3,396 matches
-
s-a înființat literatura română și ce scriitori au lucrat la origini. - Lucian Blaga povestește în versuri că pe vremea sa era atât de liniște că dacă mergeai pe apă nu te scufundai iar în pomi se auzea cum creșteau sicrie. - Creierul este un organ oarecum indispensabil capului. - Răscoala de la Bobâlna a început pe un deal și s-a terminat în 1438. - După ce luptă mult timp, soldatului îi căzură creierii într-o gamelă. - Contemporanii lui Eminescu l-au urmărit ca să-i
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
al Realității TV de la Cracovia, de la funeraliile cuplului prezidențial polonez, (ce într-un moment de neatenție sau de inspirație a lui Dumnezeu, care la ora ceea era mai puțin catolic, au dat ortu pe la Smolensk în Rusia): „In timp ce sicriele vor fi coborâte în criptă, pe străzile Cracoviei va cânta Filarmonica din Berlin. Este un cadou din partea Germaniei, un semn de recunoștință și de respect față de tragedia Poloniei". Auzi dumneata, „în semn de recunoștință", că politicienii polonezi cu președintele în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
noi i-am otrăvit găinile. Înainte de a muri străbunică-mea, i-a lăsat casa din mijloc maică-mii. Pentru asta, fiii ei, cel din deal și cel din vale, nu s-au dus la înmormântarea mamei lor. Când au scos sicriul din curte, ultimii masculi Taubergheri cloncăneau: la groapă cu hoașca! uite ce-a putut să facă, s-a atins de averea noastră, grijania ei de ramolită. În casa din mijloc ne-am instalat ca într-o baie turcească. Maică-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Bâjbâind, ne-am trezit în fața unui grilaj masiv pe care era prinsă o plăcuță: Strada Puțul-cu-Plopi. Mi-am adus aminte că puțin mai sus se afla casa lui Constantin Tănase, comediantul trimis de ruși într-o lume mai veselă în sicriu de sticlă. Intrând în vila gălbuie cu un etaj, am dat bună seara portăresei, care voia să pară cât mai indiferentă, și am început să urcăm o scară monumentală. Înăuntru erau coridoare largi, mochete roșii pufoase, tablouri enorme înfățișând nuduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
râs înfundat sau vreun un sforăit. Sabina plângea lângă mine, încetișor. Am încercat s-o consolez luând-o în brațe! I-am strâns în palme sânii umflați. Plânsul i s-a schimbat în icnete, apoi în gemete... Miercuri la prânz, sicriul descoperit a fost urcat pe platforma unui camion. În jur fuseseră clădite coroanele funerare, cu panglici pe care se promitea veșnica neuitare. Convoiul negru mergea în urma camionului care umplea centrul Botoșaniului cu claxonul său răgușit. Mai înainte de cimitir, coșciugul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trăsese un chef monstru, dar în oraș, să n-o audă tanti Clemanza, rămasă pe baricade. Plec în oraș cu fața de baltag a lui tanti Mizi în fața ochilor. Mă hotărăsc să trec prin Piața Palatului, acolo unde e depus sicriul cu rămășițele lui Corneliu Coposu, liderul țărănist. Mă întreb dacă o să-și facă cineva timp să-și ia rămas-bun, să-l salute. Nu prea mă pasiona politica, dar bătrânul mă amuzase teribil cândva, citind un interviu pe care i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bine, domnișoară, dumneavoastră nu ați râde dacă ați mânca șapteșpe ani numai „arpacaș sincer”? Venind înspre Piață pe o străduță din spatele Ateneului, nu mică mi-a fost mirarea să dau peste un ocean de lume. Nu puteai arunca un ac. Sicriul Seniorului era depus în fața Muzeului Național de Artă, chiar în mijlocul valurilor umane. De la o fereastră a fostului palat regal, fantoma lui Carol al II-lea scruta mulțimea smulgându-și mustața cu un aer aferat. Cu perseverență și șerpuire insistentă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în ușa de la intrare. Pătrunse un om mătăhălos, care se cam codi la vederea musafirului: - Ăăă, părinte, și fașim cuuu...știi matali... - Ai venit, băi Ghiță!? păi bagă-l în camera din mijloc, pe masă. Pe ușă se strecură un sicriu negru, lucios, care se deplasă repede spre camera din mijloc. Cornel albi instantaneu, dar taică-său, de pe patul de suferință, îi dădu ghes să mai povestească. Zadarnic însă... Ne-am înțeles să-l ridicăm pe Bunic din pat. Făcuse răni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
chitic și părea că ține ochii închiși ca să le joace o farsă prichindeilor din jur. Chipul îi era îndreptat spre altar; aveai impresia că, dacă cineva ar plasa un televizor acolo, imediat ar deschide ochii. Bunica sparse gheața: veni lângă sicriu și, după ce-i mângâie mâinile dragului ei soț, începu să-i așeze hainele și giulgiul cu dantelă. Bătrânul purta veșminte preoțești galbene cu broderii albastre. Mergea împodobit la întâlnirea cu Dumnezeul pe care-l cinstise toată viața. Ceilalți prinseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o ureche, așa, ca să-i dea un aer ștrengăresc. Nepoții se strânseră fascinați de culoarea de lumânare a Bunicului. Îl atinseră sfioși, apoi luându-și-o în cap, începură să se joace cu degetele groase și galbene, aplecați peste marginea sicriului. Parcă și mirosul emanat de mort era tot unul de lumânare, dar de lumânare adevărată, de ceară, iar nu de parafină. În cele din urmă începu și slujba oficiată de bătrânii colegi ai Bunicului. Și, în timp ce cântau În veci pomenirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lumânare, dar de lumânare adevărată, de ceară, iar nu de parafină. În cele din urmă începu și slujba oficiată de bătrânii colegi ai Bunicului. Și, în timp ce cântau În veci pomenirea lui, fetele răposatului, preotese și ele, îi lipeau lumânărele de jur-împrejurul sicriului, chiar pe buza scândurii. Patriarhul, din interiorul dreptunghiului de lumină, zâmbea în somn. A treia zi veniră cu toți: rude, prieteni, vecini să-l conducă pe ultimul drum. Doisprezece preoți în odăjdii intonau troparele de îngropăciune. Șase dintre ei duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
buza scândurii. Patriarhul, din interiorul dreptunghiului de lumină, zâmbea în somn. A treia zi veniră cu toți: rude, prieteni, vecini să-l conducă pe ultimul drum. Doisprezece preoți în odăjdii intonau troparele de îngropăciune. Șase dintre ei duceau pe umeri sicriul greu. Frigul se mai înmuiase și pe la amiază îndrăzni soarele alungând ciorile din cimitir. La ieșirea din capelă, chipul Bunicului se întunecă. Părea că, pentru prima dată, ezită. Unde-l duceau? Să nu mai vadă el minunățiile firii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
chipul Bunicului se întunecă. Părea că, pentru prima dată, ezită. Unde-l duceau? Să nu mai vadă el minunățiile firii pe care o iubise atât? Ce se va întâmpla cu preuteasa? L-au pus jos, în fața cavoului. Au Fixat capacul sicriului. Potcapul îi venise pe ochi, buzele se despărțiseră dând la iveală scrâșnetul dinților. Sufletul bătrânului preot fâlfâi scurt, dădu ocol adunării, se năpusti în cavou, apoi ieși la lumină și se pierdu peste plopii cu ciori, în direcția soarelui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mă aflu în infern, în cercul celor pedepsiți pentru că se născuseră bruneți și cu barbă. Apoi mi-am revenit și se încinserăm războiul. Înmormântarea și toate sunetele clopotului erau programate pentru ora 1. Pentru că nu am putut închide capacul de la sicriu, Ulrich fu coborât prin mulțimea vecinilor curioși: pumnul ridicat, gura deschisă. Înșirați pe două straturi, priveau cu frică ușurare și speranță dl. Vulpe, dl. Cățelu, dl. Chitic. La ieșirea Cristinei, toți începură să clatine din cap mârâind înfundat. Omul revoltat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Aici ședeau mai toți prietenii lui. Apoi, când să cotească pe strada care ducea la intrarea în cimitir, alaiul se intersectă cu uriașul convoi care-l conducea pe bulibașa Soliman Ciocănaru. Un car cu patru boi căra trupul bulibașei; lângă sicriu stăteau drepți șase țigani cu prosoape la umăr. Fanfara cartierului Socaram scotea din acordeoane-țambale-trompete-tromboane sunete când sfâșietoare, când repezite, nărăvașe. Cinci țigănci grase în fuste largi roșii-verzi-albastre și gri boceau trăgându-se de chica despletită. Soliman sfârșise de mâna unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gajâci bulănoase, mașâni bengoase, case dă case! Haoleu, șăf dă Hoccident ce erai tu! Tot timpul ăsta Ulrich ascultase încremenit, doar bâțâind din pumn din când în când. Eu cu Cristina tremuram din toate balamalele să nu sară bătrînul din sicriu și să se ia cu țiganii, așa cum făcuse toată viața. Șatra, însă, satisfăcută de umilința îndurată de alaiul jerpelit, se milostivi să ne facă loc de trecere: ia lasă-i șî pă jegăriții ăștia să treacă, mânca-ț-aș! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pomenire cu parfum de Ionel, Ionelule, nu mai bea băiatule. După vreo douăzeci de metri prin scheletele de brusture și ștevie, care le ajungeau până la brâu, se găsiră brusc pe buza gropii. Doi indivizi beți criță se izmeniră plângăcioși înspre sicriu: haidi parinti, cî-l pierdim pi Soliman. Ni-l furî popa Cășiulî. Hai sî terminăm repejor cu saracanii iștia, cî nu fașim niși o scofalî. Aș fi vrut să mă supăr pe gropari. Nu aveam însă de ce: nu tu colivă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o scofalî. Aș fi vrut să mă supăr pe gropari. Nu aveam însă de ce: nu tu colivă, nu tu prieteni, nu tu ... Cristina își aprinse nervoasă un Kent 4, hotărâtă să nu le scape nici o para marțafoilor. Groparii aduseră capacul sicriului, îl îndesară deasupra omului revoltat. Pumnul se încăpățâna să amenințe cerul. Atunci țârcovnicul se azvârli cu toate burțile lui peste coșciug. Cutia se închise cu un pârâit ca de oase frânte. Două frânghii fură trecute pe sub conserva de lemn negeluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cinic-sarcastic: Ceva străin e sufletul pe acest pământ / ce-i de făcut mă întreb domnule tarkl..., și, evaluându-și locul în lume, prin raportare la părinți, observă: tata și mama au fost oameni buni cumsecade nu se așteptau / să șlefuiesc sicrie să-mi încrustez numele în lemnul lor călător / să trăiesc din perfuzii cu nietzsche. Fără a empatiza pur și simplu cu existența, artistul dorește să-i simtă meandrele, să i descopere fețele de dincolo de mască (măștile iubitei) - vreau să probez
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
hazardului, afirmă poetul care își durează opera, sugerând că, de fapt, se consideră, așa cum arătam mai sus, un intermediar, un ales pentru a transpune în limbajul artei mesajul divin: am plâns apocrif prin sodomele și gomorele lumii / am adunat un sicriu de neliniști. Și, fiindcă destinatarul cuvintelor este nedeterminat, se poate aprecia că acesta poate fi Dumnezeu însuși, sinele, cititorul: și nu te-am trădat, chiar dacă în această campanie de cunoaștere și de autocunoaștere, uneori, a devenit / părut un apostat: Mi-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
l-am invitat înăuntru, ne-am prezentat, am luat loc la masă și am început să discutăm. Copiii erau în oraș, așa că am stabilit singură toate detaliile. I-am explicat puțin și din obiceiurile noastre: am rugat ca în timpul slujbei sicriul să fie deschis; apoi groapa și sicriul să fie tămâiate și stropite cu agheasmă, de trei ori; și am mai rugat să-mi aducă puțină tămâie, ca să tămâiem trei zile la rând, după obiceiul nostru. Mi-a spus să nu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
am luat loc la masă și am început să discutăm. Copiii erau în oraș, așa că am stabilit singură toate detaliile. I-am explicat puțin și din obiceiurile noastre: am rugat ca în timpul slujbei sicriul să fie deschis; apoi groapa și sicriul să fie tămâiate și stropite cu agheasmă, de trei ori; și am mai rugat să-mi aducă puțină tămâie, ca să tămâiem trei zile la rând, după obiceiul nostru. Mi-a spus să nu-mi fac griji, are dânsul grijă de
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
discutat frumos aproape o oră. A doua zi ne-am pregătit de înmormântare. Când am ajuns la cimitir, mașina mortuară era deja sosită. Venise și preotul și se îmbrăca într-o cameră special amenajată pentru preoți. Apoi a fost scos sicriul și purtat de doi domni îmbrăcați decent în negru, cu cămăși albe, impecabile. Au depus sicriașul la marginea gropii și a urmat slujba. Scurtă și înălțătoare. Slujbă pentru un îngeraș. Toate rugămințile noastre au fost îndeplinite. La sfârșit am primit
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
puterea noastră împotriva a tot ce ar putea s-o aducă pe căi de compromisuri sau de compromitere sau împotriva a tot ce-ar putea să-i scadă măcar înalta linie morală. Jurământ depus în seara de februarie 1937 în jurul sicrielor lui Moța și Marin în biserică. Moța și Marin JURĂM! Corneliu Zelea Codreanu JURĂMÂNTUL LEGIONARILOR MOȚA și MARIN JUR în fața lui Dumnezeu, În fața jertfei voastre sfinte pentru Hristos și Legiune Să rup din mine bucuriile pământești, Să mă smulg din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pe Seaca. "Da, tată," m-am grăbit să-l încurajez. Dar, pe la prânz, starea lui s-a înrăutățit brusc. Și-a pierdut cunoștința și a început să horcăie. A fost primul om pe care l-am văzut murind. Am dus sicriul cu sania, la căderea nopții. La intrarea în curte, mama aștepta fără să zică nimic. Imediat după înmormîntare, am plecat. Marele viscol care a urmat a ținut două zile și două nopți trenul, înțepenit pe șine, în gara Brașov. Aveam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]