3,800 matches
-
în oglindă. Gust! Am golit paharul până la fund. Am cules stropi de viață din praful destinului, am adulmecat amprente de viață din frunze și din carne, din pâine și din vin, am poftit viața din sfântul potir, am adulmecat viața sfâșiată în toaletele publice. Am gustat amarul din tot ceea ce sunt în tot ceea ce mă încape. Mi-e greață, nimic mai alterată decât așteptarea într-o conștiință de gară pustiită de foame. Nemărginirea în care te caut îmi este nesațul. Petre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cer. Scaunul judecății, gol. Pendulul ceasului bătea ora două. 64. De pe muntele Bârgău, mânăstirea lumina ca o horă de foc. Flăcări roșii, verzi, albastre, prinse de mână, învârteau cercul. Roata Carului Mare mima intențiile cioplitorului de spițe. Schijele de lumină sfâșiau noaptea. O hemoragie galbenă inunda valea până spre culmi. În mijlocul cercului, în mijlocul bisericii, Petru dănțuia Isaia. Biserica destrăma cusuturile nopții, fâșii negre pansau rănile sfinților; din inima horei, limbi de foc până sub tălpile lui Dumnezeu. În câteva minute, nenorocirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dând găleți de-a rostogolul prin livadă, în timp ce zăngănitul discordant de metal umplea aerul. Erau așa de frumoase, așa pline de forță grațioasă. Cu cozile ținute sus deasupra capetelor, dărâmau cutia cu lapte ca laptele să se scurgă în iarbă. Sfâșiau sacii cu provizii aranjați sub verandă, iar orezul și lintea se revărsau în râuri aurii și verzi, albe și negre. Mâncau cantități uriașe de stafide și nuci, migdale, anacard și muguri mici și prețioși de pini, al căror furt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
atunci din două una, ori le scoatem Înainte ca, din cauza excesului, să Începem să manifestăm aversiune față de simbolurile patriei, ori ne vom petrece restul vieții, adică toată eternitatea, da, spunem bine, toată eternitatea, schimbându-le ori de câte ori putrezesc din cauza ploii, le sfâșie vântul sau le mănâncă soarele culorile. Erau extrem de puțini cei care aveau curajul să pună degetul pe rană așa, În mod public, iar un biet om a trebuit să plătească răbufnirea antipatriotică cu o bătaie care nu i-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Exact când, distrat, privea un peștișor roșu care venise cu gura la suprafața apei și se Întreba, acum mai puțin distrat, de cât timp nu o schimbase, știa bine ce voia să spună peștele când tot urca câte o clipă sfâșiind pelicula extrem de subțire În care apa se confundă cu aerul, exact În acel moment revelator ucenicului filozof i se dezvălui, clară și În toată goliciunea ei, chestiunea care avea să dea naștere celei mai pasionante și aprinse polemici cunoscute În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
reuși, va fi ca și cum cineva, ținându-l ușor de cot, l-ar ajuta să coboare treapta, să evite coaja de banană, să dea colțul fără să se Împiedice de propriile-i picioare. N-ar avea nici un rost nici s-o sfâșie În bucăți, este bine știut că scrisorile morții sunt indestructibile prin definiție, nici măcar un arzător cu acetilenă funcționând la intensitatea maximă nu s-ar putea pune cu ele, iar șiretlicul ingenuu de a se preface că i-a scăpat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
urmă să fii cel mai înțelept dintre toți, asta fiind treaba de căpetenie a nebunilor. Să vorbești mult, dar cu măsură; să spui adevăruri neplăcute care să placă, să știi totul părând că nu știi nimic. Să râzi când te sfâșie durerea, să cânți când alții ar plânge. Și, mai ales, să dispari la vreme. În rest, poți face orice; pentru că, oricum, nimeni nu te va lua în serios. BUFONUL: Avea dreptate tata când îmi spunea c-am să ajung aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și așa, nu crezi? Dar eu mă gândesc la un fir care vibrează în vânt, la o mică încheietură care să mă țină prins de pământ. Eu sunt, Elsa, zmeul acela, eu sunt cel care zboară. Un trapez de stofă sfâșiată pe cer și jos umbra lui mare care urmărește puișorul meu, bucata care îmi lipsește. De ce nu te-am dus la școală cu mașina? Ploua, te duc des atunci când plouă. Aveam prima operație la ora nouă, dar puteam să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dorisem să o fac și alte ori, dar că numai acum o descoperisem. Poate s-a sinucis, de aceea nu mi-a răspuns la telefon. Mâna gri îi atârnă în afara vanei, acolo unde rugina a mâncat smalțul... perdeaua de plastic sfâșiată de ultimul rest de respirație. Murise gândindu-se la mine, încercând să mă îmbrățișeze sau să mă alunge pentru ultima oară. E noapte, apa s-o fi răcit de-acum. Apa care a fost fierbinte până când sângele a ieșit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
atins de ele. Nu mai cumpăr nimic de mărimea unui cap de nou-născut. Mă apucă amețeala și îmi vine să vomit. Nu mai cumpăr nimic tare și rotund care ar putea să se rostogolească la vale și să rupă, să sfâșie. Nici nu mă mai pot uita le verze. Știu unde sunt și nu trec prin fața lor. Ocolesc prin dreptul raftului cu pătrunjel, coriandru, busuioc. Cu ele m-aș putea căsători și aș fi fericită. — Să trag în verze ? De data
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
am văzut dincolo de ușa sălii celei mari pe domnul Kauderer în picioare, făcând un gest larg, orizontal, în fața lui și spunând: - Așa i-am văzut în fața mea, pe Kauni și Pitto, douăzeci și doi și douăzeci și patru de ani, cu pieptul sfâșiat de cartușe folosite la vânătoarea de lupi. Dar când a fost asta? - a spus bunicul meu. - Noi nu am știut nimic. — Înainte de a pleca am asistat la parastasul de opt zile. — Noi credeam că lucrurile se aranjaseră de o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tipărite; alde; tipărite; tot așa până la sfârșit. Filele au fost tipărite pe o singură parte; apoi, au fost împăturite și legate, de parcă ar fi fost complete. Iată că romanul acesta, atât de bogat în senzații, ți se prezintă dintr-o dată sfâșiat de văgăuni fără fund, de parcă dorința de a reda deplinătatea vitală ar revela golul de dedesubt, încerci să sari peste lacună, să reiei povestirea, agățându-te de bucata de proză ce vine după ea, destrămată ca marginea filelor separate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pretenția de a impune o viziune asupra lumii, ci doar de a mă face să asist la creșterea lui ca de plantă, într-o învălmășeală de ramuri și frunze... Cu asta ești imediat de acord: lăsând la o parte paginile sfâșiate de analize intelectuale, visezi să regăsești o condiție a lecturii naturale, inocente, primitive... E nevoie să regăsim firul pierdut, spui tu. Hai să mergem la editură. Iar ea: — Nu e nevoie să ne prezentăm amândoi. Du-te tu și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un supliciu ceea ce este condiția ei naturală, lectura? Ce plan ascuns face ca drumurile acestor personaje să se încrucișeze în mod continuu: ea, Marana, secta misterioasă care fură manuscrisele? Pe cât poți înțelege din aluziile risipite în aceste scrisori, Puterea Apocrifă, sfâșiată de lupte intestine și ieșită de sub controlul fondatorului său Ermes Marana, s-a scindat în două grupări: o sectă de iluminați, discipoli ai Arhanghelului Luminii, și o sectă de nihiliști, discipoli ai Arhontelui Umbrei. Primii sunt convinși că în mijlocul cărților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mă gândesc imediat că nu numai telefonul acela necunoscut sună, ci la multe sute și mii de kilometri se află telefonul din casa mea, care cu siguranță chiar în clipa aceea sună îndelung în camerele pustii, și din nou sunt sfâșiat între nevoia și imposibilitatea de a răspunde. În fiecare dimineață, înainte de ora de curs, fac jogging timp de un ceas, adică îmi pun treningul și alerg, căci simt nevoia să mă mișc: doctorii mi-au recomandat mișcare ca să combat obezitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spus mama ta? îi spun Jacintei, de cum putem vorbi singuri. Eu și cu tine putem face tot ce vrem. Dacă vrem. Dar nu vrem. Eu aș putea dori ceva. — Ce anume? — Să te mușc. — Pentru așa ceva, eu pot să-ți sfâșii carnea - și-și arătă dinții. În cameră e un pat cu cearșafuri albe, dar nu e clar dacă e nefăcut sau e pregătit pentru noapte; patul e înfășurat într-o plasă de țânțari, atârnată de un baldachin. O împing pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e ceva cu părinții tăi? Au pățit ceva? Sau Izzie? Emmy clătină din cap că nu. — Spune-mi, Emmy. S-a întâmplat ceva cu Duncan? Întrebarea ei stârni un hohot de plâns atât de jalnic încât Leigh simți că-i sfâșie inima. Asta era! — S-a terminat, se jelui Emmy recăpătându-și graiul. S-a terminat definitiv. Emmy mai făcuse afirmația asta nici mai mult nici mai puțin de opt ori în cinci ani de zile de când era cu Duncan, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
filmare! Sandu ronțăie din bucata de pastramă și strânge paharul Între degete. Ăia de la pedele s-au retras din sală când cu moțiunea de cenzură, se cred pe tarlaua lor, au căpătat curaj. Ceilați, opozabilii, se mănâncă Între ei, se sfâșie, nu se coalizează, nu se Încheagă, ca să zic așa, Își dau la gioale și strigă că Băselu’ este pericolul suprem. O fi, că și eu așa gândesc, da fără coaliție se cheamă că nu avem nici opoziție. Și fără opoziție
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
în ambulanță, doctorul și femeia stăteau aplecați asupra bolnavului. Din gura lui plină cu tot felul de excrescențe ieșeau frânturi de cuvinte: "șobolanii!" spunea el. Cadaveric, cu buzele ca de ceară, pleoapele grele și livide, cu răsuflarea întretăiată și scurtă, sfâșiat de ganglioni, îngrămădit în fundul cușetei, ca și cum ar fi vrut s-o închidă deasupra lui sau ca și cum ceva venit din fundul pământului îl chema fără încetare, portarul se înăbușea sub o greutate nevăzută. Femeia plângea. ― Nu mai e oare nici o speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lovituri de torțe pentru a le face loc pe rug celor care le fuseseră dragi, dând mai degrabă lupte sângeroase decât să-și părăsească cadavrele. Îți puteai imagina rugurile împurpurate dinaintea apei liniștite și întunecoase, bătăile cu torțe în noaptea sfâșiată de scântei și aburi groși urcând spre cerul atent. Te puteai teme ... Dar această amețeală nu rezista în fața rațiunii. Este adevărat că fusese rostit cuvântul "ciumă", este adevărat că în această clipă chiar, flagelul scutura și trântea la pământ o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mai de aproape, puteai să observi că figurile erau mai destinse și că uneori zâmbeau. Și aveai ocazia să constați că până atunci nimeni nu zâmbise pe străzi. În realitate, vălul opac, care de luni de zile înconjura orașul, fusese sfâșiat și, în fiecare luni, oricine putea să constate, după știrile radioului, că ruptura se mărea, și că, în sfârșit, se va putea răsufla. Era încă doar o ușurare total negativă și care nu se manifesta pe față. Dar în timp ce înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lui Goliat în mâna stângă. Ambele scene arată talentul de mare desenator al pictorului. Impresionează realismul puternic care a scos în evidență masa musculară a lui Samson și efortul depus de acesta pentru a doborî fiara care voia să-l sfâșie, precum și trăsăturile capului lui Goliat, ținut de David în mâna stângă. O parte din această pictură este deteriorată. Pictura din pridvor se păstrează în starea ei originară. În cele două calote sferice care formează bolta sunt reprezentați îngeri, purtând sulițe
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
-și revizuiască sistemul de valori. Vreau să spun, cineva bun la suflet chiar că trebuie s-o avertizeze că, dacă nu-i atentă, o să devină una dintre cele mai superficiale fete de douăzeci și patru de ani din Park Avenue. Sincer, îmi sfâșie inima. Sinceritatea ei în legătură cu cele mai bune prietene e încurajatoare, dar noroc că nu sunt bârfitoare, altfel, cele mai multe dintre prietenele ei nu i-ar mai fi mult timp prietene bune. Brusc, Julie deveni neobișnuit de solemnă. Mă anunță că are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
puteam mișca. Nu puteam să văd. Nu-mi puteam mișca mâinile nici în sus, nici în jos. Trebuie să fi uitat să deschid fermoarul. Încetișor, am încercat să mă eliberez. Tocmai când reușisem, am auzit un sunet de parcă ceva se sfâșia. 6.25 după-amiaza. Am deschis fermoarul și am dat să-mi trag din nou rochia pe mine. Atunci am văzut: o crăpătură nimicitoare - și folosesc adevăratul sens al cuvântului - se căsca în partea din spate a rochiei. Nu mai puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
foarte sexy. M-am aplecat să strâng puțin. Partea din față a rochiei s-a agățat și am auzit un zgomot de sfâșietură. Unul din volanele alea tâmpite mi se prinsese de colțul tăvii. Partea din față a rochiei era sfâșiată, iar bietul volan atârna prins de un fir de ață. (Asta-i problema cu rochiile de șifon - invariabil, se rup de la prima purtare. Iată de ce majoritatea fetelor newyorkeze nu contează pe ele mult timp.) M-am eliberat și am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]