58,131 matches
-
ar putea da o mai clară expresie legăturii dintre scriitor și produsul muncii sale ca obiect de piață ar fi "scrisul". Apare, însă, o întrebare retorică: este scrisul un produs de piață, adică destinat "vânzării"? Vânzării de sine, până la urmă? Scrisul (care poate deveni și carte vandabilă) nu este întru totul produs de piață. El implică finalitatea sa ma-terială - cartea - și în același timp ființa autorului/ creatorului, ca și "mesajul" său în planul existenței. Un scriitor va ezita întotdeauna să se
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
carte vandabilă) nu este întru totul produs de piață. El implică finalitatea sa ma-terială - cartea - și în același timp ființa autorului/ creatorului, ca și "mesajul" său în planul existenței. Un scriitor va ezita întotdeauna să se vândă - pe sine, prin intermediul scrisului, al cărții - atât la propriu, cât și la figurat. În acest demers - al scrisului ca produs de piață - va funcționa întotdeauna o cenzură, între-ținută de conștiință - conștiințe de sine - și de condiția în sine de scriitor. Vor fi fiind și
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
cartea - și în același timp ființa autorului/ creatorului, ca și "mesajul" său în planul existenței. Un scriitor va ezita întotdeauna să se vândă - pe sine, prin intermediul scrisului, al cărții - atât la propriu, cât și la figurat. În acest demers - al scrisului ca produs de piață - va funcționa întotdeauna o cenzură, între-ținută de conștiință - conștiințe de sine - și de condiția în sine de scriitor. Vor fi fiind și excepții, dar scriitorii, în marea majoritate, se vor comporta ca albatrosul baudelairian pe puntea
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
aduce numeroase exemple. În activitatea economică se spune că piața reglează producția. Scriitorii sunt instigați adesea - de varii instanțe - să procedeze în consecință. Există teoreticieni ai receptării care îi îndrumă într-o asemenea direcție. Dar cum își poate regla scriitorul scrisul după piață? Își schimbă concepția despre scris? Își modifică viziunea asupra lumii? Astea sunt lucruri ce țin de structura, de firea sa. Aduce capitalismul de piață schimbări privind rostul scriitorului, aspectele scriiturii, funcțiile auto-prezentării celui care scrie? Desigur, în anii
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
spune că piața reglează producția. Scriitorii sunt instigați adesea - de varii instanțe - să procedeze în consecință. Există teoreticieni ai receptării care îi îndrumă într-o asemenea direcție. Dar cum își poate regla scriitorul scrisul după piață? Își schimbă concepția despre scris? Își modifică viziunea asupra lumii? Astea sunt lucruri ce țin de structura, de firea sa. Aduce capitalismul de piață schimbări privind rostul scriitorului, aspectele scriiturii, funcțiile auto-prezentării celui care scrie? Desigur, în anii actualității "recapitalizate" se spune că rolul scriitorului
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
culegerilor de discursuri parlamentare, al poeziilor scrise de miniștri sau de lideri în haine vărgate, al romanelor epistolare alcătuite din bilețele de influență... Vocea (scrisă) a scriitorului a fost acoperită de gălăgia mediatică. Dar toate astea nu țin de esența scrisului, chiar raportat fiind acesta la piață. Scrisul a fost întotdeauna - înainte și după '89, la noi sau aiurea - o profesie liberală. A conștiinței propriei valori și a propriului produs. O profesie a proprietății private. Cu înclinații spre stânga și spre
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
de miniștri sau de lideri în haine vărgate, al romanelor epistolare alcătuite din bilețele de influență... Vocea (scrisă) a scriitorului a fost acoperită de gălăgia mediatică. Dar toate astea nu țin de esența scrisului, chiar raportat fiind acesta la piață. Scrisul a fost întotdeauna - înainte și după '89, la noi sau aiurea - o profesie liberală. A conștiinței propriei valori și a propriului produs. O profesie a proprietății private. Cu înclinații spre stânga și spre dreapta într-un demers paradoxal, căutând tresăririle
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
cu suflet, nu oricând înțeleasă. Influențat de comportamentul pieței, își modifică și el comportamentul. Își însușește așteptări generate de pretențiile pieței. Interesată de profit, piața îl transformă foarte ușor în furnizor de profit pentru o instanță goală, îndepăr-tându-l de ținta scrisului. Sau tot atât de bine cititorul îți asumă așteptările ființei înscrise într-un alt timp, al unui prezent ce îi face oferte inedite. Cum, de altfel, comportamentul cititorului este determinat și de posibilitățile financiare restrânse când e vorba să acceseze ofertele pieței
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
multe ori "aranjate" disimulează vreun derizoriu succes de piață. O piață care, la noi, nu spune sau nu înseamnă (încă) mare lucru. Cartea ca produs de piață este forțată să-și asume o nouă condiție. Ea se suprapune peste ființa scrisului. În sistemul de piață, ea tinde să-și creeze propriul paradis, din care, deocamdată îi exclude tacit pe scriitor și tot atât de bine... pe cititor. În exercițiul românesc postdecembrist, a tins și ea să devină un produs industrial, a disipat rețeaua
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
de distribuție existentă, a scăzut cuantumul financiar aferent al scriitorului (care este plătit mai prost). Asigură profit tipografiilor și, eventual, editurilor. Dincolo de faptul că scriitorul român nu-i un scriitor de tiraj - fapt ce este o (cu totul) altă poveste -, scrisul ca produs de piață ar trebui să beneficieze de o altă abordare decât prin legile stricte ale pieței (barbare). Această abordare nu-i (încă) identificată, definită și făcută operațională. Cine se angajează într-o asemenea operă culturală, economică și socială
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
Cine se angajează într-o asemenea operă culturală, economică și socială? Dar, oricum, dacă - așa cum spunea R. H. Tawney, "industria trebuie să răspundă la criterii care nu sunt exclusiv economice", piața cărții cu atât mai mult - și, în consecință, "piața" scrisului - trebuie să abordeze problemele proprii și prin alte criterii decât cele economice. Căci, vorba lui Aldo Leopold, din A Sand Country Almanac, e vorba de o problemă de comportament și de unelte și, dacă economia ar avea nevoie de criterii
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
o problemă de comportament și de unelte și, dacă economia ar avea nevoie de criterii mai nobile și mai obiective pentru a merge bine, atunci ce să mai zicem de nevoia de noblețe și de obiectivitate, de realism, în antrenarea scrisului în hățișurile pieței?
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
cu cât alegerea poemelor a rămas la latitudinea autorilor), nu programul teoretic (adesea tacit și neasumat), nu o prietenie cenaclieră (veche sau nouă), ci mai degrabă o anume temperatură poetică a vremii noastre, un spirit difuz al timpului, la care scrisul celor cinci pare a se fi adaptat din mers de minune. Nu știu câți optzeciști lăsați pe dinafară vor subscrie la această nemiloasă parcelare, dar sunt convins că ea va fi pe placul, deopotrivă revanșard și sincer, al tinerilor și foarte tinerilor
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
să le ocolim pe toate. Un intelectual căruia cunoștințele comode îi repugnă în întregime este Ion Papuc. Dintre colaboratorii Convorbirilor literare, nici un alt autor nu sare în ochi printr-o mai personală, ba chiar de-a dreptul bizară alură a scrisului său. Mai precis, articolele pe care le semnează fac o impresie aparte din cel puțin două motive: mai întîi, fiindcă izbesc prin aticismul baroc al sintaxei folosite. Scrisul lui Ion Papuc are ceva din rafinamentul arhaic al scriitorilor de modă
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
printr-o mai personală, ba chiar de-a dreptul bizară alură a scrisului său. Mai precis, articolele pe care le semnează fac o impresie aparte din cel puțin două motive: mai întîi, fiindcă izbesc prin aticismul baroc al sintaxei folosite. Scrisul lui Ion Papuc are ceva din rafinamentul arhaic al scriitorilor de modă veche, rafinament vădit în lungirea frazei peste pragul obișnuit al modei actuale, dar și în imprimarea unui ritm lent, de curgere grea, care dă cititorului certitudinea unei profunzimi
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
frazei peste pragul obișnuit al modei actuale, dar și în imprimarea unui ritm lent, de curgere grea, care dă cititorului certitudinea unei profunzimi apăsătoare. Ion Papuc scrie profund, onest și fără calcule meschine. Iar desconsiderarea pe care o are față de scrisul facil, repezit și aruncat în pagină sub forma unor șarje telegrafice de o spontaneitate necizelată i-a indus, în contrapondere, preferința fățișă pentru scrisul laborios. Scrisul lui Ion Papuc este o construcuție desfășurată după regulile epice ale prozei de cursă
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
Ion Papuc scrie profund, onest și fără calcule meschine. Iar desconsiderarea pe care o are față de scrisul facil, repezit și aruncat în pagină sub forma unor șarje telegrafice de o spontaneitate necizelată i-a indus, în contrapondere, preferința fățișă pentru scrisul laborios. Scrisul lui Ion Papuc este o construcuție desfășurată după regulile epice ale prozei de cursă lungă. Stilul său seamănă cu cel al lui Zarifopol, dacă dăm la o parte sarcasmul celui din urmă. Ion Papuc scrie patetic și în
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
scrie profund, onest și fără calcule meschine. Iar desconsiderarea pe care o are față de scrisul facil, repezit și aruncat în pagină sub forma unor șarje telegrafice de o spontaneitate necizelată i-a indus, în contrapondere, preferința fățișă pentru scrisul laborios. Scrisul lui Ion Papuc este o construcuție desfășurată după regulile epice ale prozei de cursă lungă. Stilul său seamănă cu cel al lui Zarifopol, dacă dăm la o parte sarcasmul celui din urmă. Ion Papuc scrie patetic și în volute întinse
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
cei care - fără să fi trecut de o "anumită vârstă" - mai știu ceva despre dânsul. în "Istoria literaturii române" - apărută în iulie 1941 - G. Călinescu n-ar fi putut discuta, chiar dacă ar fi vrut, o seamă de circumstanțe legate de scrisul lui Mircea Damian, pe atunci încă vii în memoria contemporanilor. Din "Dicționarul scriitorilor români" cititorii de astăzi pot afla, de pildă, că Mircea Damian a avut "o existență dezordonată și nomadă, trăind de pe o zi pe alta, peregrinând din oraș
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
a mă fi plătit și pus la cale să scriu ceea ce am scris. Iar, pe de altă parte, am fost învinuit de anti-dinasticism. Să le luăm pe rând. Nu fac niciun fel de politică. Nu mi-am vândut niciodată nici scrisul, nici conștiința. Anti-dinastic? eu? Ei ași. Dar sunt mai dinastic decât însuși Augusta Brută, care terfelește o Coroană câștigată prin sânge și care își bate joc de o nație întreagă". Dacă voi suferi o condamnare, - fie. Voi executa pedeapsa, iar
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
frunte onoarea cetățeanului. Noi, ziariștii, precum și orice om cu puțină demnitate și cu nițică ținere de minte, nu putem avea nicio încredere într-un ministru care s-a ridicat lingușind și murdărind cutare persoană, simultan; care și-a degradat talentul scrisului, punându-l când în slujba unuia, când împotriva altuia. Vă rog să consultați colecția revistei "Gândirea" din vara anului trecut și veți observa cu câtă respingătoare slugărnicie lăuda pe Carol II, pentru ca în numărul imediat următor, după 6 septembrie, să
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
trăiască, și verdictele criticii s-ar înmuia puțin, din sentimente omenești. Printre cei mai înzestrați scriitori ai generației sale, Sorin Stoica nu are nevoie nici antum, nici postum de vreo indulgență valorică sau dispensă de talent. Problema comentatorilor este alta. Scrisul prozatorului precoce, venit din Bănești să cucerească Bucureștiul literar și artistic, nu poate fi ușor încadrat într-o categorie stilistică și un gen literar. De la debutul editorial și până la ultimele apariții, receptarea favorabilă și uneori entuziastă a cronicarilor nu are
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
urmă tot bătîndu-să. Și mergč puținel, și iar sta, de să aștepte, că cei din urmă avč greu mare... Deci așe au mărsu luni toată dziua, păn-în vremea chindiei, de la Stănilești, de suptu deal, păn la Prut... Cadență în care scrisul prozei noastre merge și astăzi...
Avertismentul lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9007_a_10332]
-
epistole în urmă cu cîteva decenii și modul cum am ajuns să le scriem noi astăzi. Iar schimbul de scrisori dintre Hannah Arendt și Martin Heidegger are efectul unei lecții de umilință. Realizezi brusc că nu doar crusta estetică a scrisului ni s-a modificat, dar și substanța omenească pe care o punem în pagini. În comparație cu cei doi protagoniști, noi avem ceva din uscăciunea pragmatică a fantoșelor convenționale. În schimb, Hannah și Martin sunt vii, sunt sinceri, iar ceea ce este uimitor
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
de corespondență nu poate reproduce variabilele psihologice ce dau farmec unui schimb epistolar clandestin - mă gîndesc la așteptarea nerăbdătoare a unei scrisori, neliniștea pe care ți-o dădea incertitudinea dacă scrisoarea a ajuns sau nu la destinație, marca personală a scrisului de mînă și semnele caligrafice prin care adulmeci ființa vie a celuilalt, apoi reculegerea cu care îți însoțești hotărîrea de a întocmi o scrisoare și încercarea de a anticipa efectul pe care rîndurile îl vor avea - putem totuși să refacem
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]