4,282 matches
-
Nieve alesese castelul din Rathfinan pentru că îi amintea de acele zile? se întreba Darcey, spunându-i lui Minette să facă prima la stânga. Sau fusese o alegere întâmplătoare? Minette opri la porțile castelului. Pentru un castel, era mic, dar impresionant, o siluetă lunguiață înălțându-se deasupra orizontului, cu ziduri crenelate și câte o turelă pătrată la fiecare colț. Terenul înconjurător era în general plat, fără prea mulți copaci, cu un pârâiaș care curgea în spatele clădirii. Din nou aerul era încărcat cu iz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
un gol în stomac. Darcey arăta splendid și, deși costumul într-o culoare neutră pe care îl purta nu era tocmai extravagant, după cum constată Nieve cu spiritul ei critic ascuțit, era totuși o croială frumoasă care se potrivea de minune siluetei ei. N-o văzuse niciodată pe Darcey cu părul strâns în coc, dar îi stătea bine. O examină mai îndeaproape și observă că șchiopăta puțin și că avea brațul în ghips. Tresări de durere pentru Darcey când aceasta se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
glasul lui de bas avea un ton iritat: — Haide, Gunther, deschide! De ce dracu’ ți-e frică? Dacă era să te arestez, până acum dărâmam ușa. Era ceva adevăr În asta, m-am gândit, așa că am deschis ușa, dând la iveală silueta lui masivă. Se uită calm la pistolul din mâna mea și dădu aprobator din cap ca și cum ar fi admis pentru o clipă că eram Încă În avantaj. Se pare că mă așteptai, remarcă sec. — O, da, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spre portiera pe jumătate deschisă, m-am tras În direcție opusă, spre stânga mea, și am ieșit de sub Mercedes. Stând aplecat, sub nivelul geamurilor de la mașină, am mers spre spatele acesteia și am tras cu ochiul pe lângă portbagajul imens. O siluetă Îmbrăcată În costum maro s-a ghemuit lângă roata din spate a mașinii, În aproape aceeași poziție ca și mine, dar cu fața În direcție opusă. Nu se afla la mai mult de doi metri depărtare. Am pășit Încetișor Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Întuneric și a fost nevoie de câteva secunde pentru ca ochii noștri să se obișnuiască. — Franz, unde dracu’ ești? Am auzit un geamăt și apoi sunetul scos de carnea care lovea peste carne. Apoi i-am zărit: un bărbat cu o siluetă enormă, cu pantalonii lăsați În vine, aplecat peste trupul gol și tăcut al fiicei lui Hermann Six, care era legată cu fața În jos peste o barcă răsturnată. Bărbatul, care avea dimensiunea unui compartiment de bagaje, nu făcu nici o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de un glonț, dar am descoperit În schimb că din palmă mi se ițea În afară o așchie enormă de lemn din debarcader. Scoțând cea mai mare parte din ea, m-am Întors și am tras restul Încărcătorului În direcția siluetelor care se apropiau acum de debacaderul de care mă Îndepărtam. Spre surpriza mea, s-au aruncat pe burtă. Dar În spatele meu deschisese focul ceva mult mai puternic decât un pistol. A fost doar un foc de avertisment, dar mitraliera mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
chinuit? De ce trebuia să iubesc și să doresc atât de mult ceea ce disprețuiam? Mă ridicam și umblam prin parcul în formă de scoică, plin de garduri vii labirintice. Pe bănci, în locurile cele mai îndepărtate și mai umbrite, se vedeau siluetele celor care se-mbrățișau. Mâinile băieților știau mai multe decât ei. Știau să intre ușor sub bluza fetelor, să mângâie pielea subțire și caldă a interiorului pulpelor tot mai sus, 66 sub fustele de material aspru. Cele mai multe erau încă niște
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dementă din miezul minții mele ar fi rămas pierdută undeva printre miile de fișe ale memoriei. Aș fi azi un bărbat cu o zare fără fisuri a conștiinței, ca o gheață prin care abia s-ar mai vedea, la fund, silueta chircită, patetică, a fostului visător. Da, doar prin Lulu am rămas în lumea de-atunci. Dar cum? în ce fel se leagă toate lucrurile astea? Pentru că mai simt că legăturile sânt oblice, că acolo, în obscuritatea de nepătruns unde se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sau cu Dumnezeirea, doar să nu mai trăiesc schizofrenia gândirii, acest mizerabil pseudonim pentru singurătate. Am rămas câteva ore lângă rugul imens, care continua, cu nemaipomenită furie, să arunce spre stele cetină incandescentă. Se dansa în jurul lui. Focul mușca din siluete, le făcea mai subțiri și mai expresive, ca în desenele rupestre. Grupulețe-grupulețe se adunau în jurul câte unui profesor sau al unui elev mai mare, care înfigea bucăți de slănină într-o creangă ascuțită și le prăjea în foc, la marginea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
frecîndu-mă de cei care zvâcneau pe o muzică mai isterică decât oricând, am ieșit până la urmă din colcăială. M-am îndreptat către noapte. M-am îndepărtat rapid de terenul de handbal, cu toată nebunia lui, pe o cărare catifelată, printre siluetele negre ca smoala ale cetinelor, care ștergeau ușor, din când în când, bolta, acoperind și descoperind stelele scânteietoare. încetul cu încetul, m-am trezit în inima nopții. Noaptea atât de dragă 142 mie, noaptea cu mandale de stele, șotroa-ne de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fără cuvinte, îmi vine acum să alerg în urma ei, mai aveam atât de puțin până la ea acasă, să-i cer iertare, s-o cuprind pe la spate, mersul ei lent, ușor obosit îmi dovedește că tocmai acest lucru așteaptă, aproape seară, silueta ei a dispărut în cele din urmă printre blocuri, și-n aer răscolitor miros de pământ ce mai lucrează încă cu sevele, o pornesc din loc, și n-am decât să trec podul, nu-mi trebuie mai mult de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
părintele Varava se oprește acum indecis, căutând pesemne cuvintele care să-i exprime cât mai limpede ceea ce inima lui refuză să vadă și se străduiește cu ajutorul minții să respingă, Execuția mi se pare cu totul diferită față de alte biserici, aceste siluete prelungi, atingând aproape bolta, aproape a renunțat la registre, hm, sunt prea înalte figurile astea, n-au statura obișnuită, trecem și eu îl urmez prin ușile împărătești în naos, scenele ar trebui să vină una după alta, într-o succesiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din mine tresare neliniștit ori de câte ori se întâmplă ca Aida să treacă pe aici, nimic nu mă poate opri să nu-mi arunc privirea spre fereastră atunci când recunosc în auz inconfundabilul scârțâit al porții, tocurile ei pe trotuarul pietruit din curte, silueta elegantă trecând pe lângă ferestrele mele, apoi îndepărtat urcând scările de piatră spre apartamentele de deasupra, o seară frumoasă, să ies sau nu în întâmpinarea ei?! Nu înțeleg de ce te-ai mai întrebat cu atâta nevinovăție, știai că vei ieși încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai tânăr dintre toți ucenicii lui, tace meșterul Luca și se ridică de pe scaun pășind în cadrul întunecat al ușii deschise, stă mult proptit acolo de ușă, dau să mă ridic și eu și încerc să mă strecor pe ușă pe lângă silueta meșterului, Cum ziceai că te cheamă, băiete? mă oprește el, Theo! Câți ani ai, Theo? Douăzeci și trei, meștere! Ei bine, Theo de douăzeci și trei de ani, luni începem zugrăveala! Nu-i o treabă ușoară, băiete! E treabă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a lunii, Noapte bună, Theo! Ce noapte bună?! e trecut de miezul nopții și tot nu-mi vine somnul, mâine, adică deja astăzi voi picta un arhanghel, voi aduce lumea nevăzută în culorile lumii vizibile, cunosc desenul, am în minte silueta aplecată asupra Mariei a îngerului din stânga ei, știu ordinea firească a culorilor și totuși mi-e teamă, teamă că nu vei fi la fel de bun ca meșterul? Nu! nu poate fi asta! Ți-e frică să nu greșești! Ce umilință ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în camera de oaspeți, Aici a dormit Theo în iarna aceea, camera cu treisprezece palmieri, Am zugrăvit anul trecut, Nu mai există palmierii despre care a scris Theo în caietul lui, Câtă lumină în tabloul ăsta, o ușoară umbră doar, silueta nevăzută din spatele uriașului cearceaf alb, cântă badea-i om de omenie, trei sferturi din tablou îl ocupă așternutul alb strălucitor, fluturând și-n colțul din dreapta sus mâna delicată ce pune clama de lemn, o bucată de cer alburiu, o creangă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
încrucișate, dând din cap atotștiutoare una către cealaltă: „O să se rotească până o să intre de tânără în mormânt“. Nu că învârtirea disperată și de-a dreptul obsesivă ar fi făcut cea mai mică diferență. Chiar și acum, după șaisprezece ani, silueta lui Ashling își menținea caracteristica de a fi dreaptă de sus până jos. Lipsa taliei nu este cel mai rău lucru care i se poate întâmpla cuiva, o încuraja Ted de pe margine. Într-adevăr, nu este, aprobă Ashling cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fotbal. Am mers mai departe și am zărit la lumina farurilor plăcuța de înmatriculare din spate: CAL RQ 765. M-am uitat în oglinda retrovizoare și am văzut-o pe femeie încuind portiera din dreptul șoferului. Chiar și de la distanță silueta ei elegantă, cu rochia mulată pe corp, ieșea clar în evidență. Am ieșit din Hancock Park pe 3rd Street. La Western am văzut un telefon public, am coborât și am sunat la Circulație. Am cerut numele proprietarului și am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prietenul meu cel mai bun pare alt om, mi-a fost mai ușor să ocolesc adevărul. — Mi-ai citit raportul? — Mda, la University. Ai făcut o treabă bună cu mandatul ăla pentru minoră. Altceva? Am mințit fără să clipesc, cu silueta fetei în rochie mulată dansându-mi înaintea ochilor minții. Nu. Dar tu? Uitându-se pe geamul-oglindă, Lee spuse: — Nu, dar am promis că-l înhățăm pe ticălos și asta rămâne valabil. Issuse, uită-te la Harry! Asta am și făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Așa că dă-i bătaie și îmbracă-te, partenere! Mi-am pus hainele transpirate, apoi Russ și cu mine ne-am îndreptat spre ieșirea din cazarmă, ca să așteptăm jeepul care urma să ne ducă la pistă. În depărtare am zărit o siluetă înaltă, în uniformă, ce se apropia de noi. M-a trecut un fior de gheață pe șira spinării. Individul cel înalt s-a apropiat și mai mult. Mi-am dat seama că nu-i nimeni altul decât caporalul Joseph Dulange
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
eu. • • • Am pornit spre centru cu mașina mea. Johnny lucra la patrulă în tura de zi și făcea ore suplimentare de bunăvoie, așa că la 11 dimineața știam că avem șanse mari să-l prindem singur. Conduceam încet, uitându-mă după silueta lui familiară, în serj albastru. Russ avea pe bordul mașinii o seringă și o fiolă cu scopolamină pe care o păstrase de la interogatoriul lui Manley Roșcatul. Până și el știa că va fi o acțiune în forță. Mergeam pe aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o băutură. M-am uitat în jur și am văzut că-i singura femeie din local și că deja se află în centrul atenției - soldații și marinarii se înghionteau și își transmiteau unul altuia vestea cea bună, făcând semn spre silueta îmbrăcată în negru și șușotind pe seama ei. În fundul sălii am găsit un separeu vărgat, plin cu marinari adunați în jurul unei carafe. A fost de ajuns să mă uit o dată la fețele lor pufoase ca să mă lămuresc că sunt minori. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cap. Am traversat strada și am inspectat împrejurimile. Ușa de la intrare era încuiată, ferestrele laterale erau zăvorâte. Ori sunam la ușă, ori intram prin efracție. Apoi am auzit zgomot de pași de partea cealaltă a geamului și am văzut o siluetă încețoșată și albicioasă îndreptându-se spre sufragerie. Peste câteva secunde zgomotul scos de o ușă care se deschidea se auzi până în capătul aleii. Am dat colțul casei, hotărât s-o înfrunt pe femeie. Ramona stătea în pragul ușii, părând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o semicursieră. Dar nu mi-a cumpărat niciodată un Packard, asta-i al naibii de sigur. Ți-ai găsit o minune de tătic, Betty! M-am lăsat mai jos și am tras cu ochiul prin crăpătura geamului. N-am văzut decât niște siluete întunecate în patul din mijlocul camerei. Madeleine / Betty continuă: — Uneori tăticuțului meu vitreg nu-i plac iubiții mei. Nu face mare caz de asta, fiindcă nu-i tăticul meu adevărat și-l las să mă maseze pe spate. Odată m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
oftat, slobozind totodată o dâră de abur. Paisprezece ore de când se Întorsese la treabă ieri-dimineață. Gata cu liniștea vieții de zi cu zi. O rafală de vânt rece pătrunse În cort, iar Logan Își ridică privirea pentru a vedea o siluetă udă leoarcă pășind repede Înăuntru. Sosise patologul. Doctor Isobel MacAlister: 33 de ani, brunetă, părul tuns scurt, puțin peste 1,60. Scoate mici mieunături atunci când interiorul pulpei Îi este mușcat ușor. Era Îmbrăcată impecabil, Într-un costum gri și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]