5,253 matches
-
sânge curajul lor de a se ridica împotriva boierilor... Un sfert de ceas îi făcu teoria nedreptăților sociale, să-i dovedească de ce pe el îl dor mai mult mișcările actuale decât pe alții. Herdelea, ca să scape de vorbăria lui, se scuză că trebuie să meargă acasă, că vine de pe drum, dar tânărul Mendelson îl întovărăși până în fața porții și nu-l slăbi până nu-și termină expozeul. Acasă îl așteptau pe Titu două scrisorele. Una, sosită prin poștă, îl anunța că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de asemenea după noutăți. Directorul lucra cu ministrul, comunicîndu-i probabil tocmai dosarul telegramelor și rapoartele primite în cursul nopții și al dimineții. În sfârșit, sosi afabil, surâzător și sclivisit, zicând, dulce, ca o cucoană întîrziată la întîlnire: ― Domnilor, dragii mei, scuzați-mă... Ministrul!... Timpuri grele, domnilor!... Numai un minut să lichidez dosarul ăsta și sunt al dumneavoastră! Sunase. Un funcționar bătrân și necăjit la față luă dosarul roșu, îl încuie într-un sertar și-i dădu cheia. În răstimp Modreanu trecuse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au fost cuminți și pașnici... Promisiunea mincinoasă era o inspirație a momentului. Nu-i venise în minte s-o facă și în celelalte sate pe unde a umblat și-i părea rău. Interesul ordinii și siguranței în țară nu numai scuză, dar chiar obligă la asemenea pioase mijloace de persuasiune. Când se va restabili pacea, nu-și va mai aduce aminte nimeni de niște vorbe aruncate în vânt, sau cel mult va fi elogiată istețimea lui de-a trata pe copiii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
deocamdată e liniște și nu s-au semnalat nicăiri tulburări, deși pericolul contaminării e mare din pricina vecinătății cu nebunia din Teleorman. Titu l-a căutat ieri toată după-amiaza și de-abia seara l-a găsit la Predeleanu. Grigore s-a scuzat cu gluma că, totdeauna când vrea să-l găsească sigur, să întrebe întîi la casa Predeleanu, fiindcă în vremea din urmă mai mult stă aici decât acasă. Herdelea a zâmbit; cam observase el că, în afară de prietenia lui Predeleanu, ochii frumoși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu boierii de-ați început și cu statul? Ați nebunit, oameni buni, ori nu mai aveți mult? Trifon Guju, însă, sări, înfruntîndu-l: ― De ce-ai ascuns porunca lui vodă, dom' primar? Pravilă, aflând numai acuma despre ce e vorba, se scuză că el n-a primit nici o poruncă de nicăiri de alaltăieri, când a plecat prefectul, că poșta nu a mai venit, iar telefonul s-a stricat tot de atunci, fie că s-or fi tăiat firele undeva, fie din altă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plămânii de câteva ori cu aer proaspăt, gâfâind cuvinte de revoltă, până ce dădu cu ochii de tânărul preot care rămăsese înlemnit lângă intrarea bisericii. ― Bine, părinte, cum ați putut îngădui asemenea nelegiuire?... Bietul Grigoriță! Are să fie zdrobit când... Preotul se scuză plângător. Toate s-au petrecut așa de năprasnic, că nici el, nici nimeni n-a putut interveni. Ulterior a aflat și dânsul că niște oameni din Amara ar fi fost ațâțătorii relelor și le-ar fi săvârșit chiar pe cele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se duse. Cei trei păstrară o liniște morocănoasă în așteptarea Iu Parker. Nefiind în stare să suporte pasivitatea impusă, Ripley, i se adresă lui Ash. ― Nici o idee nouă? Sugestii, păreri? De la tine sau de la Mama? ― Nimic nou, murmură el, parcă scuzându-se. Strânge în continuare informații. ― Nu-mi vine să cred! izbucni ea. Vrei să spui că nu putem, cu tot ce avem la bord în materie de informații să descoperim o armă mai eficace împotriva chestiei ăleia? ― Totuși aceasta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pacientului și că am vorbit cu șeful clinicii de chirurgie despre acest tratament. Menționez că am venit la șeful clinicii cu o recomandare din partea unui alt medic, cu mare influență. Abia așa l-a operat a doua zi. S-a scuzat că a amânat momentul operației, din cauza afecțiunii cardiace a nepotului și de aceea nu mi-a interzis să-l ajut pe nepot. Medicul anestezist m-a lăsat în pace, mai ales că nepotul se liniștise, zvârcolirile au durat câteva secunde
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cu toții în cămăruța mea să mă percheziționeze. Mi se suie sîngele la cap și mă reped la scorpia anglo fonă, o iau de guler și îi strig în față : „Nu fumez, cucoană, mă droghez !”. Se calmează brusc : „Oh, sorry !”, se scuză ea, apoi pleacă amîndouă la ele în cameră. Să fumezi e un afront public ; să te droghezi, it’s privacy. „Au spus că fumați...”, zice și polițistul, apoi pleacă și el, dînd din umeri. Rămîn singur în cămăruța mea din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este cultura, acea Kultur de sorginte germană, das rein Geistige. Și, ce-i drept, nu e prea mult Geist în manele... Dar totuși, de ce există ele și ce ne spune existența lor copleșitoare despre societatea noastră, în care trăim - mă scuzați - cu toții ? Nu vă așteptați acum să scot iepurașul din joben și să exclam, doct, iată, despre asta e vorba ! Ca un profesionist ce mă aflu, nu pot decît să recunosc, cu gura mică și ochii mari, că habar n-am
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
atîta adevăr în acest articol, că te cutremuri”, comentează o voce de pe forum același articol al lui Cărtărescu. Dar oare această cutremurare emoțională nu este aceeași Mărie cu altă pălărie, reversul filial al aceleiași crize de (ne)încredere ? Să mă scuze forumiștii și neforumiștii pentru această „abureală etno” (cum s-a exprimat recent cineva despre un text al meu), dar nu vreau să dau lecții nimănui, nu sînt nici măcar convins că așa stau lucrurile, ci încerc doar să înțeleg ceva, așa
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu Costel.” și l-a chemat pe Costel, care a sunat-o pe Nuți, care i-a dat numărul de telefon al unui asigurator din comuna învecinată, care și-a lăsat răsadurile și a venit să-mi facă asigurarea. „Mă scuzați că am întîrziat” - mi-a mai zis acesta. „Sînt și profesor suplinitor, am și asigurările astea, mai fac și puțină agricul tură pe acasă, ce să-i facem. Vînd și răsaduri ! Nu vreți niște mazăre ?” Am luat asigurarea și niște
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
toată cererea statului invadat, de a lua pe propriul său teritoriu orice măsuri în puterea lui, pentru a lipsi zisele bande de orice ajutor sau protecțiune. Art. 3. Nici o considerațiune de ordin politic, militar, economic sau alta, nu va putea scuza sau justifica agresiunea prevăzută la art. 2 (cu titlu de exemplu - vezi anexa). În același timp plenipotențiarii au iscălit și următoarea anexă: Anexă la Art. 3 al Convenției relative la definiția agresiunii Înaltele Părți Contractante, semnatare ale Convenției relative la
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
greșeala nu știu cui, ceainicul s-a vărsat pe tavă și pe pantalonii lui Lucien, și atunci toți s-au repezit să-l ajute, inginerul și-a pierdut calmul și a început să-și certe familia, aspru, în bengali, iar Lucien se scuza în franțuzește, fără să izbutească să se facă înțeles. Narendra Sen vorbi, în cele din urmă: ― Scusez-moi! Ici votre place. Fetele au alergat numaidecât să schimbe fața de mătase a fotoliului, și inginerul continua să le certe, în timp ce noi doi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sună straniu, și cei trei întoarseră capetele s-o privească. ― Îndată ce mă voi face bine... (Și ezitai, căci nu știam cum să-i spun: miss nu se potrivea, devi nu îndrăzneam; încurcătura mă făcea să roșesc și începui să mă scuz.) Iertați-mă dacă m-ați găsit nebărbierit și odaia așa cum e, deranjată. M-am simțit atât de rău astăzi (și schițai același gest falș, de extenuare, rugîndu-mă în gând să plece odată și să curme o situație care mi se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dată atât de straniu (ah! cum am să pot eu sugera privirile ei, niciodată aceleași, niciodată), încît rămăsei și eu cu ochii deschiși, sorbind-o. ― De ce mi-ați cerut iertare? De ce vreți sî mă faceți să sufăr? ― Nici gând, mă scuzai eu zăpăcit. Mi s-a părut că te-am supărat și atunci... ― Cum poate să ceară iertare un bărbat unei fete? ― Când greșești ceva, trebuie... În sflrșit, așa se obișnuiește... ― Unei fete? ― Și unui copil, mă lăudai eu. Cel puțin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
volum uzat și îmi indică un pasagiu din Anactoria, subliniat cu creionul. Îl cetii tare. După câteva versuri, îmi luă cartea din mână. ― Poate îți place alt poet, căci Swinburne nu-ți place îndeajuns. Eram jicnit, și începui să mă scuz, pretextând că întreaga poezie romantică nu valorează cât un singur poem al lui Valéry. Mă ascultă foarte atentă, privindu-mă în ochi, ca la cele dinții lecții de franceză, și aprobîndu-mî cu mișcări supuse din cap. Vrei să bei o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de Mantii și de mine, pe care Maitreyi o asculta cu ochii în gol, fără să spună un cuvânt. ― Ce știți voi despre religie? izbucni ea deodată, roșind, apoi pălind, gata să plângă. Rămăsei surprins, neștiind dacă trebuie să mă scuz sau să mă explic. Mantu voi s-o mângâie, dar ea se smulse și fugi în bibliotecă. Îmi sfârșii ceașca de ceai, intimidat. Nu mai vorbea nimeni. M-am retras în odaia mea, ca să răspund scrisorilor, cu o neliniște și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atitudine" să iau; nu știu dacă trebuie să fiu rigid sau delicat, nu știu mai ales ceea ce crede ea și cum ar vrea ea să fiu. Nehotărârea aceasta mă face să ezit înainte de orice gest, să mă contrazic, să mă scuz, să fiu, în general, ridicol. Maitreyi, dimpotrivă, arăta liniștită, resemnată, hotărâtă, deși cearcănele și paloarea feței trădau o noapte de rugăciune și de meditație. Mi se păruse mie sau îi auzisem spre dimineață glasul, îngînînd în balcon o rugăciune monoton
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
păstrată în sipetul d-nei Sen, N-avea nici un preț, și nimeni nu putea spune că a furat-o luînd-o fără știrea mamei. De altfel, mai erau multe altele la fel, acolo, în sipetul cu bijuterii. (De ce încerca ea să se scuze și să se apere atîta? Am aflat mai târziu; se temea să n-o judec "creștinește", prin-tr-un criteriu moral sau civil.) Nu toate logodnele sunt sfințite așa. De obicei, mă lămuri Maitreyi, numai soția primește o brățară în care s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atunci s-a retras la o fermă din apropiere, unde se ducea în fiecare noapte, după concert, cu un hahy-oar, pe care și l-a cumpărat numai din economiile ei... Ar fi continuat cu mărturisirile, dacă nu m-aș fi scuzat că e prea târziu ca să mai pot întîrzia în odaia ei și, după ce am întrebat-o dacă mai dorește ceva, m-am retras strîngîndu-i foarte sobru mâna și urîndu-i grabnică însănătoșire. M-am gândit multă vreme, în acea noapte, la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nici un ban. - S-ar putea și asta. Căci și aici face ca la " Floarea-soarelui": din când în când dispare, și dacă grădina e plină pîna la ultimul loc, Iancu se dă de ceasul morții. Umblă din masă în masă, se scuză față de clienți și improvizează și el cum poate. Acum două săptămâni, când am mai fost pe-aici, adusese un taraf de lăutari. Probabil că L-a costat o avere... - Probabil ca asta e explicația, îl întrerupse Cladova. Mă tot întrebam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
turnante. Pătrunzând în hali, clipi din ochi ca și cum ar fi trebuit să se obișnuiască cu lumina artificială. Se îndreptă spre recepție grăbind pasul. - Am o întîlnire la patru și treizeci, spuse. Sânt puțin în întîrziere. Taxiul. Și nici măcar n-am scuza unui accident... Se opri brusc și zâmbi. Bătrânul din fața lui clătină încet din cap și-i întoarse zâmbetul. - Ce e mai curios... adăugă după un răstimp. Continuând să zâmbească (dar parcă într-un fel mai secret, ca și cum s-ar fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rămână așa cum s-a visat el întîi, preciza, lumi-nîndu-se din nou la față. - Afaceri? întrebă celalt, coborând ușor glasul. - Da. Adică, da și nu. Mai mult mă anunța ce are să-mi comunice astăzi, la 4,30, și s-a și scuzat că nu poate el să vină să mă vadă, dar avea nu știu ce întîlnire de afaceri...... - De afaceri? repetă bătrânul, scăzând și mai mult glasul. - Adică, mai precis, nu s-a exprimat așa, n-a spus "de afaceri", dar am înțeles
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Cine ți-a spus de 4,30? - Ah, făcu Adrian, zâmbind amar, e o poveste lungă! Lungă și tragică. Orlando îl mai privi, pătrunzător, apoi își reluă mersul. - Vino cu mine, spuse. - Aș veni cu cea mai mare plăcere, se scuză Adrian, întovărășindu-l, dar tocmai căutam sala catalană, voiam să examinez vitrina. -Ai s-o examinezi mai târziu, îl întrerupse Orlando fără să se întoarcă. De unde știai de 4,30? - Asta a fost ora pe care mi-a fixat-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]