4,151 matches
-
o cascadă de "Rugăciuni", secondată de "Cele zece porunci" și în cele din urmă, de cele "Șapte Taine ale Legii Nouă". Cât despre patrie, națiune, deșteptare etc., nicio referință nu este reperabilă în acest text dedicat aproape în totalitate formării sinelui religios. Chiar și Manualul de patriotism, publicat la Iași în 1829 de către Iancu Nicola (de fapt, o tălmăcire a cărții grecești cu titlul Manualul de patriotism dedicat celor șapte insule ionice din 1817), al cărei nume trimite explicit către o
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în ilustrarea acestei evoluții dinspre moralitatea creștină înspre etica națională este pledoaria pasionantă făcută de Spiru Haret (1907) pentru crearea "Școlii Naționaliste", un proiect care se va desăvârși prin elaborarea unei "Pedagogii Naționale". În laboratorul uman al instituției școlii, crearea sinelui național a dobândit prioritate în fața modelării sinelui creștin. Anul 1870 poate fi luat ca simbolizând momentul decisiv de cotitură spre etno-naționalismul herderian cu accente de exclusivism. În acest an îi apare, la Iași, volumul postum al lui Simion Bărnuțiu, Pedagogi
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
înspre etica națională este pledoaria pasionantă făcută de Spiru Haret (1907) pentru crearea "Școlii Naționaliste", un proiect care se va desăvârși prin elaborarea unei "Pedagogii Naționale". În laboratorul uman al instituției școlii, crearea sinelui național a dobândit prioritate în fața modelării sinelui creștin. Anul 1870 poate fi luat ca simbolizând momentul decisiv de cotitură spre etno-naționalismul herderian cu accente de exclusivism. În acest an îi apare, la Iași, volumul postum al lui Simion Bărnuțiu, Pedagogi'a, un adevărat tratat de specialitate, prin
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este că " Lumina nu vine de quât dela Rĕsărit. Dela Appus nu vin de quât tempeste și întunerecul" (Heliade, 1861, p. 46). Ortodoxismul este matricea spirituală a românității, creștinismul răsăritean fiind instalat definitiv ca principală axă identitară în imaginea despre sinele colectiv cristalizată în conștiința națională. Spiritualitatea creștină, sădită atât de adânc încă de timpuriu în ființa românească, este și motivul pentru care românii nu au avut campanii de cucerire ale popoarelor dimprejur. Îmbrățișarea legii creștinești, care propaga înfrățirea tuturor popoarelor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
137). Coborând limita de vârstă de la care școlarizarea este obligatorie până la 5 ani (copiii de la 5 la 7 ani trebuind să frecventeze "grădinile de copii"), Legea învățământului din 1924 stabilește ca școala să preia copilul de cum părăsește leagănul. Până la mormânt, sinele individului va mai fi șlefuit înspre devenirea "omului național" în instituția obligatorie a armatei, care acționează ca o a doua stație de naționalizare în cursul vieții individului. Ar fi relevator de văzut, în acest punct al argumentației, cum se leagă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
bătăliilor mistagogului" - cum l-a caracterizat T. Vedinaș (2008) pe Mircea Eliade - ci a electrizat întreaga generație '27. Pentru aceasta, "itinerariul spiritual" pe care și-l asumau a-l străbate avea ca destinație finală tocmai o rezidire, prin cultură, a sinelui. Cel din urmă element al modelului european al societății naționale (apusean și răsăritean deopotrivă) este mitul statului ca arma organizațională înarmată a națiunii. Necesitatea națiunii de a se înarma cu un stat propriu a fost resimțită cu atât mai acut
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ale învățămîntului", proiectul regimului de antropomorfoză socialistă. Formarea și educarea omului nou" devine un obiectiv tangibil în condițiile în care școala devine un agent explicit de ideologizare care acționează zilnic, vreme de cel puțin zece ani, asupra sculptării socialiste a sinelui, caracterului și mentalului copilului. Legislațiile învățământului din 1968, respectiv 1978, afirmă principiul politizării instituției școlare, care incumbă, pe lângă funcția sa strict instructiv-educațională, și rolul de modelare ideologică în procesul formării de "cetățeni militanți ai construcției socialiste și comuniste". Mai plenar
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la reformularea memoriei istorice românești pe coordonatele autohtone stabilite de doctrina național-comunismului. Excavarea protocronistă a pionieratelor culturale autohtone din gloriosul trecut național avea să corecteze "conștiința retardatară" generată de "blestematul complex de inferioritate" (Papu, 1977, p. 9) care apasă asupra sinelui colectiv românesc. Conștiința superiorității culturale românești, izvorâtă din evidențele și probatoriul alcătuit din suma de precursorate indigene, s-a răsfrânt și asupra memoriei colective, a conștiinței istorice a poporului român. Vom urmări în cele ce urmează dislocările produse în structura
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și cultură civică relevă o surprinzătoare convergență cu tendințele reperabile la nivel global în direcția unei orientări valorice structurată pe trei planuri: i) individualism liberal, în virtutea căruia sunt promovate noțiunile axiologice de demnitate a persoanei, autonomie rațională și realizare a sinelui; ii) angajament comunitarian, întemeiat în valoarea ce prescrie implicarea civică în adresarea problemelor sociale cu care se confruntă comunitățile de apartenență și relevanță afectivă a cetățeanului înțeles ca agent moral; iii) preocupare ecologică planetară, valoare ce îl transformă pe până
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
albiei, fără a ignora cu desăvârșire și analiza curentelor de idei responsabile de acest proces de colmatare a memoriei istorice oficiale. Între ezoterismul elitist și exoterismul popular, lucrarea de față a optat decisiv pentru cel de-al doilea, considerând că "sinele național", chiar dacă este imaginat inițial de către literații plasați în avangarda reflecției social politice, se articulează în conștiința indivizilor prin literatura didactică de masă difuzată în sistemul educațional. Bibliografie* Avangarda reflecției social politice și istorice românești *** (1881). Proclamațiunea Rescularei Nationale de la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
că discursul profesorului Tompea este interogație cu deschidere spre cititor. Privind cu atenție, putem constata că autorii folosesc interviul biografic în mai multe maniere, ferindu-se de un singur lucru: acela ca povestirea să devină o formă de prezentare a sinelui, în sens goffmanian. Este, într-o anumită ipostază, un prilej de reflecție socială, dar cu mijloacele cognitive sau chiar axiologice pe care le avea în acel moment la îndemână actorul social, actantul acelor vremuri. Nu este o manieră "blândă" de
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
a ajutat-o să plece în Italia. S. B.: I-au făcut carieră în altă parte. D. T.: Acolo unde cred că mai trăiește și acum. Deci au fost întâmplări care se comentau atunci. Toate astea creau fracturi, frustrări în sinele lui, probabil. Și cu trimiterea la Sibiu, undeva el avea un sentiment amestecat. Să plece din București... Bine, era practica promovării cadrelor, a rotației și apoi a promovării cadrelor. Trebuia să aibă și o funcție la județ. S. B.: A
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
aceste mecanisme de acreditare judicativă a întruchipărilor gândirii. Vorbeam mai devreme, din perspectivă judicativ-constitutivă, despre slăbiciunea timpului în comparație cu ființa și, în consecință, despre o preeminență a acesteia față de timp. Dar tocmai slăbiciunea timpului îl aruncă pe acesta către sine; cum sinele său "slab" fiind nu poate fi decât altceva decât sine, desigur el este ființa (termenul alternativ, pentru că numai acesta mai reprezintă ceva); de aceea, acceptând schița sensului de transcendență introdusă mai devreme, dar și pe aceea doar anunțată a sensului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fapt (și produs) al unui om determinat într-un mod particular, sau, mai bine zis, închis, cu o însușire a sa care îl concentrează într-o temporalitate străină, într-o "lume" în care el are de-a face numai cu sinele său particular, așadar abstract. Fiind formă "finală" a dictaturii judicativului, ideologia poate fi luată și ca formă originară a acesteia, dar în sens hegelian, ca deschidere a unei deveniri prin care ceea ce a fost la început se îndreaptă către împlinirea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi înțelese numai împreună cu mediul din care fac parte, împreună cu care au evoluat. Deci, este vorba de o evoluție atât a ființelor cât și a mediului, o coevoluție. Ființele acționează asupra mediului, îl animează, transformându-l într-o extensie a sinelui. După cum afirma Imanishi (2002): Organismul guvernează și controlează nu numai propriul corp, ci și mediul înconjurător. Ființa vie este stăpânul propriului mediu; mai mult decât atât, ea își identifica propriul mediu într-un mediu mai larg; își creează propriul mediu
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de blocajul, greu de trecut, al firii tale. Într-un anumit sens, libertatea e mult mai solicitantă decât prizonieratul: îți trebuie imaginație, tenacitate, putere, răbdare, curaj. Trebuie, cu alte cuvinte, să-ți evaluezi co rect re sursele, să lucrezi cu sinele tău, să-l modelezi în pers pectiva scopurilor pe care ți le propui. Libertatea e, prin urmare, terenul de luptă al eului cu nelibertățile dinlăuntrul său. Mă întreb, adesea, cum își poate grădinări viața un tânăr de azi, care a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
regulile ei, ci după regulile Celui care a creat-o. Cu alte cuvinte, n-o locuiești cuviincios decât păstrând mereu un punct de sprijin aflat dincolo de ea. Stoicul vrea împăcarea cu sine. Creștinul vrea împăcarea cu ceva mai adânc decât sinele propriu. Sinele singur, sinele în dimensiunea lui curentă, strict mundană, e plicticos. În cel mai bun caz își administrează porunci de acomodare: nu te întrista prea tare, nu te veseli prea tare, abține-te, acceptă-ți soarta. „Cine va voi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ci după regulile Celui care a creat-o. Cu alte cuvinte, n-o locuiești cuviincios decât păstrând mereu un punct de sprijin aflat dincolo de ea. Stoicul vrea împăcarea cu sine. Creștinul vrea împăcarea cu ceva mai adânc decât sinele propriu. Sinele singur, sinele în dimensiunea lui curentă, strict mundană, e plicticos. În cel mai bun caz își administrează porunci de acomodare: nu te întrista prea tare, nu te veseli prea tare, abține-te, acceptă-ți soarta. „Cine va voi să-și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
regulile Celui care a creat-o. Cu alte cuvinte, n-o locuiești cuviincios decât păstrând mereu un punct de sprijin aflat dincolo de ea. Stoicul vrea împăcarea cu sine. Creștinul vrea împăcarea cu ceva mai adânc decât sinele propriu. Sinele singur, sinele în dimensiunea lui curentă, strict mundană, e plicticos. În cel mai bun caz își administrează porunci de acomodare: nu te întrista prea tare, nu te veseli prea tare, abține-te, acceptă-ți soarta. „Cine va voi să-și scape sufletul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și un risc, fără legătură cu „înțelepciunea lumii acesteia“. Un risc, pe care stoicul nu pare dispus să-l ia în calcul. „Iar pe cele aflate deasupra noastră, pe acelea lasă-le deoparte“ - spune, precaut, Epictet. Dar, în alt loc, sinele lui mai adânc spune altceva: „Gândul la zei să-ți fie mai neîntrerupt decât respirația.“ Lectura stoicilor e, totuși, o îndeletnicire profitabilă și fermecătoare... Fantezii pascale Toți trimitem, de sărbători, mesaje cuviincioase rudelor, prietenilor, colegilor și celor cu care, dintr-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
desăvârșiri dătătoare de „măreție sufle tească“ și de noblețe iradiantă, înțelepciunea lumii greco romane suferă, de la o vreme, de un soi de inflație a eului. Preocuparea de sine riscă să instaureze, de jur împrejurul persoanei, un tot mai apăsător spațiu al singurătății. Sinele evacuează lumea. O pune între paranteze. Nu mai există decât sculptorul, modelul său ideal și materia primă a viitoarei statui. Avem de a face cu o titanomahie, care se consumă într-un pustiu. Instanța cu desăvârșire absentă e Celălalt! Ne
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
netezești portretul ar fi mult mai stângace, dacă - vorba lui Salvador Dalí - alături de mâna ta n-ar intra în joc și mâna unui înger... E adevărat că și monahul creștin pare, uneori, să fie echivalentul duhovnicesc al stoicului aplecat asupra sinelui propriu. Că și el pare, uneori, un „împătimit“ de mântuire, un aspirant singuratic la Rai. Dar asta deschide o dezbatere pentru care, în spațiul acestei rubrici, nu mai e, deocamdată, loc. Semnele timpului Dacă, ajuns la o anumită vârstă, te
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a lui Ghiță este Ghiță. Restul e materie primăă Carne de tun, public de fraierit, popor. Încă aștept să văd apă rând pe scenă un personaj care să-mi transmită sentimentul că ceilalți îl preocupă mai mult decât îl preocupă sinele propriu. Unul care e imun la fascinația victoriei proprii, a „ima ginii“ proprii, a rolului lui istoric. Unul care să nu vrea decât să-și facă bine treaba și să plece. Mi se va spune că între „a fi tu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-mi fac propriile reflecții, uneori chiar sonore, reflecții ce-mi conferă o ușoară mulțumire pasageră. Și atunci spun: „- Săru’mâna tăticu, m-am întors acasă și mulțumesc bunului Dumnezeu pentru acest lucru.” Este primul dialog pe care-l înjgheb cu sinele meu și primele cuvinte ce sparg bariera temporală, dar care mă liniștesc și care-mi șterg umezeala din privire. Uneori, ce-i drept mai rar, alegem și varianta de a intra în Brăila dinspre Galați-Șendreni, tocmai pentru a putea vizualiza
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
simfonică a lumii [...]. Cântecul e pentru el o metaforă primordială 138. Când poetul spune, în Povestea magului călător în stele, că lumea se-nfioară de-o muzică de vis139, aceasta nu este o abstracțiune, ci un adevăr resimțit ca parte a sinelui, un adevăr pe care, în același amplu poem, ține să-l explice: Ah! tot ce-a fost în cântu-mi mai pur și mai copil/ S-a-mpreunat în chipu-i frumos și juvenil,/ Tot ce-am gândit mai tânăr, tot ce-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]