3,952 matches
-
și A. și trântește ușa venind după mine. (joi) Facem limba italiană cu Andreia V., o femeie tânără, foarte Înaltă, cu șolduri alungite, ochi indolenți, voce puțin răgușită; mă Îndrăgostesc fulgerător de ea; la a doua oră, Îi aduc un sonet proaspăt tradus din Guido Guinizzeli. Îl citește atentă până la capăt, apoi: „E bine“, zice, „ai talent“ și Începe să explice il trapassato prossimo. (miercuri) Doctorul (tatăl lui A.) mă Întreabă dacă nu vreau să intru În diplomație, după facultate. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lui Víctor (cap. XIV), sau pentru argumentarea și agrementarea unei împrejurări, de ex. foarte scurtul episod narativ evocat în sprijinul noii denumiri aparent capricioase a rimanului (vizita lui Manuel Machado la Eduardo Bonet cu scopul de a-i citi un sonet, din cap. XVII); în aceeași ordine de idei intervin în narație cu istorisirea propriilor suferințe deja amintitul don Avito Carrascal, protagonistul romanului Dragoste și pedagogie, pe care Augusto îl reîntâlnește într-o biserică, și amara relatare a lui don Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
roman. — Nu, va fi..., va fi... riman. — Și ce-i asta, ce înseamnă riman? — Păi l-am auzit pe Manuel Machado, poetul, fratele lui Antonio, povestind că i-a dus odată lui don Eduardo Benot, ca să i-l citească, un sonet scris în alexandrini sau în nu mai știu ce formă heterodoxă. I l-a citit și don Eduardo i-a spus: „Dar ăsta nu e sonet!...“ „Nu, domnule - i-a răspuns Machado -, nu e sonet, e sonit.“ La fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că i-a dus odată lui don Eduardo Benot, ca să i-l citească, un sonet scris în alexandrini sau în nu mai știu ce formă heterodoxă. I l-a citit și don Eduardo i-a spus: „Dar ăsta nu e sonet!...“ „Nu, domnule - i-a răspuns Machado -, nu e sonet, e sonit.“ La fel și romanul meu n-o să fie roman, ci... cum am spus?, ramin..., reman, ba nu, nu, riman, așa, riman! Astfel, nimeni nu va avea dreptul să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca să i-l citească, un sonet scris în alexandrini sau în nu mai știu ce formă heterodoxă. I l-a citit și don Eduardo i-a spus: „Dar ăsta nu e sonet!...“ „Nu, domnule - i-a răspuns Machado -, nu e sonet, e sonit.“ La fel și romanul meu n-o să fie roman, ci... cum am spus?, ramin..., reman, ba nu, nu, riman, așa, riman! Astfel, nimeni nu va avea dreptul să spună că derogă de la legile genului... Inventez genul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și religioase, îi datorez! Întâi acolo, pe acea insulă Fuerteventura, pe care o voi iubi veșnic și din străfundul rărunchilor, în acel azil al Domnului, iar apoi aici, în Parisul ticsit și debordant de istorie omenească, universală, mi-am scris sonetele, pe care cineva le-a comparat, ca origine și intenție, cu Pedepsele scrise împotriva tiraniei lui Napoleon cel Mic de către Victor Hugo pe insula lui, Guernesey. Ele însă nu-mi sunt de-ajuns, eu nu sunt prezent în ele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ex-viitorul Don Juan al III-lea, cu care s-a stins posibilitatea unei dinastii spaniole cu adevărat neaoșe! Clopotul din Fuenterrabía! Când îl aud mi se răscolește sufletul. Și așa cum în Fuerteventura și în Paris m-am apucat de făcut sonete, aici, în Hendaya, m-am apucat, mai presus de orice, să fac balade. Și una dintre ele, la clopotul din Fuenterrabía, la clopotul Fuenterrabía, care spune: Dacă nu mă-ntorci în Spania, Doamne,-n bunătatea ta, dacă nu mă culci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-o pe Concha mea, pe mama copiilor mei, care e simbolul viu al Spaniei mele, al viselor și al viitorului meu, pentru că în copiii aceia trebuie să mă înveșnicesc, am pus-o și eu anume într-unul din ultimele mele sonete și, în chip tacit, în toate. Și m-am pus pe mine în ele.< Mi-ar fi imposibil să scriu un roman care să nu fie autobiografic.> Și apoi, repet, oare nu sunt, riguros vorbind, autobiografice toate romanele care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Dar ce savuroasă pedeapsă! Viciul lecturii e lovit de pedeapsa morții continue. Cea mai mare parte a proiectelor mele - și, printre ele, cel de a scrie ceea ce scriu acum despre cum se face un roman - rămâneau în suspensie. Îmi publicasem sonetele aici, la Paris, și în Spania mi se publicase Teresa, scrisă înainte de a izbucni infama lovitură de stat din 13 septembrie 1923, înainte de a-mi fi început istoria exilului, istoria exilului meu. Și iată că eram silit să trăiesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pasaj din romanul meu: „Cum se va sfârși acea istorie din vremea Directoratului și care va fi soarta monarhiei Spaniole și a Spaniei?“ Și devoram - așa cum continui să devorez - jurnalele, și așteptam scrisori din Spania. Și scriam acele versuri din sonetul LXXVIII din cartea mea De la Fuerteventura la Paris: Și Revoluția este-o comedie de Domnul inventată contra plictiselii. Căci nu din plictis e făcută anxietatea istoriei? Și-n același timp mă încerca dezgustul de compatrioții mei. Îmi dau perfect seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lămpi de petrol No. 5, un fitil No. 8, o sticlă de lampă No. 11 și un guler moale No. 49. Erau bagajele mele. Tocmai confecționam călușul din fitilul mașinii, când ochii îmi căzură pe volumul cu cele douăzeci și patru de sonete ale Louisei Labé, miraculoasa lyoneză semnalată în 1555. Această întâmplare, în aparență neînsemnată, a scăpat de astă dată de la moarte sigură pe piticul din mine, pe care eram hotărât să-l ucid. Ridicai apoi de pe covor antologia, care închidea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la dispoziția lui Carlos Anglada, dar i-a sugerat că se cuvenea să facă o vizită În celula 273, unde stătea Închis momentan colaboratorul său, Isidro Parodi. Spre deoebire de cititor, acesta nu-l cunoștea pe Carlos Anglada; nu studiase sonetele din Pagodele senile (1912), nici odele panteiste din Eu sunt ceilalți (1921), nici majusculele din Privesc cruciș și mă piș (1928), nici romanul indigenist Carnetul unui gaucho (1931), nici măcar unul dintre Imnurile pentru milionari (cinci sute de exemplare numerotate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu va Înțelege nicicând atari afinități. Mariana e un spirit frumos; mai mult chiar, o femelă frumoasă. Pletoricu-i trup are În dotare o antenă sensibilă la orice vibrație modernă. Prima mea operă, Pagodele senile, a o determinat-o să elaboreze sonete. Eu Însumi i-am corectat endecasilabii. Ici și colo, prezența câte unui alexandrin denunța genuina vocație a versoliberismului. Și, Într-adevăr, ea cultivă acum eseul În proză. Până În momentul de față, a scris: O zi ploioasă, Câinele meu Bob, Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Elizabeth Arden - ne-a primit cu simplitatea-i dintotdeauna. Perechea Anglada - Montenegro a conversat despre amurg până În toiul nopții. Carlos Anglada l-a considerat inferior farurilor automobilului, care devorează unul după altul segmente de macadam; Montenegro l-a găsit inferior sonetelor mantovanului. În fine, cei doi beligeranți și-au Înecat spiritul polemic Într-un vermouth cu bitter. Don Manuel Muñagorri, pe care tactul lui Montenegro Îl liniști, s-a resemnat În fața vizitei noastre. La opt fix, guvernanta - o blondă cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a denișat unele curiozități idiomatice care constituie, În felul lor, adevăratul și echilibratul miez al tomului. E vorba, de altfel, de vorbe scurte care, la cea mai mică neglijență, scapă vigilenței critice: Drj În catrenul-prolog; ujb Într-un deja clasic sonet, care se remarcă În multe enciclopedii școlare; ñll Într-un ovillejo intitulat Iubita; hnz Într-un epitaf plin de durere Înăbușită. Dar la ce să mai continuăm? Ar fi obositor. Pentru moment, nu vom spune nimic despre rânduri Întregi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
onorabilă a unui supliment care mi-a Înapoiat-o pur și simplu. Acolo poți vedea plicul, Înrămat. Nu m-am descurajat. A doua șarjă a fost de natură masivă; am trimis la nu mai puțin de patruzeci de organe simultane sonetul În Betleem și apoi, continuând bombardamentul, decimele Moralizez. Aceeași soartă au avut-o, n-ai să-mi crezi, și silva intitulată Covorul de smarald și un ovillejo intitulat Pâine de secară. Această aventură nespus de stranie au urmărit-o, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care numărul versurilor și rimele depind de gustul poetului. Herrera y Reissig, Julio. Poet modernist uruguayan (1875-1910); sub influența lui R. Darío și L. Lugones, scrie, printre altele, Wagnerianas (Wagneriene, 1900), Los éxtasis de la montaña (Extazurile munților, 1904-1907), Sonetos vascos (Sonete basce, 1906), Los parques abandonados (Parcurile lăsate de izbeliște, 1908) și Los pianos crepusculares (Pianele crepusculare, 1910). Se remarcă prin imaginația debordantă, sonoritatea versurilor și frumusețea limbajului. Holandilla. Tutun slab și puțin aromat, fabricat În Olanda. Jovellanos, Gaspar Melchor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe care nici acum nu-l cred aievea , apoi la Pietroșița, unde am avut norocul să-l Întîlnesc În carne, oase și vila ce-i alunecă de decenii-ncet la vale, spre gară, pe Mircea Horia Simionescu. Discuri, un magnetofon Sonet, scînduri, cărți, aerul improvizat al unui refugiu fictiv, o traversă de cale ferată În subsol, priveliște spre sanatoriu și păduri, primul scriitor pe care-l vedeam pe viu. Și s-a Întîmplat să fie și cel mai mare. Luminat interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
limfatic, dar pe care dacă-l identifici primești drept premiu o casetă cu manele finale ori un tampax muzical, din nou o vomă irezistibilă, În jet, răspîndindu-se În cîmpul presetat Theater și, pentru a Încheia această simfonie În maniera unui sonet Închipuit, se va reînregistra rîgÎitul inițial, devenit acum continuu, dar În difuzoarele din spate. Astfel, prin intervenții radiofonice Îndrăznețe, poate fi modelat portretul spiritual al unei progenerații de o cultură incandescentă, ce va căpăta, pe lîngă portret, și un extrafin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oneroase, l-au Închis Într-un spital de nebuni”, deoarece dorise personal să se spînzure. Fapt subliniat involuntar și de senatorul Tătaru: „Românii au avut Întotdeauna materie cenușie”. N-au prea avut Însă ambalaj. Pentru a păstra o structură de sonet acestor pagini, Încep din nou cu România Mare, care găzduiește un articol deosebit de mobilizator: „Români, arma la picior”. Ni se expune Încă o dată viclenia fără margini a Ungariei ce face planuri să ne dezmembreze, motiv pentru care trebuie să tragem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
După ploaie Elena Marin Alexe Se-ascund fluierarii,"hoții", intre frunze zgribulite, teiul dă binețe nopții printre ramuri umezite. Împletite în buchete, stelele din policandru intonează noi sonete, luna mă privește tandru. Norii, fug mâncând pământul și se-ascund în noaptea vie, cerul dă mâna cu vântul prins în vraja aurie. Plânge noaptea, luminată cu luciri de stele mute, prin grădina afânată , florile stau să asculte. Îmi ridic
Dup? ploaie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83281_a_84606]
-
foarte, foarte curând. Poți tu să faci asta pentru mămica ta, scumpișor? Poți? Isaac a trântit un strănut foarte drăgălaș de bebeluș, iar Jill a arătat de parcă ăla micu’ tocmai se desprinsese, bărbat matur, din brațele ei și recitase câteva sonete de Shakespeare. — Ai văzut, Andy? Ai auzit? O, băiețașul meu e cel mai drăgălaș din lume! — Bună dimineața, am zis eu și am sărutat‑o pe obraz. Știi foarte bine că nu vreau să pleci, nu? Iar Isaac e binevenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se cuvine pândindu-ți toana să-ți răsar În cale; n-am timp trăit de-a-ntregul pentru mine și nici dorințe n-am. Doar pe-ale tale.1 De la: Kate Reddy Către: Jack Abelhammer OK, te-am iertat. E minunat. Sonet de Bill Gatespeare, corect? Dar să lămurim un lucru: dacă mai taci vreodată atâta timp, ai Încurcat-o RĂU. De fapt, ești un om mort. Ți-o promit xxxxx De la: Jack Abelhammer Către: Kate Reddy Bill Gatespeare, după părerea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și doi senatori, iar președintele Senatului a suferit răni grave 88 Mă îndoiesc, deci cuget; cuget, deci exist (lat.) 89 Notoriu lagăr de concentrare pentru femei, localizat la 90 km nord de Berlin 90 Pisica Sălbatică (fr.) 91 Versuri din sonetul CXVI de William Shakespeare 92 Stropitoare (fr.) 93 Denumire dată în epocă bombardierelor engleze 94 Bârlogul Lupului (ger.) 95 De la Sergiu Malagamba (1913-1978), compozitor, dirijor și instrumentist care în perioada războiului a lansat în România o modă vestimentară excentrică 96
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dar și a clișeelor din filmele pornografice), puține versuri din acest volum pot fi citate într-o revistă literară cu ștaif. Imaginile sunt prea tari, zicerile prea pe șleau. Nici așa, delicatețea poetului nu este însă pe deplin obturată. Un sonet cu vagi rezonanțe baudelaire-iene sau argheziene, este elocvent pentru erotismul lui Emil Brumaru din acest volum. În vreme ce femeia este însăși întruchiparea sănătății și a sexualității biruitoare, bărbatul este o ființă mai mult decât vulnerabilă, care își dorește, dar se și
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]