, în unele studii cosmopolitiste (Beitz 1979; Pogge 1994), apoi feministe (Peterson 1992) și post-structuraliste (Connolly 1991; Walker 1990, 1991). Or
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pare de prea mare folos să pui în aceeași categorie o varietate de cercetări care se întind dincolo de zona gri a matricei (vezi fig. 12.1), numai pentru că acestea sînt mai puțin convinse în legătură cu falsificaționismul din științele sociale, sînt mai sceptice față de analizele cauzale (de cele mai multe ori, unidimensionale) menite să stabilească legi, înțeleg altfel cercetarea empirică, au alte asumpții ontologice (asupra structurilor sau asupra unităților intersubiective), sau pentru că nu împărtășesc aceeași viziune normativă asupra lumii, dacă aceasta din urmă viziune nu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
că n-ar mai exista realiști. Sînt destui, dar sub forma unor curioase figuri unidimensionale: ca puri materialiști în relațiile internaționale waltziene și economia politică internațională antiwaltziană; ca teoreticieni ai jocurilor, cu asumpții utilitariste asupra cîștigului relativ, ca teoreticieni normativi sceptici, în special în școala engleză (vezi însă și Nardin 1983) sau ca istorici ai diplomației, aflați în legătură cu establishment-ul politicii externe. De aceea, încercarea lui Kenneth Waltz de a ralia partea esențială a disciplinei relațiilor internaționale în spatele unei versiuni reformulate
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
realismului ca practică și din întoarcerea lui împotriva multor pretenții iresponsabile emise în numele lui. Principala argumentare critică poate fi rezumată astfel: realismul nu-și ia propriile concepte centrale suficient de în serios. Criticii lui susțin că realismul este o practică sceptică care evită totuși problematizarea teoriei inerente a statului. Apoi, el este o practică ce inspiră o comunitate internațională. În al treilea rînd, politica internațională nu este o politică a puterii pentru că seamănă cu preceptele realiste, ci pentru că acea comunitate internațională
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]