5,168 matches
-
pe ușă afară - sunet întretăiat de șoapte și chicoteli. Bietele de ele. Chiar cred că sunt destul de proastă încât să li-l dau pe Ben pe tavă? Cât de tare se înșală. ― Și cum a fost aseară? spune Geraldine tărăgănat, sorbindu-și cappuccinoul dintr-o cană de polistiren pe care și-a luat-o în drum spre serviciu. ― Bine. Mă chinui să nu zâmbesc, ca să nu-mi dezvălui sentimentele. ― Ați fost la internet cafeul ăla? Geraldine își strecoară limba afară, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
iar câinele este exact așa cum l-a descris. Jemima Jones, ți se schimbă norocul. ― Wow, exclamă Geraldine, venind din spatele meu. Cine e ăsta? ― Brad. Nici nu mă obosesc să mă mai uit în jur, sunt mult prea ocupată să-i sorb din priviri înfățișarea incredibilă. ― Cine e Brad? ― Tipul cu care am vorbit pe internet. ― Nu știam că ai vorbit cu cineva pe internet. ― Da, l-am întâlnit pe LA Café, îți amintești de locul acela pe care l-ai găsit tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Toată lumea se simte prea bine pentru a-și mai aminti că se află la această petrecere ca să-și ia rămas-bun de la multiubitul lor redactor-șef adjunct. Luminile sunt mai slabe, muzica a fost oprită, iar Jemima stă sprijinită de bar sorbindu-și vinul alb și ieftin - șampania s-a terminat de mult - rotindu-și privirea prin sală. Îl vede pe Ben cu Diana Macpherson și redactorul-șef; Diana stă între ei, apăsându-și din când în când mâna pe brațul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
închizându-mi ochii pentru o clipă. Mulțumesc că m-ai făcut slabă. Mulțumesc că mi-ai trimis acest bărbat perfect. Ce mai cuplu fac ei doi, Brad și JJ. Chiar înainte să ajungă pe autostradă, atrag privirile tuturor: toți le sorb frumusețea, această imagine a visului californian. Doi oameni frumoși, într-o mașină frumoasă, într-o zi frumoasă. Merg pe autostrada Santa Monica, vântul le flutură părul pe spate, ochelarii de soare le protejează ochii, iar Jemima Jones își dă capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Fiind în timpul săptămânii, locul este liniștit, mesele și scaunele verzi de fier împrăștiate afară pe stradă sunt aproape goale; la singura masă ocupată stă un bărbat blond și singuratic, care poartă o șapcă de baseball și ochelari de soare și soarbe dintr-o ceașcă de cafea în timp ce citește un exemplar din Variety. Câinele lui stă nefericit sub scaun, cu botul pe labe și ochii închiși, visând fără îndoială la reclamele la mâncare pentru câini. Intrăm înăuntru și ne apropiem de tejghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și-mi dă un pahar de șampanie. ― Arăți grozav. Serios, îmi place tare mult fusta asta. Brad mângâie delicat materialul și-mi zâmbește în semn de apreciere, iar eu - trebuie s-o spun - simt că mi se strânge stomacul - dar sorb calmă din șampanie, de parcă aș fi genul de tipă care bea șampanie în fiecare seară... de fapt, o tipă mai ceva ca Geraldine. ― Vino în bucătărie să-mi povestești cât termin eu asta, spune Brad. Îl urmez, și nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
jaluzele, mi-amintesc că acest bărbat frumos care stă pe marginea patului este Brad, și că noaptea trecută am făcut dragoste cu el, și că a fost cea mai tare experiență din viața mea. Stă pe pat, iar eu îl sorb din priviri: chiar și într-un tricou și niște pantaloni de trening și pantofi sport arată la fel de delicios. Se întinde spre mine să mă sărute de bună dimineața, și-mi țin buzele strâns închise, pentru că mi-e așa de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
l-am întrebat. Mi-am dat seama că habar n-am de gusturile lui literare, și cred că asta spune al naibii de mult despre o persoană, chiar dacă nu vi se pare important de știut. ― Nu prea am timp, a recunoscut el, sorbind încă o dată din șampanie. Dar când citesc, îmi plac SF-urile. După o pauză, adaugă: citeam mai mult în școală. Țin minte că am citit o carte a tipului ăluia, știi tu, cum îi spune.... m-a privit cerându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o pagină dublă și are mai multe poze cu Ben: de când era copil, apoi de pe vremea adolescenței, și în sfârșit, cele înfățișându-l în prezent, în toată gloria. ― De. Ne. Crezut, spune Geraldine, care citește ziarul în timp ce-și soarbe cappuccino-ul pe care și l-a luat în drum spre birou. Unul din reporteri de știri trece pe lângă ea. ― Văd că te informezi cu privire la fostul nostru redactor-șef adjunct, îi spune el. ― Cine-ar fi crezut? murmură ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o femeie disperată. Sunt întreruptă de barman, care ne pune băuturile în față și-i fixează privirea lui Lauren, mai mult decât e nevoie. ― Ce ziceai despre bărbații care să se dezumfle? îmi spune Lauren și-mi zâmbește cu superioritate, sorbindu-și cocktailul în timp ce-i studiază fundul barmanului. Ia mai taci! Hai noroc. ― Pentru bărbați! zice Lauren, ciocnind paharul. ― Pentru prietenie! spun eu. ― Pentru ambele! Și luăm amândouă o gură zdravănă. Cocktailurile sunt mult mai tari decât își imaginau Lauren și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
rază din fața ta senină, Din ochiul tău senin. {EminescuOpI 21} Și te iubesc, copilă, cum repedea junie Iubește-n ochi de flacări al zilelor noroc, Iubesc precum iubește pe-o albă vijelie Un ocean de foc. Din ochi de-ar soarbe geniu slăbita mea privire, De-ar tremura la sînu-mi gingașul tău mijloc, Ai pune pe-a mea frunte în vise de mărire Un diadem de foc. {EminescuOpI 22} Și-aș pune soarta lumii pe buza-ți purpurie, Aș pune lege
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a distrugerii scânteie Și în inimi pustiite samănă gândiri rebele. Despărțiți de-a vieții valuri, între el și între dânsa Veacuri sunt de cugetare, o istorie, -un popor, Cîteodat- - deși arare - se-ntîlnesc, și ochii lor Se privesc, par a se soarbe în dorința lor aprinsă. {EminescuOpI 52} Ochii ei cei mari, albaștri, de blândețe dulci și moi, Ce adânc pătrund în ochii lui cei negri furtunoși! Și pe fața lui cea slabă trece-ușor un nour roș - Se iubesc... Și ce departe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fulger, ca o clipă-i, Și-l visez, când cu-a mea mână al tău braț rotund îl pipăiu, Când pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile îi numeri, Când sărut cu-mpătimire ai tăi albi și netezi umeri Și când sorb al tău răsuflet în suflarea vieții mele Și când inima ne crește de un dor, de-o dulce jele; Când pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz, Părul tău bălaiu și moale de mi-l legi după grumaz, Ochii tăi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Cu o mână îl respinge, Dar se simte prinsă-n brațe, De-o durere, de-o dulceață Pieptul, inima-i se strânge. Ar striga... și nu se-ndură, Capu-i cade pe-a lui umăr, Sărutări fără de număr El îi soarbe de pe gură; O desmiardă ș-o întreabă, Iar ea fața și-o ascunde Și așa de-ncet răspunde Cu o voce dulce, slabă. Tot alături călăresc, Nu au grija nimănuia, Și de dragi unul altuia Ei din ochi se prăpădesc
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și ca mumii egiptene stau cu toții-n scaun țepeni, Tu cu mînile-ncleștate, mai cu degetele depeni, Mai sucești vre o țigară, numeri fire de musteți Și-n probleme culinare te încerci a fi isteț. Sunt sătul de-așa vieață... nu sorbind a ei pahară, Dar mizeria aceasta, proza asta e amară. Să sfințești cu mii de lacrimi un instinct atât de van Ce le-abate și la pasări de vreo două ori pe an? {EminescuOpI 156} {EminescuOpI 157} Nu trăiți voi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-notul... El sboară, gând purtat de dor, Pîn-piere totul, totul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochiu spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naște. Nu e nimic și totuș e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe. {EminescuOpI 177} - " De greul negrei vecinicii, Părinte, mă desleagă Și lăudat pe veci să fii Pe-a lumii scară-ntreagă; O, cere-mi, Doamne, orice preț, Dar dă-mi o altă soarte, Căci
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lângă vatră. — Nici o primire nu e mai caldă decât focul, glumi el poate ca să-i mai destindă pe ceilalți. După ce mâncă fiertura de orez adusă îndată de Riku, seniorul puse tot felul de întrebări despre viața din vale. Apoi, în vreme ce sorbea cu poftă zeama rămasă din fiertura de orez, zise deodată: — Azi am un dar frumos pentru tine. Însă văzând cum îi sclipesc ochii unchiului la auzul acestor cuvinte adăugă: Nu aduc vești despre nici o bătălie! Să nu crezi că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stăteau legați pe caii scoși din grajd, poarta și grajdul erau deopotrivă împodobite cu ramuri de pin, ca în ziua de Anul Nou, iar în fiecare cameră se găseau castane uscate. Samuraiul terminase toate pregătirile și acum stătea lângă vatră. Sorbi trei înghițituri din vinul sfințit turnat de Riku și garnisit cu frunze de iarba sângelui și îi dădu cupa unchiului său. După ce trecu din mână în mână de la unchi la Riku, de la Riku la fiul cel mare, Kanzaburō, cupa ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
oraș. Zidurile sale se înălțau în depărtare. Când se apropiară, aerul se mai răcori, adiind a mireasmă de copaci, a parfum de flori și a miros de viață. După ce umblaseră atâta amar de vreme prin deșerturile dogorite de soare, japonezii sorbiră adânc aerul acela, întocmai ca și cum ar fi băut apă. Acesta este orașul Puebla. Cum dădură cu ochii de japonezi, străjerii care păzeau poarta cetății dispărură de grabă. Velasco opri convoiul ridicându-și mâinile și coborî de pe cal ca să le arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
această țară, iar alături, se întindeau ogoare bine lucrate. Spre deosebire de pinii japonezi, aceștia erau dintr-un soi cu ace moi, dar erau tot pini. Oh! strigară japonezii într-un glas. Alergară în crângul de pini, rupseră câteva frunze și le sorbiră mirosul cu nesaț. Unii strângeau în palmele transpirate acele de pin și se bucurau de atingerea lor. Pinii răspândeau mireasma de neuitat a Japoniei. La noi în vale, strigă Ichisuke către Daisuke, cam pe vremea asta se alungă gângăniile. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
le fie atinsă onoarea. Eram o rudă de-a lor care se întorsese acasă dintr-o țară orientală necunoscută pentru ei, așa că m-au înconjurat cu toții nerăbdători să asculte peripețiile mele. În camera de oaspeți, ca și la masă, îmi sorbeau cuvintele de parcă ar fi ascultat istorisirile înaintașilor noștri conchistadori despre supunerea unor ținuturi și insule neștiute. După ce am isprăvit cu cina și cu discuțiile despre lucruri mărunte, unchiul Molina mi-a făcut semn din ochi. Apoi, ne-a însoțit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
petrecută în Japonia după patru ani. La gândul acesta, samuraiul văzu limpede în fața ochilor cum avea să arate valea sa peste cinci-șase zile când se va întoarce el. Chipul zbârcit și poate brăzdat de lacrimi al unchiului, chipul lui Riku sorbindu-l din priviri în tăcere, chipul copiilor sărindu-i în brațe. Își aduse aminte de scrisoarea pe care le-o trimisese cu puțin timp în urmă: „Vă scriu pe fugă. Am ajuns la Tsukinoura. Toate sunt bune. De îndată ce ne isprăvim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
japonezi îi fac cenușă și îi aruncă în mare pe toți creștinii ca nu cumva să lase vreo urmă după moartea lor. În cele din urmă, și noi o să fim preschimbați în cenușă și aruncați în mare. Ca un fruct sorbind lumina blândă de toamnă o să-mi primesc împăcat soarta pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Nu mai socotesc drept o înfrângere apropiata mea moarte. M-am luptat cu Japonia și am fost înfrânt... Îmi vine din nou în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la mijloc, Îi răspunse negrul, de lângă foc. Nu vreți o ceașcă de cafea, domnu’ Adams? Îi Întinse ceașca și netezi haina pe care o așezase sub capul leșinatului. — Păi, În primul rând c-a luat prea multă bătaie, spuse negrul sorbindu-și cafeaua. Da’ asta mai mult l-a prostit. Și apoi a fost treaba cu soră-sa, care-i era impresar, și În ziare tot scriau povești cu frați și surori și cum ea Își iubea fratele, și cum el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Sorina știe că nu e bine să-l lase să plângă. Ia repede biberonul cu ceai de pe noptieră și-l dă frățiorului ei. Dar, acesta nu reușește să-l ducă singur până la gură. Fetița îl ajută, iar micuțul începe să soarbă lichidul gălbui. Și zâmbește. Sorina îi răspunde și ea printr-un zâmbet și-l mângâie pe obraji și pe păr. Sorin nu mai vrea ceai. Zâmbește din nou. Ma-ma! Nu, eu nu sunt mama, eu sunt sora ta, Sorina
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]